Manual de supraviețuire printre zombii

Este oare necesar să tragem concluzia că morții-vii chiar sunt invincibili? Nu. Aceștia chiar pot fi opriți? Da. Cel mai puternic aliat al zombilor este ignoranța noastră. Cei mai mari dușmani ai lor sunt informația adecvată și cunoașterea ce sfărâmă lanțurile servitutii. Acesta este motivul principal pentru care a fost elaborată această carte: spre a oferi bazele ce sunt necesare și suficiente pentru a scăpa cât mai repede și pentru totdeauna de aceste bestii viclene și feroce.
Tocmai de aceea considerăm că este necesar să abordăm fundamentalul cuvânt-cheie ce implică să fie reținut: supraviețuirea. Nu o victorie, nici o cucerire, ci doar supraviețuirea. Această carte nu are intenția de a vă transforma într-un sui generis vânător profesionist de zombi. Acest esențial ghid de supraviețuire le este adresat în primul rând acelora care deocamdată dispun de resurse limitate, dar care datorită lucidității ce îi caracterizează nu vor să se lase uciși într-un mod pasiv.

MORȚII CEI VII: MITURI Șl REALITÃȚI 8
Solanum: virusul 9
Caracteristicile definitorii ale zombilor 13
Zombii voodoo 28
Zombiul de tip hollywoodian 31
Epidemii 32
Detecție 35

ARME Șl TEHNICI DE LUPTÃ 37
Unele reguli generale 38
LUPTA DE APROAPE 41
Praștii și arcuri 49
Armele de foc 52
Explozibilii 62
Focul 63
Alte tipuri de arme 66
Armuri 71

APÃRAREA 77
Reședința privată - apărarea eficientă a propriei case 78
Locuri publice 91
Alte reguli generale 99
Fortărețele 100

FUGA/DEPLASAREA 108
Alte reguli generale 108
Echipamentul 115
Vehiculele 117
Tipurile de teren 124
Alte mijloace de transport 133
Reguli specifice 138

VÂNÃTOAREA/CURÃȚIREA 140
Alte reguli generale 141
Arme și echipamente 146
Transportul/148
Tipuri de terenuri 149
Modurile de operare 155

CUM SÃ TRÃIEȘTI ÎNTR-O LUME CE ESTE INVADATÃ DE ZOMBII 171
O lume ce este plină de zombii 172
Cum să procedăm la început 175
Alte reguli generale 176
Tipuri de terenuri 188
Cât timp? 197
Și după aceea ce vom face? 199

EPIDEMII RECENZATE 201
Analiză istorică 268
APENDICE: UN NECESAR JURNAL DE BORD ÎN CAZUL UNEI EPIDEMII 270

Plămânii morților-vii funcționează normal, în sensul că aerul este aspirat, apoi expirat din trup. Aceasta le permite zombilor să geamă. Însă extragerea oxigenului și evacuarea dioxidului de carbon încetează să se producă. Întrucât virusul solanum face inutilă această necesitate fiziologică, întregul sistem respirator uman își pierde utilitatea după reanimarea zombiului. Aceasta explică de ce un zombi poate merge pe sub apă sau poate „supraviețui” într-un mediu care în mod normal este mortal pentru orice persoană vie. După cum am văzut mai sus, creierul lor nu depinde de oxigen.

K. Circulația sanguină
A afirma că zombii nu au inimă nu are niciun sens. Ei pur și simplu nu o folosesc. Aparatul circulator al morților-vii se rezumă pur și simplu la o vastă rețea de tuburi umplute cu sânge coagulat. Aceeași constatare pentru sistemul limfatic și toate celelalte fluide corporale. Deși această mutație pare la prima vedere că le conferă un avantaj morților-vii, ea constituie în realitate un adevărat dar al Cerului pentru umanitate. Într-adevăr, absența fluidelor împiedică transmiterea virusului. Contrariul ar face lupta de aproape cvasi imposibilă, riscul stropirii (cu sânge și/sau diverse fluide) făcând orice contact extrem de periculos.

L. Reproducerea
Zombii sunt creaturi sterile, cu organe sexuale necrozate și impotente. Au fost făcute încercări de a fertiliza ovule de zombi cu spermă umană și viceversa. Fără succes. Morții-vii nu resimt nici cea mai mică dorință sexuală față de nu contează cine, viu sau mort. Până la proba contrarie, cea mai mare angoasă a umanității - morți capabili să se reproducă - este de o liniștitoare imposibilitate.

M. Forța
Zombii posedă aceeași forță brută ca și oamenii vii. Aceasta depinde în principal de indivizi. Masa musculară a unei persoane rămâne aceeași după reanimare. În schimb, glandele producătoare de adrenalină nu funcționează la morții-vii, privându-i astfel de acele amețitoare valuri de putere, care rămân privilegiul persoanelor sănătoase. Singurul avantaj veritabil al zombilor rezidă în incredibila lor putere de îndurare. Să luăm orice muncă fizică epuizantă. Există mari șanse ca durerea și oboseala să vă impună anumite limite în realizarea ei. Acești factori nu li se aplică și morților-vii. Ei vor acționa fără încetare, cu aceeași hotărâre, până ce mușchii li se vor dezagrega complet. Dar atenție: dacă este adevărat faptul că zombii slăbesc treptat, la fel de adevărat este și faptul că primul lor atac este adeseori devastator. Multe baricade nu au rezistat nici măcar unui singur zombi, în situația în care patru oameni robuști s-ar fi epuizat în îndeplinirea acestei sarcini.

N. Viteza
Morții-vii au tendința de a șchiopăta și a se împiedica mai degrabă decât de a „merge” în sensul normal al termenului. Chiar și fără răni aparente sau o stare avansată de descompunere, lipsa de coordonare a mișcărilor le afectează stabilitatea. Viteza lor depinde în principal de lungimea picioarelor. Zombii înalți au un pas mai mare decât cei mici. Se pare că zombii sunt incapabili să alerge. Cei mai rapizi au fost cronometrați la circa un pas în 1,5 secunde. Dar și în acest caz, la fel ca și în cel al forței lor, uimitoarea lor putere de îndurare este cea care îi avantajează. Cei care cred că au „lăsat în urmă” un zombi ar face bine să-și amintească povestea iepurelui și a broaștei țestoase, reținând faptul că în acest caz precis, iepurele are „șanse” mari să sfârșească în farfuria broaștei țestoase.

O. Îndemânarea
Ființa umană obișnuită posedă o dexteritate de aproape 10 ori superioară celui mai abil zombi. Acest fapt rezultă parțial din înțepenirea generală a țesutului muscular necrozat și a sărăcirii funcțiilor lor cerebrale. Zombii au o foarte proastă coordonare ochi-mână; acesta este de altfel principalul lor punct slab. Nimeni nu a văzut vreodată un zombi sărind, nici de la o înălțime oarecare, nici pe loc.