Floarea vieții, volumul I

U N U

Amintirea vechiului nostru trecut

Căderea Atlantidei și influența sa asupra realității noastre prezente

Sunt mai puțin de 13.000 de ani de când s-a petrecut ceva foarte dramatic în istoria planetei noastre și suntem pe punctul de a explora aceasta în detaliu, deoarece ceea ce s-a întâmplat în trecut influențează fiecare aspect al vieții noastre de acum. Tot ceea ce experimentăm în viața noastră de zi cu zi, inclusiv tehnologiile pe care le utilizăm, războaiele pe care le provocăm, hrana pe care o consumăm, până și modul în care ne percepem existența, rezultă direct din evenimentele care s-au petrecut spre finele perioadei atlante. Consecințele acestor evenimente străvechi au schimbat total modul în care trăim și interpretăm realitatea. Totul este intim legat! Există o singură Realitate și un singur Dumnezeu, dar sunt multe, multe căi prin care această Realitate unică poate fi interpretată. De fapt, numărul de căi prin care poate fi interpretată Realitatea este infinit. Există un anumit tip de realități pe care oamenii s-au înțeles să le numească niveluri de conștiință. Pentru rațiuni asupra cărora vom reveni mai târziu, există anumite realități asupra cărora sunt focalizate un număr mare de ființe, inclusiv cea pe care tu și eu o experimentăm chiar acum.

Cândva noi trăiam pe Pământ la un nivel de conștiință foarte înalt, care era foarte departe față de ceea ce ne-am putea imagina acum. Cu greu am putea înțelege cum am fost cândva, deoarece eram complet diferiți. Din cauza unor evenimente petrecute acum 13.000 până la 16.000 de ani în urmă, umanitatea a căzut de la un nivel foarte înalt de conștiință spre dimensiuni din ce în ce mai dense, până când a ajuns pe nivelul la care ne aflăm acum, numit a treia dimensiune a planetei Pământ, lumea modernă de azi. Se poate spune că am avut o cădere necontrolată pe spirala nivelurilor de conștiință până la stadiul actual. Nu am avut nicio posibilitate de control, asemănător căderii din spațiu a unui obiect fizic spre Pământ. Când am ajuns aici, în a treia dimensiune, au apărut unele schimbări bine precizate atât la nivel fiziologic, cât și în modul de funcționare în această Realitate. Schimbarea cea mai importantă a fost în felul în care respirăm prana, cuvânt hindus care înseamnă forța vieții, energia acestui Univers. Prana este mai importantă pentru supraviețuirea noastră decât aerul pe care-l respirăm, apa pe care-o bem, hrana pe care o consumăm sau oricare din celelalte substanțe, iar maniera în care noi absorbim această energie în corpurile noastre influențează radical percepția noastră despre Realitate.

În perioada Atlantidei și chiar înainte, modul de a respira prana era în strânsă legătură cu câmpul de energie electromagnetică ce înconjura corpul nostru. Toate câmpurile noastre energetice au forme geometrice, iar pentru a ne face o idee trebuie să ne imaginăm Steaua lui David în trei dimensiuni. Vârful de sus al tetraedrului se află la o distanță de o lungime de braț deasupra capului, iar vârful de jos al tetraedrului depășește tot cu o lungime de braț tălpile picioarelor. Aceste două vârfuri sunt conectate între ele printr-un tub energetic care traversează centrii energetici principali ai corpului, care se numesc chakre. Pentru corpul vostru acest tub de lumină are un diametru egal cu cercul pe care îl obțineți atunci când uniți degetul mare cu cel mijlociu. Seamănă cu un tub de sticlă fluorescent, doar că extremitățile sale au o structură cristalină care intră în cele două vârfuri ale stelei tetraedrice.

