Sănătate prin curățare intestinală după terapia originală F. X. Mayr

După cum se știe, puterea unui copac nu stă în ramuri sau în crengi, ci în rădăcini. În mod similar, puterea biologică a omului nu provine din brațele sau picioarele lui, ci din organele-rădăcină: organele digestive. Marele medic și cercetător, doctorul F.X. Mayr (1875-1965), a numit aceste organe drept „sistemul-rădăcină al organismului uman". Acest sistem procesează hrana ingerată, extrage din ea substanțe nutritive vitale cu ajutorul vilozităților sale asemănătoare unor rădăcini și o distribuie apoi în tot corpul. Deoarece elimină și deșeurile, toxinele și „gunoiul" rezultat din metabolism, are - în cel mai adevărat sens al cuvântului - o importanță fundamentală pentru sănătatea umană în ansamblu. Este uimitor cât de puțin sunt luate în considerare și utilizate aceste conexiuni în medicina modernă. Acest lucru este valabil și pentru stilul de alimentație din țările dezvoltate, unde hrana este prea îmbelșugată, prea consistentă și prea grea. Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, duce inevitabil la o suprasolicitare a organelor digestive. Mulți se plâng astăzi de probleme cu stomacul, ficatul, vezica biliară sau intestinele, despre deranjamente ale pancreasului sau deficite enzimatice. Alții, dimpotrivă, se plâng de oboseală după mese, senzație de sațietate, balonare abdominală, flatulență, lentoare intestinală, constipație, scaune moi, hemoroizi sau alte simptome nedelicate pe care preferăm să le ignorăm sau să le bagatelizăm cât mai mult posibil. Un lucru greșit! IMPORTANT Fiecare al doilea cetățean din țările dezvoltate se plânge de probleme digestive sau de alte simptome care au legătură, chiar dacă ei nu știu, cu un sistem digestiv suprasolicitat și, prin urmare, cu o funcționare deficitară a acestuia. Este meritul istoric al doctorului F.X. Mayr de a fi demonstrat că toate aceste simptome nu trebuie neglijate, întrucât nu sunt „obiceiuri rele" izolate și de sine stătătoarea ale sistemului digestiv, ci sunt mai degrabă semne de avertizare care indică disfuncționalități „încetățenite" în sistemul-rădăcină al corpului uman. La fel cum o boală a rădăcinilor afectează toată planta (ramuri, frunze, flori și fructe), tot așa orice defecțiune persistentă a sistemului digestiv va afecta, mai devreme sau mai târziu, întregul organism. Pot apărea tot felul de deficiențe posibile din această cauză, de la oboseală cronică, nervozitate și depresie până la factori de risc pentru maladii mult mai grave (infarct, obezitate etc), acidoză, micoze și alte afecțiuni organice la care vom face referire în această carte. Adeseori, vinovatul pentru acest disconfort este căutat peste tot în organism, numai în sistemul digestiv nu. Hipocrate, „părintele medicinei", a recunoscut în urmă cu două milenii și jumătate rolul-cheie al nutriției și al digestiei pentru sănătate. În țările arabe, aflate în fruntea medicinei în Lumea Veche, în urmă cu un mileniu, încă se mai spune: „Intestinul este părintele tuturor suferințelor." Mari medici naturopați au subliniat în mod repetat că „problemele digestive sunt mama tuturor bolilor". Cu toate acestea, F.X. Mayr a fost primul care a creat propriul său „diagnostic al sănătății", care a făcut vizibile, palpabile, măsurabile și verificabile legăturile strânse dintre digestie și sănătatea generală.

Prefață la ediția a 44-a ... 7 Prefață la edițiile anterioare ... 8 Scurtă introducere ... 10

Sănătatea și boala – o nouă perspectivă ... 13

Premergători ai timpului lor: Boerhaave, Semmelweis, Mayr ... 14
Aceste întrebări au fost importante pentru F.X. Mayr ... 16
Diagnosticul sănătății ... 16
Când și cum debutează boala ... 21 Primele daune ... 22
Sistemul digestiv - rădăcina plantei umane ... 23 Digestia lentă îmbolnăvește ... 26 Ce putem învăța din forma abdomenului ... 26 Posibile tulburări asociate cu lentoarea intestinului subțire ... 29
Formarea toxinelor din descompunere ... 30 Originile disbiozei ... 32
Bolile sistemului digestiv ... 32
Supraîncărcarea corpului cu reziduuri și acizi ... 32 Efectele asupra întregii persoane ... 34 Lentoarea intestinală urâțește și îmbătrânește ... 36
Postura ... 36
Pielea ... 40
Lentoarea intestinală îmbătrânește prematur ... 43

