Ghid practic de post terapeutic

Serioase studii științifice arată că organismul uman are capacitatea fiziologică de autoregenerare. După o perioadă de 4-5 zile de post, celulele și structurile afectate ale corpului se înlocuiesc prin activarea celulelor stern din organe. Astfel, este înfrânată proliferarea celulelor tumorale, dar nu și a celor sănătoase, perspectivele asocierii postului cu anumite tratamente medicale fiind foarte promițătoare.
Postul poate fi practicat, în mod preventiv sau terapeutic, de către persoanele afectate de oboseală cronică, depresie, obezitate, de hipertensivi, diabetici, de către cei care suferă de diverse dependențe, de boli inflamatorii (artite, neurodermite, migrene, colite, alergii), cu rezultate uneori foarte bune. Beneficiile se reflectă, de asemenea, în plan psihologic și spiritual, practicantul postului căpătând o bună dispoziție durabilă și conștiința momentului prezent.
Ghidul de față te va ajuta, pas cu pas, înainte, în timpul și la sfârșitul postului, să aplici metoda Buchinger, folosită de aproape 100 de ani în clinici din Europa. Pentru a evita orice risc, îți propune rețete pentru fiecare etapă, te învață ce precauții să îți iei și, mai ales, cum să revii, progresiv, la o alimentație normală.
Medicul german Otto Buchinger a inventat metoda cu același nume, vindecându-se astfel de poliartrită. începând cu anul 1920 și până la moartea sa, în 1966, a pus la punct o metodă de post terapeutic în care se împletesc dimensiunile medicale și spirituale. După dispariția sa, ștafeta a fost preluată de două generații de medici. Aproape 5.000 de persoane au beneficiat sub îndrumare medicală de această metodă în cele două clinici din Germania și Spania.

Mulțumiri 9
Prefață 11

1. SÃ ÎNȚELEGEM CE ÎNSEAMNÃ POSTUL 13
Postul este natural 14
Natura postește 17
Animalele postesc 19
Și oamenii pot posti 24

2. CELE TREI DIMENSIUNI ALE POSTULUI 31
Dimensiunea medicală și corporală 33
Dimensiunea spirituală și religioasă 33
Dimensiunea comunitară 43

3. FIZIOLOGIA POSTULUI 45
Cele două programe nutriționale 46
Aprovizionarea cu combustibil 50
Aportul de materii prime 55
Aportul de vitamine și minerale 55

4. EFECTELE TERAPEUTICE ALE POSTULUI 61
Principalele efecte terapeutice ale postului 63
Indicații și contraindicații ale postului 82

5. EFECTELE POSTULUI ASUPRA PSIHICULUI 85
Postul nu este sinonim cu inaniția 88
Modificările psihicului 91
Contraindicații psihice 100

6. CÂND ȘI DE CE SÃ POSTIM: MÃRTURII 105

7. PREGÃTIREA PROGRAMULUI DE POST 113
Pregătirea postului 114
Cum și unde postim? 115
Când postim? 116
Durata postului 120
Ce trebuie să aducem? 120

8. CEI ȘAPTE STÂLPI AI POSTULUI 123
1 • Calm, destindere, liniște 125
2 • Mișcarea și exercițiile fizice 133
3 • Stimularea căilor de eliminare naturale 136
4 • Terapii de susținere 147
5 • Acompaniament terapeutic 150
6 • Băuturile de post 151
7 • Gastronomia sufletului 154

9. GESTIONAREA EVENTUALELOR NEPLÃCERI ȘI CRIZE ÎN PERIOADA POSTULUI 157

10. PROGRAMUL DE POST DE ZI CU ZI 173
Ziua sosirii 174
Ziua tranziției 175
Prima zi de post (ziua de eliminare) 176
A doua zi de post 178
A treia zi de post 179
Următoarele zile de post 181
Ziua de întrerupere a postului 182
Programul de post pentru zece zile 185
Program de reluare a alimentației 187
Prima zi de reluare a alimentației 190
Următoarele zile de reluare a alimentației 191

11. CUM SÃ MÂNCÃM MAI SÃNÃTOS DUPÃ POST 195
Savurați gustul natural 196
Pledoarie pentru reabilitarea grăsimii 197
Acizi grași omega 6 și omega 3 199
O bună hidratare pe perioada postului 200
Alegeți produse bio, cultivate local 201
Vitamine, minerale și substanțe fitochimice 203

