| O scurtă istorie a afumăturilor
Odata cu utilizarea focului, omul a fost capabil sa foloseasca fumul produs de acesta pentru a conserva si a da un gust mai bun alimentelor. Carnea proaspata a animalelor
vanate era ori inghetata, ori asezata deasupra focului, putand fi astfel consumata chiar si dupa trecerea de mai mult timp. In Europa centrala a Evului Mediu, primele
saramuri de carne au fost produse in timpul lui Carol cel Mare ( 747 - 814). Deoarece frigiderele nu se inventasera inca, singura modalitate de a conserva carnea era
reprezentata de producerea afumaturilor si saramurilor. In perioadele critice, rezervele de carne erau foarte importante. in timpul Razboiului de Treizeci de Ani
(1618 - 1648), taranii obisnuiau sa-si depoziteze carnea in interiorul sobei / cuptorului, protejand-o astfel, totodata, de potentialii hoti. in regiunile alpine,
se mai pot gasi inca si astazi afumatori identice cu cele din Evul Mediu, in care carnea este lasata sa atarne liber timp de cateva saptamani, pentru a fi afumata.
Cu toate ca astazi, tehnologia computerizata ce ne sta la dispozitie ne ofera posibilitatea unei afumari perfecte a carnii, metodele vechi au fost pastrate si foarte
putin modificate. Fumul este obtinut in urma arderii materiilor anorganice. Afumarea carnii nu numai ca permite consumarea acesteia dupa trecerea unui anumit timp de
la obtinerea sa, ci are si o influenta asupra calitatilor acesteia ( prin calitati, ne referim la culoare, miros, gust.) Din necesitatea omului de a conserva carnea ,
de-a lungul secolelor s-a descoperit o astfel metoda.
|
Adevăr Divin
