Dacă pierdem din vedere resursele interioare, ne vine greu să cumpănim înainte să facem o alegere, întrucât funcţionarea cognitivă superioară este deturnată de reacţia de supravieţuire a creierului reptilian. Devenim atât de obişnuiţi cu această stare de fapt, încât, pe plan cotidian, ajungem să ne identificăm complet cu ea. Nu mai facem nicio distincţie între starea emoţională negativă obişnuită şi noi înşine. Ne simţim blocaţi într-un tren care se îndreaptă spre prăpastie: deşi ştim că ne paşte dezastrul, nu credem că avem tăria de a sări din vagon înainte să cădem în hău.
Un prim pas crucial către redobândirea puterii noastre este să privim trenul de la distanţă. Deşi pare contraintuitiv sau chiar nechibzuit, momentul în care trenul este pe punctul să cadă în prăpastie este cel mai prielnic pentru direcţionarea conştientizării către gândurile noastre. Prin exerciţiu, vom descoperi că putem să ne observăm propria noastră gândire în mod obiectiv şi cu detaşare emoţională. Privind de pe peron, nu din trenul care goneşte spre hău, vom putea să ne urmărim gândurile. Observarea gândurilor aşa cum sunt creează prima fisură în iluzia neputinţei noastre. Dacă ne calmăm suficient pentru a le vedea clar, vom face o descoperire uluitoare: între stimuli şi reacţia noastră există un decalaj. Prin exerciţii din ce în ce mai intense, decalajele vor creşte şi vom putea alege într-o măsură tot mai mare modul de a acţiona pe baza gândurilor noastre.
Întrucât reacţia de luptă, fugă sau încremenire se manifestă adesea în mintea conştientă într-o formă negativă cu declanşare rapidă, extrem de zgomotoasă, cea mai potrivită şi mai accesibilă modalitate de cultivare a sentimentului puterii interioare este detaşarea emoţională de gândurile noastre. Înţelegând trucurile pe care evoluţia şi fiziologia umană le-au creat pentru a ne determina să facem anumite lucruri şi pentru a analiza şi a reacţiona rapid în anumite împrejurări, vom reuşi să preluăm „controlul manual'' al situaţiei. Devenind conştienţi de trucuri şi privindu-le aşa cum sunt, vom putea începe să le schimbăm. Pe lângă modul standard de reacţie la un stimul, vom avea un răspuns nou: saltul din tren. Saltul din tren este o invitaţie spre necunoscut, spre tărâmuri nestrăbătute, străine, dar care oferă posibilitatea eliberării din închisoarea creată chiar de noi. În starea de luptă, fugă sau încremenire, gândeşti în felul următor: „Toate astea mi se întâmplă mie. Sunt o victimă. Nu deţin controlul şi gândurile negative îmi înrăutăţesc situaţia''. Dar eu îţi spun: „Gândurile tale îţi influenţează realitatea. De fapt, ai mai multă putere asupra gândurilor tale decât crezi şi, tocmai din acest motiv, ai mai multă influenţă asupra realităţii tale''. Când îţi faci bilanţul vieţii, te sfă¬tuiesc să te gândeşti cum să mergi mai departe fără să te blochezi cu gândul la circumstanţele externe negative. Ţine cont de atitudinea interioară. Nu considera că dovezile externe sunt concludente sau o profeţie că lucrurile se vor desfăşura într-un singur fel. Fiecare zi este o nouă oportunitate de a schimba modul în care percepi lumea şi reacţionezi faţă de ea. Nu mă înţelege greşit, senzaţiile fizice neplăcute create de gândurile negative cotidiene sunt extrem de neplăcute. Ele pot fi chinuitoare, determinându-ne să ne luăm câmpii sau să revenim la vechile mecanisme de adaptare. Gestionarea lor este o sarcină monumentală, care necesită multă disciplină şi un sprijin extraordinar. |
Adevăr Divin