Înainte de căderea Atlantidei, noi eram obișnuiți să absorbim prana simultan, prin cele două extremități ale tubului, iar cele două raze pranice se întâlneau într-una din chakre. Un aspect important al acestei științe străvechi, care încă este studiată în tot Universul, este locul și modul în care cele două raze se întâlneau în interiorul corpului. Un alt centru de importanță majoră în corpul uman este glanda pineală care se găsește în centrul capului. Această glandă are foarte mare importanță pentru conștiința noastră. La origini ea era de mărimea unei mingi de ping-pong, dar a degenerat cu timpul și astăzi este de mărimea unui bob de mazăre, deoarece de foarte mult timp am uitat cum să o folosim, iar dacă nu e folosită ea se atrofiază. Energia pranică curgea în mod obișnuit prin centrul glandei pineale. Jacob Liberman, autorul cărți „Lumina, medicina viitorului”, este de părere că această glandă seamănă cu un ochi și într-un fel chiar este un glob ocular. Aceasta este rotundă și are o deschizătură la una din extremități, iar în această deschizătură se află o lentilă care focalizează lumina. Are receptori de culoare în interior. Câmpul vizual al glandei pineale, cu toate că nu a fost determinat științific, pare să fie dirijat în sus, spre cer. Ca și ochii noștri, al căror câmp vizual este de până la 90° față de direcția privirii, glanda pineală poate să „vadă” un câmp de 90° deschidere. Așa cum noi nu putem vedea spre partea posterioară a capului nostru, glanda pineală nu poate să „vadă” în jos, spre Pământ.

În interiorul glandei pineale, chiar dacă acum are o dimensiune doar cât un bob de mazăre, sunt ținute toate geometriile sacre și toată puterea de a înțelege maniera în care a fost creată Realitatea. Este acolo, pentru fiecare. Dar noi nu mai avem acces la aceste înțelegeri pentru că am pierdut amintirile în timpul Căderii și făr ă amintirile noastre am început să respirăm diferit. În loc să continuăm să absorbim prana prin glanda pineală și să o facem să circule de sus în jos și de jos în sus prin tubul energetic central, noi am început să respirăm pe nas și pe gură. Rezultatul a fost că prana a început să ocolească glanda pineală, ceea ce a făcut ca noi să vedem lucrurile cu totul altfel, cu o interpretare diferită a Realității Unice în bine și rău, numită conștiință polarizată. Din pricina acestei polarizări a conștiinței am ajuns să gândim că: suntem în interiorul unui corp și privim în afară cu sentimentul că suntem ființe separate de tot și de toate. Aceasta este iluzie pură. Se simte ca și cum ar fi real, dar nu este nimic adevărat în aceste percepții.

De exemplu, nu există niciun rău, orice s-ar întâmpla, căci Dumnezeu are creația sub control. Dar dintr-un anumit punct de vedere, cel al polarității, privind planeta și cum evoluează ea, noi nu ar fi trebuit să cădem. Pe o curbă firească de evoluție noi nu ar trebui să fim aici. S-a întâmplat ceva cu noi, ceva ce nu ar fi trebuit să se întâmple! Noi am trecut printr-o mutație; puteți spune despre cromozomii noștri că s-au dezorganizat. Astfel Pământul a rămas în stadiul de alertă timp de 13.000 de ani și multe ființe și nivele de conștiință au lucrat împreună pentru a descoperi ce se putea face pentru a fi aduși acolo unde eram înainte. Din această cădere „accidentală” a nivelului de conștiință și din efortul de a fi aduși înapoi a rezultat, în mod neașteptat și uimitor, ceva cu adevărat bun. Entitățile provenind din toate părțile Universului care au încearcat să ne ajute cu această problemă au inițiat diferite experimente cu scopul de a ne ajuta, unele legale iar altele mai puțin. Unul dintre aceste experimente a produs un scenariu la care nimeni nu s-a gândit că ar putea ca într-o zi să devină realitate, cu excepția unei personalitați aparținând unei civilizații dintr-un trecut îndepărtat.