Recuperarea conform planului Mayr ... 46

Terapiile Mayr ... 47
Postul terapeutic sau postul Mayr cu ceaiuri ... 48 Programul general de bază pentru toate curele Mayr ... 51 Cura Mayr cu lapte și chifle (Postul Mayr cu lapte) ... 52 Primul principiu de vindecare: Pauza ... 54 Laptele ... 54
Chiflele terapeutice ... 56
Cum să mâncăm ... 57
Cura de băut ... 58
Ceaiul din plante ... 59
Ce facem când ne este foame sau sete ... 60 Menajarea în general ... 61
Al doilea principiu de vindecare: Curățarea ... 62
Curățarea intestinului cu soluție de sare Epsom ... 62 Clismele ca suport ... 64
Dezacidificarea organismului ... 65 Al treilea principiul de vindecare: Antrenamentul ... 67
Tratamentul abdominal manual ... 67 Alte tipuri de terapii Mayr ... 69 Dieta extinsă cu lapte ... 69
Dieta blândă derivată ... 69
Cursul și condițiile-cadru ale terapiei Mayr ... 71
Criza ... 71
Criterii obiective de recuperare ... 73 Psihicul și digestia ... 80
Semenii noștri dragi ... 82
Părinți mai sănătoși - copii mai sănătoși ... 83 Vitamine, minerale și alte substanțe vitale ... 84 Principiul terapeutic al substituției ... 87 Dependența de medicamente ... 88
Finalizarea și repetarea curei ... 89 Pericolele autoadministrării curei ... 90 Pentru cine este cura Mayr deosebit de potrivită? ... 91 Cele mai frecvente întrebări despre cura Mayr ... 93

O alimentație mai bună și un stil de viață mai sănătos ... 100

Despre alimentația corectă ... 101
Simțurile ca selectori de alimente ... 102 Reflexele de apărare ale sistemului digestiv ... 103 Reguli de nutriție ... 105 Cum să mâncăm? ... 105
Cât să mâncăm? ... 106
Când și cât de des ar trebui să mâncăm? ... 108 Ce să mâncăm? ... 110
Reguli generale pentru sănătate ... 113 Pauza (odihna) ... 113
Curățarea ... 115
Antrenarea ... 116
De mâine mai sănătos ... 116
Sfaturi practice ... 117

Bibliografie ... 119

Primele daune

Este vorba, parțial, despre slăbiciuni, predispoziții și defecte moștenite ale organelor, parțial despre o supraîncărcare a sistemului digestiv, începută încă din primele luni de viață, deoarece unele mame cred că, doar dacă mănâncă mult, un bebeluș se face mare și puternic.
Pe baza acestei credințe își supraalimentează copilul; până și bebelușul complet sătul care a adormit la sân este trezit și obligat să continue să sugă mai departe – fie „pentru binele său", fie pentru că „planul de alăptare" o cere. În felul acesta, se perturbă senzația naturală de sațietate încă din leagăn. Acest lucru se intensifică prin perforarea de găuri prea mari în tetinele de cauciuc ale biberoanelor cu lapte. Copiii nu sunt capabili să se apere împotriva fluxului gros de alimente primite și trebuie să înghită cantități mari de mâncare în grabă, în loc să poată suge în mici porțiuni digerabile.
Aceste mame calcă pe urmele bunicilor, considerate adesea „experte în îngrijirea copilului". Prin cuvintele „O lingură pentru bunica, o lingură pentru bunicul...", copilul, care pur și simplu nu vrea și nu mai poate mânca, este obligat, sub acțiunea unei blânde violențe, să se conformeze, iar hrănirea este continuată fără milă. Următoarea masă urmează înainte ca stomacul să fi terminat de digerat masa anterioară. Dulciurile oferite între mese au grijă ca organele digestive să funcționeze non-stop.
În zadar organismul copilului se apără vomitând excesul de hrană. Curând, zicala „Copiii scuipători sunt copii înfloritori" își va fi pierdut valabilitatea, deoarece reflexele de vomă și cele de sațietate încetează să mai funcționeze. Stomacul se moleșește și se dilată, alimentele ingerate în cantitate mare fermentează și putrezesc în intestin și conduc la o alimentație de proastă calitate, în ciuda aportului alimentar excesiv. Adeseori, crește pofta de mâncare, în încercarea de a combate această deficiență. Copilul alimentat greșit de instinctul de hrănire al mamei, de îngrijorarea parentală și de părerile demodate mănâncă acum foarte mult și foarte des - acum e „cuminte" și mănâncă. Constrângerea constantă de a mânca prezintă însă deseori efecte opuse: aversiunea psihică și fizică față de mâncare. Rezultatul este un copil palid și slab, cu spatele strâmb, cunoscut ca fiind un mâncător lipsit de apetit, dificil și nervos. Acest copil suferă deja de indigestie severă și, destul de des, este subiectul îngrijorării rudelor sale și al tratamentului îndelungat al medicilor. În ambele cazuri, oricât de diferite ar părea, s-a pierdut instinctul natural, care ar trebui să ghideze satisfacerea nevoii de hrană. Acesta a fost înlocuit cu o nevoie alimentară care a devenit un scop în sine, cu accentul pe plăcere, prin care fie cantitatea, fie o calitate foarte mofturos selectată - neglijând cantitatea potrivită de alimente - este factorul decisiv. Foarte des, mâncarea este apoi înfulecată cu lăcomie, repede - repede sau nervos -, în grabă. Cu greu se mai acordă atenție mestecării și salivării minuțioase, necesare digestiei. În loc de o masă îngrijită, cultivată, în care toată lumea să poată savura în liniște mâncarea, în care fiecare mușcătură să poată fi gustată în pace și măcinată complet de dinți, totul este înghițit mult prea repede. Nu rareori, timpul de hrănire ajunge să devină timp de înfulecare. Dar toate aceste păcate ale hrănirii suprasolicită organele digestive și ne îmbolnăvesc mai devreme sau mai târziu. Consecințele afectează apoi întregul organism.

