Capitolul 1 Ce se ascunde în spatele gândirii în excesImaginează-ți un tânăr pe nume James. E bun la suflet, inteligent și conștient de sine ‒ poate puțin prea conștient de sine. James e mereu
îngrijorat în legătură cu ceva, iar ceea ce îi acaparează toată atenția astăzi e o problemă de
sănătate minoră. Face tot felul de cercetări pe internet și devine
din ce în ce mai alarmat pe măsură ce află care sunt
posibilitățile prin care aceasta poate fi explicată. La un moment dat, se
oprește și își spune: „Probabil mă gândesc prea mult la asta.“ Așa că încetează să se mai streseze în legătură cu starea sa de sănătate și începe
în schimb să își facă griji în privința gândurilor despre starea sa de sănătate. Poate că
are nevoie, de fapt, de puțină terapie. Dar de care? Gândurile
i-o iau razna, iar la scurt timp se întreabă la ce fel de
psiholog să meargă, se ceartă cu el însuși, se judecă și se ia la
întrebări, rumegându-și la nesfârșit amintirile, bănuielile și fricile.
Deodată, se oprește și se întreabă: „Oare așa e să suferi de
anxietate? Am cumva un atac de panică? Sau poate că sunt schizofrenic
și nu știam.“ Se gândește că nimeni
nu mai agonizează ca el din cauza asta, nu-i așa? De fapt, în momentul
în care are gândul acesta, prin cap îi trec milioane
de exemple în care oamenii l-au criticat. Apoi începe să ia la bani mărunți toate defectele pe care le are și să le întoarcă
pe toate părțile în minte, întrebându-se de ce e așa cum e,
torturat de faptul că nu poate să „se relaxeze“. După ce trece o oră
în felul ăsta, își dă seama, spre disperarea lui, că nu a făcut
niciun progres cu privire la problema de sănătate, iar în secunda următoare îl apucă depresia,
afundându-se într-o mare de gânduri negative, în care-și spune
din nou și din nou că mereu se întâmplă așa, că niciodată
nu-și găsește echilibrul, că e prea nevrotic... Of ! E greu de înțeles cum tot acest chin și angoasa au plecat de la nimic altceva decât faptul că James a
observat că pe umărul stâng are o aluniță care arată ciudat. Trăim cu toții într-o lume foarte tensionată, suprasolicitantă și extrem de cerebrală. Gândirea în exces
ne accelerează instinctele cognitive. Aceasta apare când
procesele noastre mintale sunt scăpate de sub control,
provocându-ne o neliniște puternică. Analizarea nesfârșită a vieții și a sinelui
e, de regulă, nedorită și de
neoprit, reprezentând o formă de auto-sabotaj. De obicei,
creierul ne ajută să rezolvăm probleme și să înțelegem
lucrurile mai clar – gândirea în exces
face lucru-rile exact pe dos. Fie că o numești îngrijorare, stres, anxietate, ruminație sau chiar obsesie, ceea
ce caracterizează gândirea în exces este faptul că se simte
îngrozitor și că nu ne aduce niciun fel de beneficiu. Gândirea în exces
clasică deseori se amplifică sau se învârte la nesfârșit în cerc,
iar gândurile devin astfel intruzive. Suferi din cauză că gândești în exces? Uneori, poate fi greu să conștientizezi că
aceasta este, de fapt, problema pe care o ai, în măsura în care
cei care gândesc în exces sunt destul de buni în a se convinge pe ei
înșiși că grija lor de moment este atotcuprinzătoare...
până când aceasta e înlocuită de următoarea grijă atotcuprinzătoare. Gândirea în exces
poate fi un simptom sau o manifestare a altor afecțiuni
psihice, precum anxietatea generalizată sau depresia, dar
adevărul este că poți avea tendința de a gândi în exces fără să suferi
de astfel de afecțiuni medicale.
Gândirea în exces constă într-o activitate mintală excesivă și dăunătoare, fie că
este vorba despre a analiza, a judeca, a monitoriza, a evalua,
a controla, a te îngrijora sau, precum în cazul lui James, toate la un loc! |
Adevăr Divin