Mer-Ka-Ba

Să ne concentrăm acum asupra unui alt element major în această prezentare. Acum 13.000 de ani eram conștienți de unele lucruri referitoare la noi, pe care apoi le-am uitat complet. Câmpurile geometrice de energie care ne înconjoară corpul pot să fie activate într-o manieră specifică, fenomen legat și cu respirația noastră. Aceste câmpuri energetice se învârt în mod normal în jurul corpului nostru fizic cu o viteză apropiată de cea a luminii, dar după Cădere acestea au început să încetinească și au sfârșit prin a se opri complet. Când aceste câmpuri electromagnetice sunt reactivate și încep să se rotească din nou, se cheamă Mer-Ka-Ba, iar utilitatea lor în această realitate este de neegalat. Produce o expansiune a conștiinței legată de cine suntem cu adevărat, ne conduce la niveluri înalte de conștiință și readuce memoria posibilităților infinite ale ființei noastre.

Un Mer-Ka-Ba bine echilibrat și reactivat are 16-20 m în diametru. Viteza de rotație a lui Mer-Ka-Ba poate fi captată de instrumentele noastre moderne și prezentată pe ecranul unui calculator. Aspectul său este identic cu aspectul radiației în infraroșu care înconjoară o galaxie (Fig.1-2) și cu forma de bază a unei farfurii zburătoare.

Cuvântul Mer-Ka-Ba este compus din trei cuvinte egiptene străvechi: Mer, Ka și Ba. Se găsește și în alte culturi sub forma merkabah, merkaba, merkavah. Sunt mai multe moduri de a pronunța, dar în general se separă trei silabe, punându-se accentul pe fiecare din ele. Mer înseamnă o lumină cu totul specială, care a fost înțeleasă în Egipt doar în timpul celei de a XVIII-a dinastii. Ei puteau să vadă această energie luminoasă sub forma a două câmpuri care se învârteau în direcții opuse în jurul aceleiași axe de rotație și care erau activate datorită unor metode de respirație specifice. Ka înseamnă spiritul individual și Ba reprezintă manifestarea spiritului într-o anumită realitate. În realitatea noastră actuală, Ba este de obicei definit ca fiind corpul uman sau realitatea fizică. În alte realități, unde spiritele nu au corpuri, se referă la conceptele sau interpretarea lor asupra realității în care trăiesc.

Deci Mer-Ka-Ba este compusă din două câmpuri de energie luminoasă care se rotesc în contra sens și afectează simultan spiritul și corpul. Este un vehicul care poate să conducă spiritul și corpul (sau interpretarea cuiva asupra realității) dintr-o lume sau dimensiune în alta. De fapt, Mer-Ka- Ba este mult mai mult decât toate acestea, pentru că poate să creeze realitatea la fel de ușor cum trece prin alte realități. Deci ne vom concentra în principal asupra aspectului său de vehicul interdimensional (în ebraică, cuvântul Mer- Ka-Vah înseamnă „car”) care ne va ajuta să ne întoarcem la stadiul originar de conștiință înaltă.

Întoarcerea noastră la stadiul de conștiință originară

Să fie limpede, întoarcerea noastră la stadiul de conștiință originară este un proces natural care poate fi ușor sau dificil, conform credințelor noastre. Totuși, simpla implicare în realitățile tehnice ale lui Mer-Ka-Ba, cum ar fi corectarea metodelor de respirație sau conectarea mentală infinită cu tot ce înseamnă viață nu este suficientă. Există cel puțin un factor mult mai important decât Mer-Ka- Ba, iar acesta este înțelegerea, realizarea și trăirea dragostei divine. Dragostea divină, cunoscută ca dragoste necondiționată, este factorul primordial care permite lui Mer-Ka-Ba să devină un câmp viu de lumină. Fără această dragoste divină Mer-Ka-Ba nu este decât o mașină, iar această mașină va avea limitele sale, care nu vor permite niciodată spiritului care l-a creat să se întoarcă acasă și să ajungă la nivelurile cele mai înalte ale conștiinței – locul unde nu mai există niveluri.

Trebuie deci să experimentăm și să exprimăm dragostea necondiționată în scopul creșterii dincolo de o anumită dimensiune, iar lumea evoluează rapid spre acest stadiu înalt. Ne îndepărtăm de acest loc unde totul este separat și în care ne percepem ca fiind în interiorul unui corp fizic, privind în afară. Acest mod de a vedea realitatea va dispărea curând și va fi înlocuit de un altul, în care vom avea sentimentul unității absolute cu toate formele de viață. Acest sentiment va continua să crească în noi cu fiecare nivel pe care îl urcăm în drumul spre casă.

