Frumoasa Mănăstire Sihăstria este așezată într-un loc liniștit și retras de lume. În timpurile vechi aici locuiau sihaștrii, de aceea și-a primit numele de Sihăstria. Până să se deschidă drumul, se ajungea foarte greu aici. De la Gura Secului trebuia să străbați șapte kilometri prin pădure ca să ajungi la destinație, iar dacă te apuca noaptea, aveai ocazia să mai întâlnești câte un lup sau urs ori alte animale sălbatice. Iarna era și mai greu din cauza zăpezilor, care depășeau întotdeauna un metru. Dar era bine pentru călugări, deoarece rămâneau doar ei și Dumnezeu.
Îi rog pe toți cei care ajung la Mănăstirea Sihăstria să-și facă un pic de timp și să urce la cimitirul mănăstirii, să ia binecuvântare de la bătrânii Sihăstriei care se odihnesc acolo. Și apoi să mai stea câteva clipe savurând liniștea din cimitir și rugându-se lui Dumnezeu și Maicii Domnului. Cimitirul este cel mai bun profesor al nostru. El ne amintește că suntem muritori și că vom pleca din această lume lăsând în urmă toate bogățiile adunate și toate grijile vieții. Deci să ne pregătim din timp pentru plecarea din această viață prin spovedanie, împărtășanie, milostenie, rugăciune, smerenie, dragoste și să ne rugăm mereu să avem parte de un sfârșit creștinesc.
• Monah Pimen Vlad |
Adevăr Divin
