Hipercivilizațiile și prezența extraterestră pe Pământ

Calculele arată că în Univers trebuie să fie multe locuri în care o civilizație asemănătoare cu a noastră putea să fi apărut, chiar și cu un miliard de ani în urmă. Reprezentanții lor vor fi avut suficient timp pentru a ajunge pe Pământ și pentru a se manifesta aici. De ce nu îi vedem? Prezenta carte este un eseu care analizează în detaliu cel mai probabil răspuns: ipoteza că, într-adevăr, au existat civilizații care au trecut prin stadiul în care suntem noi astăzi, au găsit și o cale să nu se autodistrugă, dar, după milioane de ani de evoluție pașnică, s-au transformat în altceva, în hipercivilizații. Acestea, stăpânind spațiul, timpul, dimensiunile, viața etc, puteau ajunge și rămâne în preajma Pământului încă de sute de milioane de ani. Hipercivilizațiile veghează asupra oricărei noi civilizații care se naște în Univers, dar intervențiile în evoluția acestora sunt minime, fără schimburi de tehnologii, ajutor, invazie etc, mai ales datorită imensei diferente între nivelurile de cunoaștere. Cartea se adresează atât scepticilor, cu o pregătire științifică, cât si celor care cred în realitatea misterelor care ne înconjoară; atât celor neinformați, cât și celor familiarizați cu problemele expuse; în mod foarte special, se adresează celor care simt că le pasă de viitorul civilizației pământene.

INTRODUCERE ... 9

PARADOXUL LUI FERMI ... 13
Ecuația lui Drake ... 13
Proiectele SETI ... 18
Teama de invazie ... 23
Șocul cultural ... 25
Autodistrugere? ... 30
Degenerare? ... 36

ȘANSA INTELIGENȚEI ... 39
Universul și Sistemul Solar ... 39
Nașterea vieții ... 42
Evoluția biosferei ... 51
Devenirea umană ... 59
Viata în Sistemul Solar ... 62
Câți am putea fi în Galaxie? ... 65

HIPERCIVILIZAȚII ... 72
Cucerirea spațiului cosmic ... 72 Colonizarea Galaxiei ... 76
Marele filtru ... 83
Cum ar putea arăta? ... 88
Roboți inteligenți ... 95
Migrarea în realitatea virtuală ... 99 Principiul intervenției minime ... 105

NU CUMVA SUNT AICI, DAR NU-I VEDEM? ... 110
Hipnotismul cultural ... 110
Prăpastia timpului ... 114
Prejudecata gândirii exponențialiste ... 118 Provincialismul temporal ... 125 Prejudecata decalajelor mici și prejudecata

SETI ... 129 Prejudecata drepturilor egale ... 133 Prejudecata invaziei ... 135
Prejudecata ajutorului și a instruirii ... 137 Există două ipoteze extraterestre ... 139

FENOMENUL OZN ... 143
Vizitatori neidentificați ... 143
Militarii rămân foarte interesați ... 152 Peste tot în lume ... 159
OZN-urile interesate de instalațiile nucleare ... 164
Secretul și demitizarea ... 169
Desecretizări și deschideri ... 179

RÃPIRI ... 194 Universitari nedumeriți ... 194
Un scenariu care se repetă ... 198
Urmările răpirii ... 209
Mesaje și transformarea spirituală ... 213 Un imens experiment genetic? ... 216 Rezervații umane anexe? ... 222
În căutarea unei explicații ... 230

TRADIȚII ... 240
Ar putea fi aici de demult ... 240
Zâne, pitici și sistemul de control ... 243 Chiar și în zilele noastre ... 247
Cercuri în lanuri ... 251
Au intervenit în crearea speciei umane? ... 253 Șamanii și poporul din stele ... 255

RELIGII ... 261 Apariții sfinte și OZN-uri ... 261
În scrierile antice ... 267
Inginerie genetică? ... 274
Ispitirile Diavolului? ... 279
Biserica devine interesată ... 281

AKASHA ... 285 Supermemoria ... 285
Percepția extrasenzorială ... 291
Cele trei minți ... 295
Influenta la distantă ... 301
Extracorporalitatea ... 304
Experiența morții iminente ... 309
Viața de apoi și reîncarnarea ... 313 Lumi virtuale ... 321
Un tărâm foarte diferit ... 325

CE PUTEM SPERA? ... 334
Inimaginabil de complexa realitate ... 334 Evolutionism și creationism ... 342 Limitele percepției umane ... 347
Măreția și limitele metodei științifice ... 353 Sceptici și demistificatori ... 361 Manifest pentru o știință
post-materialistă ... 363
Pași pentru o schimbare de paradigmă ... 370

CE AR FI DE FÃCUT ... 376
O conștiință superioară ... 376
Cunoașterea interzisă ... 380
Creația și frumosul uman ... 386
Iubirea și binele ... 392
Confruntare sau pluralism ... 395

REFERINȚE PRINCIPALE ... 405

La un moment dat, a avut loc chiar un impact atât de teribil, încât Pământul s-a rupt în bucăți și s-a refăcut apoi din nou, o parte smulsă din el formând Luna. Pe măsura trecerii milioanelor de ani, bombardamentele s-au rărit treptat, iar spațiul înconjurător „s-a mai curățat" de imenșii bolovani. Suprafața Lunii o vedem acoperită complet de cratere, urme ale loviturilor provocate de meteoriți. Le vedem clar, întrucât pe Lună ele pot supraviețui neschimbate chiar și miliarde de ani. Pe Pământ, deși a fost bombardat încă mult mai intens, urmele craterelor s-au șters, cu mici excepții, din cauza intemperiilor, a vegetației, a mișcărilor scoarței, a acțiunilor mării etc. Bombardamentul meteoric continuă de fapt și la ora actuală, deși incomparabil mai rar și mai puțin violent. Acum, cad pe Pământ, într-o zi, în medie, circa 230 de meteoriți mai grei de 10 grame, dintre care, din când în când, și unii mult mai mari.