Mai târziu în această lucrare vom explora mijloacele speciale prin care să ne deschidem inima față de iubirea necondiționată, trăind astfel o experiență directă. Lăsați pur și simplu ca aceasta să se întâmple și veți descoperi despre voi lucruri pe care nu le cunoșteați înainte.

Dragi cititori, unele proceduri care se fac la seminare nu pot fi reproduse pe o casetă sau scrise într-o carte, deoarece sunt exclusiv experimentale. Acestea sunt la fel de importante ca și informațiile scrise, căci unele sunt nefolositoare fără celelalte. Singurul mijloc prin care putem să vă oferim aceste experiențe acum este pe cale orală, într-un atelier, în direct, dar și aceasta se va schimba poate în viitor.

O realitate mai mare, mai vastă

O altă componentă asupra căreia ne vom focaliza atenția are multe nume, dar în prezent termenul este folosit de obicei sub numele de Eul Superior. În realitatea Eului Superior noi existăm în mai multe lumi simultan. Există atâtea dimensiuni și lumi încât acestea depășesc capacitatea de înțelegere a omului. Aceste niveluri de existență sunt foarte precise și matematice, astfel că distanțele între ele și lungimile lor de undă respectă aceleași reguli ca, de exemplu, octavele muzicale, sau alte aspecte ale existenței. Dar probabil că deocamdată legătura dintre conștiința voastră din tridimensional și Eul Superior este întreruptă și, ca urmare, sunteți conștienți doar de ce se întâmplă pe Pămînt. Pentru ființele care n-au căzut, așa cum s-a întâmplat cu noi, lucrurile stau altfel. Acele entități sunt simultan conștiente de existența mai multor niveluri de conștiință, ca și corzile muzicale, până când devin conștiente de tot și de peste tot în același timp. Exemplul care urmează este neobișnuit, dar demonstrează starea despre care tocmai am vorbit.

În acest moment comunic cu o persoană care este conștientă de mai multe niveluri de existență simultan. Ea se numește Mary Ann Schinfiel. Oamenii de știință care o studiază sunt fără replică, nu pot înțelege fenomenul. Poate sta într-o cameră și în același timp să observe ceea ce se întâmplă în profunzimea spațiului. NASA a verificat-o cerându-i să „vadă” un satelit, indicațiile specifice care puteau fi spuse numai dacă cineva ar fi fost acolo. Le-a dat informațiile furnizate de aparatura de bord, fapt care este imposibil din punctul de vedere al științei actuale. Le-a explicat cum a zburat în spațiu, s-a aproapiat de satelit și pur și simplu a citit informațiile. Este nevăzătoare și totuși poate să umble prin cameră fără ca nimeni să știe că nu vede. Cum face? Mi-a telefonat recent și, în timpul conversației, m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să văd prin propriii ei ochi. Bineînțeles că am răspuns afirmativ. După câteva respirații câmpul meu vizual s-a deschis și am putut să observ totul prin ceea ce părea a fi un ecran enorm de televizor. Ceea ce am văzut era năucitor. Aveam impresia că zbor rapid în spațiu, dar fără corp. Puteam să văd stelele prin ochii lui Mary Ann. Ne deplasam împreună printre grupuri de comete. Ea era foarte aproape de una dintre ele. A fost una dintre cele mai minunate experiențe în afara corpului la care mi-a fost dat să particip! În jurul acestui ecran enorm de televizor existau 12-14 ecrane mult mai mici și pe fiecare dintre ele se proiectau foarte rapid imagini. Unul dintre aceste ecrane, situat sus în colțul din dreapta, proiecta rapid o serie de imagini ca niște triunghiuri, becuri electrice, cercuri, linii ondulate, arbori, pătrate etc. Acest ecran îi permitea să vadă ceea ce se află în imediata ei apropiere. Putea să „vadă” foarte bine datorită acestor imagini aparent fără legătură unele cu altele. Un alt ecran, aflat în partea de jos, în stânga, îi permitea să comunice cu alte forme de viață de natură extraterestră prezente în acest sistem Solar.

