Regele lumii. Ezoterismul lui Dante

René Guénon explorează sensurile ascunse ale Divinei Comedii și cu precădere sensul inițiatic, re-prezentând principiul tuturor celorlalte, unificându-le și coordonându-le.

Există un „Rege al lumii”? Este el un „Rege al tuturor regilor”? Ș;i dacă da, unde se află și cum putem ajunge la el? Asemenea întrebări pot să apară într-o minte modernă, obișnuită cu evaluări cantitative, însă ceea ce René Guénon a vrut să transmită în studiul său omonim este, de fapt: „Cum și în ce formă, prin cine și prin ce acționează Principiul (Dumnezeu) în manifestarea universală, în lume”.

Regele lumii abundă în trimiteri la Ezoterismul lui Dante, autor în opera căruia Guénon a deslușit mai multe despre existența și activitatea ocultă a anumitor Ordine cavalerești care, în accepțiunea sa, fac legătura în lumea vizibilă cu centrul nevăzut al lumii, guvernat de acest Rege misterios. Acesta este și motivul pentru care am considerat că este potrivit ca cele două studii să apară în același volum.

Dincolo de relatarea poetică propriu-zisă (sensul literal), în Divina Comedie a lui Dante cei mai mulți comentatori au remarcat un sens filosofico-teologic și unul politic și social, dar sensul inițiatic, metafizic, cu caracter profund ezoteric nu este la îndemâna oricui. Orientându-se către acesta, Guénon subliniază ideea că Ordinul Templierilor era un ordin monastic și cavaleresc și, în același timp, principala organizație inițiatică din Occidentul Evului Mediu. Însă urmele sale sunt prezente până în zilele noastre, iar nouă ne revine sarcina să le cercetăm pentru a redescoperi, poate, inițieri cândva știute legate de ascensiunea către acest Rege al lumii și manifestarea sa universală.

„Partea nevăzută a istoriei nu se află în «culisele» acestui theatrum mundi, ci deasupra sa, acolo unde se află izvorul nesecat al vremuirii și temeiul oricărui lucru de pe pământ.”

REGELE LUMII

Introducere 9

I. Noțiuni despre Agartha în Occident 15
II. Regalitate și pontificat 21
III. „Shekinah” și „Metatron” 31
IV. Cele trei funcții supreme 41
V. Simbolismul Graalului 51
VI. „Melki – Tsedeq” 59
VII. „Luz” sau sălașul nemuririi 71
VIII. Centrul suprem ascuns în vremea lui Kali–Yuga 79
IX. Omphalos-ul și Betyl-ii 85
X. Nume și reprezentări simbolice ale centrelor spirituale 95
XI. Localizări ale centrelor spirituale 101
XII. Câteva concluzii 135

EZOTERISMUL LUI DANTE

I. Sens aparent și sens ascuns 113
II. „Fede Santa” 119
III. Apropieri masonice și hermetice 125
IV. Dante și rozicrucianismul 137
V. Călătorii extraterestre în diferite tradiții 147
VI. Cele trei lumi 155
VII. Numerele simbolice 161
VIII. Ciclurile cosmice 171
IX. Eroarea interpretărilor sistematice 185

Regele lumii

„Regele Lumii, îi spune un lama lui F. Ossendowski, este în legătură cu gândurile tuturor acelora care conduc destinele umanității... El le cunoaște intențiile și ideile. Dacă acestea plac lui Dumnezeu, Regele Lumii le favorizează cu ajutorul său invizibil; dacă ele nu sunt plăcute lui Dumnezeu, Regele le va produce eșecul. Această putere este dată în Agarthi prin știința tainică a lui Om, cuvânt prin care începem toate rugăciunile noastre.”

„[...] există legături foarte strânse între descrierile care, în toate țările, se referă la centre spirituale mai mult sau mai puțin ascunse, sau cel puțin greu accesibile. Singura explicație plauzibilă ce poate fi dată este aceea că, dacă aceste descrieri se referă la centre diferite, așa cum pare să se întâmple în anumite cazuri, acestea nu sunt, am putea spune, decât emanații ale unui centru unic și suprem, așa cum toate tradițiile nu sunt, de fapt, decât adaptări ale marii tradiții primordiale.”

Ezoterismul lui Dante

„Inițierea veritabilă fiind o luare în posesie conștientă a stărilor superioare, e ușor de înțeles că ea trebuie descrisă simbolic ca o ascensiune sau o «călătorie cerească»; dar s-ar putea pune întrebarea: de ce această ascensiune trebuie să fie precedată de o coborâre în Infernuri? [...] pe de o parte, această coborâre este ca o recapitulare a stărilor ce au precedat în mod logic starea umană, care i-au determinat condițiile particulare și care trebuie, de asemenea, să participe la «transformarea» ce se va realiza; pe de altă parte, ea permite manifestarea, conform anumitor modalități, a posibilităților de ordin inferior pe care ființa le poartă încă în ea în stare nedezvoltată și care trebuie epuizate de ea înainte de a putea ajunge la realizarea stărilor sale superioare.”

„Mult mai puțin discutabilă este identificarea figurilor simbolice văzute de Dante: crucea în cerul lui Marte, vulturul în cel al lui Jupiter, scara în cel al lui Saturn. Se poate desigur apropia această cruce de cea care, după ce a fost semnul distinctiv al Ordinelor cavaleriei, servește încă drept emblemă a mai multor grade masonice; și, dacă ea este situată în sfera lui Marte, nu e aceasta o aluzie la caracterul militar al acestor Ordine, rațiunea lor aparență de a fi, și la rolul jucat în mod exterior de ele în expedițiile războinice ale Cruciadelor?”