Nașterea vieții

Pentru a estima câte civilizații s-ar fi putut dezvolta în Cosmos, avem la îndemână deocamdată un singur exemplu: planeta noastră și vecinii apropiați, pe care-i putem observa cu sonde spațiale. Ce am aflat? În primul rând, că în Sistemul Solar, cel abia născut, a existat neașteptat de multă apă. Și azi, cometele și o bună parte din meteoriți sunt formați din gheață. Apa adunată din bombardamentul meteoric s-a acumulat mai ales la suprafață și a acoperit, la un moment dat, Pământul, ca și planetele vecine, Marte și Venus, cu vaste oceane și calote polare. Grație apei lichide, după un timp, pe Pământ s-a dezvoltat viata. Mai exact, o anumită formă de viață: cea bazată pe carbon, pe ADN și pe proteine. Această formă este - după câte știm la ora actuală - singura capabilă să asigure acea nesfârșită complexitate a biosferei care a produs, în cele din urmă, specia umană. Unii cred că ar putea exista și alte forme de viață, de pildă una bazată pe siliciu. Dar moleculele construite din lanțuri de siliciu sunt mult mai scurte, iar reacțiile sale chimice sunt mult mai puțin eficiente energetic, decât la compușii carbonului. Un argument important contra acestei variante este că Pământul este, literalmente, o planetă a siliciului (carbon avem mult mai puțin). În 4,5 miliarde de ani au existat aici toate condițiile pentru ca o ipotetică viață bazată pe siliciu să înflorească; or nicăieri nu s-au descoperit compuși ai siliciului care să fie cât de cât asemănători în complexitate cu cei ai carbonului.
Acum 4,5 miliarde de ani, suprafața Pământului era încă, în bună parte, un ocean de magmă lichidă; dar, după aproximativ 100 de milioane de ani, planeta căpătase deja o scoarță solidă, oceane și atmosferă. Mulți experți consideră că viața a apărut la scurt timp după aceea.

În ipoteza că Pământul este monitorizat de o hipercivilizație, pare firesc ca, în virtutea „principiului ecologic" (de care am mai amintit), „administratorii" cosmici să facă o distincție netă între oameni - ființe conștiente, creatoare de cultură, mlădițe potențiale ale unei viitoare hipercivilizații - și celelalte creaturi vii. Dar, în același timp, ei se vor abține să intervină în evoluția noastră. În urmă cu câteva secole, „civilizarea" unor popoare „primitive" de către europeni a dus la dispariția unor moduri omenești alternative de a percepe realitatea, deci la îngustarea setului nostru de instrumente ale cunoașterii. Acum facem eforturi să nu mai repetăm această greșeală, ocrotind și valorificând viziunile gândirii „primitive", atâtea câte au mai rămas.
În virtutea „principiului ecologic", un ipotetic „administrator" cosmic ne-ar putea trimite, indirect, mesaje să nu nimicim diversitatea biologică sau culturală a Pământului. Dar, în aceeași logică, în conformitate cu „principiul intervenției minime", el ar trebui să se abțină să ne ofere, fie și prin vagi aluzii, propria sa viziune asupra Universului, sau tehnologiile pe care le posedă, pentru a nu distruge specificitatea noastră, pentru a o lăsa să se maturizeze, până când întreaga comunitate a hipercivilizațiilor se va putea bucura de ea. În mod normal, ar trebui să nu ne dea nici măcar dovezi ferme că este aici și că ne urmărește, deoarece chiar și o singură astfel de dovadă, dacă ar fi absolut certă, ar da peste cap toată evoluția noastră.
Evoluția pe care o hipercivilizație ar putea-o aștepta cel mai mult din partea noastră este probabil una morală, una care va face – între altele – diferența dintre autodistrugere și devenirea noastră spre o hipercivilizație. Nicio intervenție exterioară nu ar putea șterge complet din firea pământenilor agresivitatea, cruzimea, setea de averi, de putere și de cucerire. Dacă ni s-ar oferi tehnologii avansate, acestea ar deveni imediat arme și foarte posibil ne-ar grăbi autodistrugerea. Iar dacă, prin absurd, am reuși să nu ne anihilăm, am deveni, cu acele tehnologii, cel mai mare pericol pentru toate civilizațiile cosmice pașnice. Prin urmare, Inteligențele Superioare nu ne vor oferi tehnologii și nu vor opri nici războaiele, nici nedreptățile, deoarece calea noastră n-o putem găsi decât prin propriile noastre sacrificii, devenind conștienți, până la ultimul om, de neajunsurile care ne caracterizează.

Există două ipoteze extraterestre

Ipoteza originii extraterestre a multor eveni-mente inexplicabile – în particular a fenomenului OZN –, deși este foarte populară, a fost pe bună dreptate combătută, fiind dificil de acceptat, dacă luăm în considerare legile naturii, așa cum le cunoaștem în prezent.