Este vorba despre o persoană care are un corp în a treia dimensiune, aici pe Pământ, dar are o conștientizare perfectă a experiențelor din alte dimensiuni. Această manieră de întrerupere a Realității este neobișnuită. În mod normal oamenii nu văd ecrane de televizor în interiorul lor, dar noi trăim în multe alte lumi, chiar dacă cei mai mulți dintre noi nu sunt conștienți de aceasta.

În prezent trăiți probabil în cinci sau mai multe niveluri. Chiar dacă există o ruptură între această dimensiune și celelalte, atunci când vă conectați cu Sinele Divin această ruptură se vindecă și începeți să deveniți conștienți de nivelurile superioare, iar nivelurile superioare încep să vă dea mai multă atenție – și începe comunicarea! Această conectare la Sinele Divin este probabil cel mai important lucru ce vi se putea întâmpla în viață, mai important decât înțelegerea oricărei informații primite. Conectarea cu Sinele Divin este mult mai importantă decât să învățați cum să vă activați Mer-Ka-Ba. Dacă vă conectați la Sinele Divin, veți obține informații clare în felul în care trebuie să procedați pas cu pas, în oricare Realitate, și cum să vă întoarceți acasă în deplină comuniune cu Dumnezeu. Când vă conectați cu Sinele Divin restul se va întâmpla de la sine. Vă veți trăi în continuare propria viață, dar tot ceea ce veți face va avea o putere mai mare și va fi mult mai multă înțelepciune în acțiunile, gândurile și emoțiile voastre.

Multe persoane au încercat să înțeleagă maniera exactă de a te conecta cu Sinele Divin, inclusiv eu. Mulți dintre cei care au ajuns să facă această conectare nu știu cum s-a întâmplat. De aceea în acest curs voi încerca să vă explic, cât pot de bine, cum să vă conectați la Sinele Divin.

Realitățile lobului stâng și realitățile lobului drept al creierului

Acum vom introduce un nou element în acest tablou. Se consideră că ne petrecem cam jumătate de timp cu informații care sunt în legătură cu lobul stâng, cum ar fi geometriile, fapte și tot felul de cunoștințe, dar care pentru oamenii spirituali nu prezintă nici o importanță. Mă refer la acest aspect pentru că atunci când am căzut ne-am divizat în două componente (în realitate în trei, dar două sunt principale) pe care le numim masculin și feminin. Lobul drept, care controlează partea stângă a creierului, este aspectul nostru feminin. Este locul unde trăiește aspectul nostru psihic și aspectul emoțional. Această componentă știe adevărul: există un singur Dumnezeu și unitatea este în tot ceea ce există. Acest aspect nu poate da explicații, dar știe ce este adevărat. În consecință, nu sunt probleme în ceea ce privește componenta noastră feminină. Problema se află în lobul stâng al creierului, componenta noastră masculină.

Datorită modului de orientare a creierului masculin – ca o imagine în oglindă a creierului feminin – acesta are componenta logică în față (dominatoare), în timp ce creierul feminin are componenta logică spre spate (mai puțin dominatoare). Lobul stâng nu are experiența unității atunci când el observă Realitatea din jur, tot ce vede este diviziune și separare. Din această cauză aspectul nostru masculin are atâtea probleme aici pe Pământ. Chiar și cărțile noastre sacre cele mai cunoscute cum este Coranul, Biblia Ebraică sau Biblia Creștină au fost înțelese ca descriind aspecte aflate în opoziție. Lobul stâng concepe că există Dumnezeu, dar că există și diavolul, care poate nu este la fel de puternic cum este Dumnezeu, dar are o influență imensă. Astfel, însuși Dumnezeu este perceput în termeni de dualitate, ca un pol al eternei opoziții între lumină și întuneric. (Acest lucru nu este adevărat pentru toate sectele aparținând acestor religii. Câteva dintre ele consideră că există numai Dumnezeu).

