Itinerar spiritual

Izolat în cochilia miraculoasă a trupului, spiritul este restrâns în percepțiile sale la limitele care îi sunt necesare. În ochii lui, sfera senzorială este o închisoare sufocantă. Vederea, auzul, pipăitul suferă enorme restricții. Creierul fizic este o cămăruță întunecoasă care îi dă ocazia să recapituleze și să reînvețe. Cunoștințele dobândite și obiceiurile înrădăcinate de-a lungul secolelor zac în el sub forma unor intuiții și tendințe. Forțe neexplorate și resurse infinite dorm în el așteptând pârghia voinței pentru a se manifesta și pentru a se îndrepta către supraconștiință. În templul miraculos al cărnii, în care celulele sunt cărămizi vii ce servesc la construcția formei, sufletul nostru este închis provizoriu într-o uitare temporară, dar nu absolută, căci el este deținătorul unui vast patrimoniu de experiențe. El este torturat de dorința nedefinită de a se întoarce la spiritualitatea superioară, în timp ce rătăcește prin lumea cea opacă în dizarmonii bizare și repetate. Totuși, în interiorul acestei „rețele" a simțurilor fiziologice, spiritului i se oferă oportunități glorioase de a lucra pentru depășirea de sine.

Definirea Căii ... 7

1 Omul în fața vieții ... 9
2 În planul carnal ... 13
3 Sanctuarul sublim ... 16
4 Pe calea evoluției ... 19
5 În sânul materiei ... 22
6 Perispiritul ... 25
7 În progres ... 28
8 Pământul ... 31
9 Marea școală ... 34
10 Religie ... 37
11 Credința religioasă ... 40
12 Serviciul religios ... 43
13 Mesajul creștin ... 46
14 Evanghelie și bucurie ... 49
15 Evanghelie și individualitate ... 52 16 Evanghelie și caritate ... 55
17 Evanghelie și muncă ... 58
18 Evanghelie și sectarism ... 61
19 Evanghelie și empatie ... 64
20 Evanghelie și dinamism ... 67
21 Evanghelie și educație ... 70
22 Spiritismul în zilele noastre ... 73 23 În fața măreției misiunii asumate ... 76 24 Fenomenul spiritist ... 79
25 Față în față cu viața mentală ... 82 26 Afinitate ... 85
27 Mediumnitate ... 88
28 Sintonie ... 91
29 Dincolo de moarte ... 94
30 Reînnoire ... 97
31 Dezordine aparentă ... 100
32 Colaborare ... 103
33 Individualism ... 106
34 Observații ... 110
35 Printre forțele comune ... 113
36 Dezvoltare fizică ... 117
37 Experimentare ... 120
38 Misiunea spiritismului ... 123
39 Față în față cu pământul ... 126 40 În fața infinitului ... 130

Glosar ... 134

5 ÎN SÂNUL MATERIEI

De îndată ce depășește stadiul trivialităților care îi marchează periplul în lumea cărnii, spiritul își recunoaște condiția de prizonier în sfera materiei. Este vorba, de fapt, de un ansamblu de vieți inferioare ce poate fi examinat cu ajutorul capacității noastre de discernământ.
În multiplele sale stări, materia este o forță coagulată pe frecvențe dinamice extinse, conținând entitățile mentale de diferite tipuri, în cursul lungului lor parcurs evolutiv. Corpurile solide, lichide, gazoase, fluidele dense și cele strălucitoare, energiile subtile, radiațiile de diferite tipuri și puterile oculte țes pânza în care conștiința noastră se dezvoltă până ce atinge glorioasa nemurire.
Omul este un geniu divin în curs de perfecționare, sau un viitor înger în marele imperiu al existențelor microscopice, fiind în același timp sclavul natural al legilor superioare și stăpânul legitim al puterilor inferioare.
În jurul lui, totul este în mișcare, transformare și reînnoire. În sânul multiform al naturii, în care el se agită, totul se modifică în vârtejul de energii care favorizează experiența și ascensiunea.
Chiar dacă ordinea domină în elementele infra-infinitezimale, totul se desface și se reface constant, oferindu-i Spiritului faze importante de materializare și dematerializare în cadrul legilor sistematice care funcționează în condiții echivalente pentru toți.
Dar deasupra elementelor chimice analizate, între hidrogen și uraniu, care se găsesc regrupate pe planetă în combinații infinite, se găsesc liniile de forță ale lumii subatomice produse de potențialele electrice și magnetice care prezidează toate fenomenele vieții. În spatele acestor linii pozitive, neutre sau negative care constituie materia - o veritabilă aglomerare de sisteme solare microscopice și de nebuloase infinitezimale - sălășluiește gândirea, care creează totul, reînnoiește și distruge pentru a reface.
Energia mentală este fermentul viu care improvizează, modifică, comprimă, destinde, asimilează, dezasimilează, integrează, spulberă sau recompune materia în toate dimensiunile. Prin urmare, suntem ceea ce hotărâm să fim, posedăm ceea ce dorim să posedăm, suntem acolo unde preferăm să fim și obținem victoria, înfrângerea sau stagnarea, după cum ne imaginăm.

21 EVANGHELIE SI EDUCAȚIE

Odată ce Învățătorul a încredințat lumii divinul mesaj al Veștii celei Bune, Pământul nu a mai fost lipsit de o cultură solidă.
În Grecia, artele atinseseră culmi luminoase, iar la Roma existau peste tot biblioteci prețioase care dezvăluiau misterele politicii și ale științei, ale filosofiei și ale religiei. Scriitorii aveau grupuri de scribi specializați, iar profesori competenți întrețineau tradițiile și învățăturile, prezervând comoara inteligenței.
Peste tot prosperau diferite tipuri de instituții, dar educația era întotdeauna marcată de o lamentabilă sărăcie. Captivitatea, consacrată prin lege, era un flagel curent.
Femeia, aproape peste tot denigrată, era supusă unui tratament inferior celui acordat cailor. Din cauza unor probleme financiare sau de rasă, oameni respectabili erau însemnați cu fierul roșu și supuși unei condiții de servitudine. Ei erau tratați ca animalele. Părinții își puteau vinde copiii. Era un fapt curent să li se scoată ochii celor învinși și să fie folosiți apoi pentru îndeplinirea unor treburi domestice.
Copiii bolnăvicioși erau aproape întotdeauna condamnați la moarte.
Bolnavii erau abandonați. Femeile nenorocoase puteau fi lapidate, cu acordul justiției.
Cei mutilați în lupte trebuiau să moară pe câmpurile de bătălie, căci erau considerați carne inutilă. Orice tiran se bucura de dreptul de a aduce populația într-o stare de penurie extremă, fără ca cineva să-i ceară socoteală.
În aplauzele publicului, fiarele devorau de vii bărbați, femei și copii în timpul unor spectacole și sub formă de divertisment.
Festivitățile populare aveau rareori loc fără o bogată vărsare de sânge omenesc, fapt care constituia de altfel o manifestare naturală a obiceiurilor lor.
Dar odată cu Iisus, o nouă eră începe pentru simțirea omenească.
Condamnat la sacrificiul suprem fără a se plânge și implorând iertarea divină pentru cei care Îl biciuiau și Îl răneau, El induce în spiritul partizanilor Săi noi dispoziții spirituale. Iluminați de influența divină, ucenicii Învățătorului se consacră servirii semenilor lor.
Simon Petru și însoțitorii săi se dedică bolnavilor și nefericiților.
Sunt înființate centre de ajutorare pentru cei nevoiași și sunt create școli de evanghelizare pentru luminarea minților oamenilor din popor.