12. REȚETE 205
Zile de repaus digestiv 206
Zile de reluare a alimentației 212
Ziua 1 212
Ziua a 2-a 216
Ziua a 3-a 220
Diverse rețete de la clinica Buchinger Wilhelmi 222

13. POSTUL ALIMENTAR ȘI CANCERUL 241

14. DIVERSE TIPURI DE POST 255
Postul intermitent 258
Postul numit prelungit 260

15. ACTUALITÃȚI ÎN PRIVINȚA POSTULUI: „ECOSISTEMUL POST” 265
Ecosistemul post 266
Cercetări actuale în domeniul postului 269

Pinguinul imperial are, de asemenea, capacitatea de a năpârli și de a-și schimba penajul de vară fără să se hrănească între timp. El își mobilizează atunci echivalentul unui kilogram din rezervele sale proteice!
După acest efort, femela se întoarce în mare pentru a-și reface rezervele și îi încredințează oul masculului, care îl adăpostește sub pilul său ventral. Abdomenul bombat al viitorului tată îi servește acestuia drept depozit alimentar pentru mai mult de șaizeci și cinci de zile, protejând, totodată, oul de temperaturile polare.
Apoi, fix înainte de epuizarea rezervelor de grăsime paternale, puiul iese din găoace. Din acel moment, pinguinul imperial începe să aștepte cu nerăbdare revenirea partenerei lui, deoarece, după o sută cincisprezece zile de post, un semnal irezistibil îl obligă să se întoarcă în mare pentru a se realimenta.
Dacă se întoarce la timp, femela își va hrăni puiul cu peștele pe care îl poate stoca timp de mai multe zile în stomac. Dar, dacă ea nu se întoarce, căzând victimă unui prădător, de exemplu, masculul își va părăsi puiul - care nu poate supraviețui singur. Nevoia metabolică de refacere a rezervelor este imperioasă pentru că, în Antarctica, supraviețuirea unui pinguin adult este mai importantă pentru colonie decât aceea a unui pui.
Cu excepția primelor zile, consumul energetic în repaus este redus pe toată perioada postului. Când rezervele de grăsime ale pinguinului au scăzut atât de mult încât acesta mai dispune doar de atâtea calorii cât să ajungă la mare, semnalele de alarmă emise de sistemul lui nervos simpatic se intensifică: animalul devine nervos, metabolismul lui se accelerează, consumul energetic în momentele de repaus crește, ceea ce îl obligă să plece. Pe drumul către mare, pinguinul își utilizează ultimele rezerve de grăsime și, în paralel, pe cele proteice. Acest fenomen este în întregime reversibil, dacă reluarea alimentației are loc la timp.

EXISTÃ MAI MULTE TIPURI DE FOAME

Foamea este un semnal care indică faptul că rezervele nutritive sunt pe sfârșite, asemănându-se cu semnalul produs de indicatorul de benzină al mașinii când trecem pe modul rezervă. Foamea obișnuită ne anunță că organismul a utilizat caloriile ultimei mese și că are nevoie de hrană. Dacă nu mâncăm în ora următoare, foamea dispare, pentru că organismul își mobilizează rezervele, trecând la un metabolism adaptat la absența hranei. Pe perioada unui post, foamea încetează, deși uneori pot apărea sporadic pofte specifice. în cazul unei persoane cu greutate normală, rezervele corporale de grăsime, de proteine și de glicogen din ficat permit o perioadă de post de circa patruzeci de zile. După acest interval, omul resimte ceea ce unii specialiști în domeniu au numit „foamea reală”, o senzație descrisă ca fiind copleșitoare și care se manifestă „cu violență nu doar la nivelul stomacului, ci și prin grețuri și deglutiție dificilă la nivelul gâtului”. Eu nu am avut niciodată ocazia să observ acest semnal care pare să indice epuizarea rezervelor, pentru că perioadele de post din prezent sunt în general destul de scurte. Din punct de vedere fiziologic însă, el indică o creștere a nivelului hormonilor de stres și pare să corespundă cu semnalul descris în cazul pinguinilor imperiali și al altor animale care își întrerup atunci postul. Prezența unui semnal asemănător a fost descrisă și în faza terminală a anorexiei. Din păcate, pacienții afectați de această boală devin incapabili să se hrănească și sfârșesc prin a muri.