Până când lobul stâng nu va putea să vadă unitatea în tot ceea ce se află, să știe că există cu adevărat un singur spirit, o singură conștiință care se mișcă în absolut orice din ceea ce există, până când nu va recunoaște unitatea fără urmă de îndoială, mintea va sta separată de Sine, de întregime și de potențialul maxim pe care îl are. Dacă persistă încă cea mai mică îndoială în ceea ce privește unitatea, acest aspect al lobului stâng ne va trage înapoi și nu vom putea umbla pe apă. Amintiți-vă că însuși Toma a mers pe apă doar pentru scurt timp (atunci când i-a cerut Iisus), pentru că o celulă mică din degetul său mare i-a spus: „Stai puțin, eu nu pot face asta.” Toma s-a scufundat în apa rece a realității divizate.

Unde ne călăuzesc aceste informații

Eu dedic mult timp pentru a vă arăta că există o singură imagine în tot, lucru de care puteți să fiți convinși pe deplin. Există o singură imagine, una singură care a creat tot ceea ce există, iar această imagine este identică cu cea care a format câmpul electromagnetic din jurul corpului vostru. Această geometrie care se găsește în câmpul vostru se află peste tot – în planete, în galaxii, în atomi și în toate celelalte. Ne propunem să examinăm această imagine cu mare atenție. De asemenea, vom examina istoria Pămîntului, deoarece este strâns legată de situația actuală. Pentru a înțelege cum am ajuns aici, este necesar să cunoaștem procesul prin care am ajuns în acest punct. Toate sunt strâns legate între ele. Aceia dintre voi care utilizează în principal lobul drept al creierului ar putea să se simtă înclinați să sară peste aceste pagini cu explicații intelectuale, care fac în general deliciul lobului stâng. Totuși este important să parcurgeți tot materialul, căci echilibrul între intelect și intuiție este premiza unei bune sănătăți spirituale.

Când lobul stâng vede unitatea absolută începe să se relaxeze și corpus callosum – veritabil pod de fibre între cele două emisfere ale creierului – se deschide într-o manieră nouă, permițând astfel integrarea celor doi lobi. Apoi legătura dintre lobul stâng și cel drept al creierului se mărește și un flux de informații trece de la un lob al creierului la altul. Altădată opozanți, aceștia se integrează și se sincronizează puțin câte puțin. Dacă ați fi conectați la electroencefalogramă, aceasta ar demonstra foarte bine acest proces. Această acțiune activează glanda pineală într-un mod diferit și face posibilă activarea corpului de lumină Mer-Ka-Ba în timpul meditației. Acum poate să înceapă întregul proces de regenerare și de reconectare la nivelurile înalte de conștiință. Este un proces de creștere. Dacă studiați și alte practici spirituale, nu este nevoie să vă opriți dacă doriți să începeți să lucrați cu Mer-Ka-Ba, exceptând cazul în care îndrumătorii voștri nu vor să amestecați tradițiile. Din momentul în care corpul de lumină Mer-Ka-Ba este reactivat și se rotește în jurul vostru, meditațiile care se bazează pe adevăr pot fi extrem de folositoare, iar rezultatele vor fi foarte rapide. Cu riscul de a mă repeta, insist pe ideea că Mer-Ka-Ba nu este contraindicat și nici nu contracarează o altă formă de meditație din nicio religie fondată pe existența unui singur Dumnezeu. Până aici am abordat doar ABC-ul spiritual. Aceștia sunt doar primii pași, dar ei sunt cei mai importanți pe care-i cunoaștem. Lobului stâng al creierului vostru îi plac fără îndoială aceste informații și le înregistrează în casetele bine aranjate, iar aceasta este foarte bine. Sau puteți pur și simplu să vă relaxați și să citiți această carte ca pe o aventură sau ca pe o fantezie. Indiferent de cum abordați această carte, ceea ce contează este că ați ajuns să o citiți și veți primi din paginile ei ceea ce aveți nevoie. Călăuziți de spiritul lui Unu, să ne îmbarcăm împreună pentru această călătorie de explorare a necunoscutului.