Sistemul digestiv – rădăcina plantei umane

Sistemul digestiv, un canal tubular care atinge o lungime de până la 9 metri la adulți, începe cu gura și buzele și se termină cu anusul. Cuprinde cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și intestinul gros. De asemenea, include glandele anexe, cum ar fi glandele salivare bucale, ficatul cu vezica biliară, pancreasul (glanda salivară abdominală) și miliarde de glande mucoase din zona gastrointestinală.
Așa cum rădăcinile plantelor absorb substanțele nutritive din sol și le pun la dispoziția ramurilor, a frunzelor, a florilor și a fructelor, tot așa, nenumărate vilozități intestinale sunt înrădăcinate în chimul alimentar, absorb substanțele nutritive din alimentele care sunt descompuse și transformate de sistemul digestiv, apoi le transferă în sânge, care le transportă pretutindeni acolo unde este nevoie de ele (la cele 60 de trilioane de celule ale corpului).

Digestia normală

Interacțiunea armonioasă a tuturor părților sistemului digestiv are ca rezultat o digestie normală. Digestia nu înseamnă, așa cum cred cei mai mulți, producerea unui scaun, ci mai degrabă următoarele procese complexe:
• Descompunea mecanică, chimică și bacteriană corectă a alimentului și transformarea lui în substanță și forță corporală. Acest proces include absorbția elementelor nutritive în sânge prin suprafața de resorbție intestinală, de dimensiunea aproximativă a două terenuri de tenis.
• Evacuarea la timp a deșeurilor neutilizate. Opusul acestui proces digestiv normal este procesul familiar de fermentare și putrefacție care provoacă boli (vezi p. 30 Formarea toxinelor din descompunere).

Al doilea principiu de vindecare: Curățarea

„Soluțiile izotonice de sare Karlovy Vary sau Epsom nu irită intestinul. Au un efect de dizolvare și de clătire a substanțelor nocive și toxice care aderă la pereții intestinali." - F.X. Mayr

Curățarea intestinului cu soluție de sare Epsom

Într-unul din rapoartele de la Karlovy Vary, una dintre stațiunile de renume mondial pentru pacienții cu boli digestive, se relatează: „Stăteam liniștit pe băncuța mea din pădure și citeam ziarul, când, deodată, cineva trece în grabă pe lângă mine, îmi smulge ziarul din mână și dispare cu el în tufișuri. Strig: «Domnule, e ziarul de azi!» La care vocea răspunde: «Da, dar nu pot să-l aștept pe cel de mâine!»"
Și pe perioada curei Mayr, curățarea intestinală este susținută de sarea de Karlovy Vary sau – de multe ori ceva mai ieftină - de sarea Epsom (sulfat de magneziu) cu un efect mai intens. • Sarea se ia în fiecare zi, dimineața, pe stomacul gol, cât mai devreme sau imediat după ridicarea din pat. • Adăugați o linguriță rasă de sare la 1/4 litru de apă caldă și, în funcție de prescripție, o linguriță cu pulbere de baze (vezi p. 65: Dezacidificarea organismului).
• Pentru a îmbunătăți gustul, sarea Epsom poate fi amestecată cu puțină apă cu o seară înainte și umplută cu apă caldă dimineața.
• De asemenea, puteți adăuga 3-5 picături de suc de lămâie, astfel încât gustul să devină dulce-amărui, similar cu cel al unui grepfrut.
• Micul dejun trebuie luat cel mai devreme după 30 până la 45 de minute, adică atunci când soluția salină a părăsit deja stomacul.
• După ce se bea sarea Epson, se recomandă mișcare (de exemplu, gimnastica de dimineață).
• În cazul problemelor persistente, medicul poate recomanda o nouă administrare cu o oră înainte de prânz – sau o clismă (vezi p. 64: Clismele ca suport).
Soluția de sare Epsom are o concentrație care corespunde aproximativ celei a sângelui. Ea se prelinge prin tractul gastrointestinal într-o direcție naturală, fără a irita mucoasa intestinală. În timpul procesului, sarea dizolvă treptat resturile aderente de materii fecale, adesea vâscoase sau încrustate, spălându-le și ducându-le către anus.
Cine a observat reziduurile maronii care murdăresc adesea porțelanul alb din toaletele publice, care sunt atât de aderente încât nu pot fi îndepărtate de cei 25 de litri de apă din rezervor, își poate imagina cu ușurință interiorul intestinelor, care nu sunt câtuși de puțin la fel de netede precum porțelanul. Adesea, în nenumăratele bucle și pliuri ale acestui sistem lung, ca de canale, există resturi de materii fecale lipite de atât de mult timp, încât s-au sudat de mucoasa intestinală. Iată terenul „murdar, mlăștinos" propice, pe care bacteriile intestinale dăunătoare îl utilizează ca loc de reproducere. Prin urmare nu este de mirare că toxicitatea acestor depozite tari și lipicioase e mare și, când sunt răscolite și excretate prin tratament, pot cauza reacții care amintesc de stările de intoxicație ușoară (vezi p. 71: Criza).

Eliminarea reziduurilor intestinale

De obicei, eliminarea deșeurilor intestinale în combinație cu soluția de sare Epsom constă în una, până la două sau trei scaune de consistență lichidă sau lichid-păstoasă pe zi. Când se elimină otrăvuri intestinale deosebit de puternice, se pot produce evacuări lichide mult mai frecvente și foarte urât mirositoare. Reziduurile evacuate, adesea coroziv-agresive, pot irita uneori intestinul și conduc la excreții numeroase și în cantități foarte mici. Ocazional, mucoasa anală se tumefiază, se înroșește și se irită. Poate apărea chiar și constipația atunci când sunt excretate otrăvuri care au un efect de paralizie asupra intestinelor. În toate aceste cazuri, medicul Mayr instruit va ști ce să facă și cum să remedieze rapid problema.
Astfel de impurități se dizolvă de obicei la începutul curei. Pot fi eliminate cantități incredibile de materii fecale cu miros urât și de diverse culori, de la negru, maro și gri la alb sau verde. Ocazional, pot apărea fecale pietrificate de dimensiunea unui măr, coji, sâmburi și alte resturi caracteristice ale meselor consumate în urmă cu câteva luni. În locurile în care reziduurile, asemănătoare unei cruste, au aderat puternic de intestin, desprinderea lor poate provoca durere. În majoritatea cazurilor însă, evacuările nu sunt atât de spectaculoase. Acestea se elimină de cele mai multe ori treptat, sunt colorate mai puțin intens și nu miros chiar atât de rău, caz în care trebuie de obicei așteptat o perioadă mai lungă de timp. Obiectivul este, în toate situațiile, apariția unui scaun constant galben-deschis, inodor. Odată cu curățarea intestinului se curăță și sângele, iar țesuturile, articulațiile și vasele afectate se detoxifică și se dezacidifică. Deși această purificare are loc mai ales în intestine, sunt implicate toate regiunile și organele excretorii.