Punerea în discuție a credinței părinților noștri

Multe idei în care noi credem și multe „fapte” învățate în școală nu sunt adevărate în totalitate, iar oameni din lumea întreagă încep să înțeleagă aceasta. De obicei se consideră că lucrurile care ni se povestesc sunt adevărate și se poate ca ele să fie așa pe moment, dar concepțiile și ideile se transformă, iar generația următoare învață alte adevăruri. De exemplu, conceptul atomului s-a schimbat de atâtea ori în ultimii 90 de ani, încât astăzi chiar nu există o definiție acceptabilă pentru toată lumea. Se folosește o definiție, dar cu o înțelegere care s-ar putea să fie greșită.

La un moment dat se credea că atomul este ca un pepene verde, iar electronii sunt ca sâmburii din interiorul acestuia. Noi știm de fapt foarte puțin despre Realitatea care ne înconjoară. Fizica cuantică ne-a arătat acum că toate persoanele care au făcut experiențe au influențat ele însele rezultatele. Altfel spus, conștiința persoanei care face un experiment poate modifica rezultatul final în funcție de convingerile sale. Există aspecte în noi înșine despre care credem că sunt adevărate și care de fapt nu sunt. De exemplu ideea care ne-a fost prezentată mult timp și care susține că noi suntem singura planetă pe care există viață. Deși în interiorul nostru știm că este complet fals, toată lumea refuză să admită adevărul despre acest subiect, chiar dacă sunt probe clare care pun în evidență ideea că planeta noastră este vizitată zilnic, de peste 50 de ani, de OZN-uri de diferite forme și mărimi. Problema ridicată de OZN-uri n-ar fi fost acceptată dacă nu ar fi fost atât de amenințătoare. De aceea noi vom examina probele care demonstrează existența unei conștiințe superioare în Univers, nu numai în stele, dar poate și aici, pe Pământ.

Ca notă de pagină vă sugerez să vedeți două documentare speciale de la NBC, narate de Charlton Heston: „Originile misterioase ale omului” și „Misterul Sfinxului”. Ambele sunt distribuite de BC Video.

O serie de anomalii Triburile de dogoni, Sirius B și delfinii

Acest desen este absolut remarcabil (a se vedea ilustrația 1-3). Aceste informații sunt extrase din cartea lui Robert Temple, intitulată „Misterul lui Sirius”. Mi s-a spus că el avea de ales între 10 sau 12 subiecte diferite pentru a-și demonstra teoria, fiecare ducând la aceeași concluzie, dar sub un unghi complet diferit. Sunt fericit că el a ales desenul ilustrat aici pentru că se referă și la un alt aspect, despre care vom vorbi în continuare.

Robert Temple a fost unul dintre primii oameni care au relevat unele informații, cunoscute de oamenii de știință cu mult timp în urmă, despre un trib african ai cărui membri se numesc Dogoni. Aceștia trăiesc aproape de Timbuktu, în Mali. Membrii acestui trib dețin informații care pentru ei, în mod normal, ar fi imposibil de obținut, după normele lumii noastre moderne. Informațiile lor contrazic tot ceea ce credem că știm despre noi înșine, în calitate de singură planetă populată din acest Univers.

Pe teritoriul Dogonilor există o peșteră mare, iar pe pereții acesteia se află desene vechi de peste 700 de ani. Intrarea este păzită în permanență de un gardian, un om sfânt din acest trib, care stă în fața peșterii, protejând-o. Aceasta este treaba lui în această viață, ceilalți îl hrănesc și au grijă de el. Nu are voie să-l atingă nimeni și nici să se apropie de el. Când moare, un alt sfânt îl înlocuiește. În această peșteră se află niște desene incredibile și o multitudine de informații.

Mai întâi să vorbim despre cea mai strălucitoare stea de pe cer, Sirius, numită acum Sirius A. Dacă veți observa centura lui Orion, cu cele trei stele în linie dreaptă și urmând această linie în jos spre stânga voastră, veți vedea o stea foarte strălucitoare care este Sirius A. Dacă prelungiți în sus de două ori distanța, veți vedea Pleiadele. Informațiile din peștera Dogonilor ne arată în mod special o altă stea, care se rotește în jurul lui Sirius. Dogonii au informații precise despre această stea. Ei spun că este foarte, foarte veche, foarte mică, și că este făcută din ceva ce se cheamă „materia cea mai grea din tot Universul” (ceea ce este aproape de adevăr, dar incomplet). Ei mai spun că această mică stea are nevoie de aproape 50 de ani ca să facă o rotație completă în jurul lui Sirius. Aceasta este analizată în detaliu. Din 1862 astronomii au putut confirma existenței.

Știți, stelele seamănă foarte mult cu oamenii, după cum veți observa. Sunt vii, au personalitate și numeroase calități, așa cum avem și noi. Din punct de vedere științific, ele trec prin mai multe perioade de creștere. Încep ca stele formate din hidrogen, așa cum este și soarele nostru, unde doi atomi de hidrogen se unesc prin fuziune și formează heliul. Acest proces creează tot ceea ce înseamnă viață și lumină pe această planetă. Atunci când o stea ajunge la maturitate începe un alt proces de fuziune, procesul în care trei atomi de heliu se unesc și formează carbonul. Acest proces este în creștere continuă, trecând prin diferite stadii, până când ajunge la un anumit nivel al tabloului atomic.

Acum steaua se află la sfârșitul vieții sale. După informațiile pe care le avem, sunt două lucruri pe care poate să le facă o stea acum. Aceasta poate exploda și deveni o supernovă, un nor imens de hidrogen, care devine pântec pentru sute de stele copii. O altă posibilitate este să se extindă foarte rapid și să devină ceea ce se cheamă un gigant roșu, creând astfel o imensă explozie care înghite toate planetele sale, adică le arde și distruge sistemul, iar apoi va sta în expansiune foarte mult timp. Apoi, puțin câte puțin, va intra în colaps și se va transforma într-o stea mică și bătrînă, numită pitică albă. Ceea ce au descoperit oamenii de știință rotindu-se în jurul lui Sirius era o pitică albă, care corespunde exact cu ceea ce spun Dogonii. Apoi oamenii de știință au măsurat masa acestei stele, verificând astfel dacă ea face parte din „materia cea mai grea din Univers”. Primele calcule făcute aproximativ cu 20 de ani în urmă au determinat că Sirius B cântărește aproximativ o tonă pe 6 inchi cubi. Deci s-ar putea spune că este o materie foarte grea, dar conform oamenilor de știință această estimare este relativă. Estimările recente indică o greutate de 1,5 milioane tone pentru un inch cub! Cu excepția găurilor negre, aceasta pare cea mai grea materie din Univers.

Înseamnă că un inch cub de materie provenită de pe Sirius B ar cântări pe planeta noastră 1,5 milioane de tone, deci ar străpunge orice obiect pe care ar fi așezat. S-ar scufunda imediat și ar ajunge până în centrul Pământului, unde ar oscila de o parte și de alta a nucleului central mult timp, până când în final s-ar opri în centru, datorită frecării. Mai mult, când oamenii de știință au calculat timpul de rotație al lui Sirius B în jurul lui Sirius A, au descoperit că este de 50,1 ani. Cu siguranță, aceasta nu este o coincidență. Cifrele se aseamănă foarte mult, iar marja de eroare este foarte mică. Cum se poate ca un trib de primitivi să dețină informații atât de detaliate despre o stea care a putut fi măsurată doar în acest secol?

Și aceasta este doar o parte din informațiile pe care le dețin. Au informații și despre celelalte planete din sistemul nostru solar, inclusiv despre Neptun, Pluto și Uranus, pe care noi le-am descoperit destul de recent. Ei știau cu exactitate cum arată aceste planete când te apropii de ele din spațiu, ceea ce noi am învățat abia de curând. Ei știau, de asemenea, și de existența globulelor roșii și albe din sânge, și aveau tot felul de informații despre fiziologia corpului uman, lucruri pe care noi le cunoaștem de puțin timp. Și toate acestea de la un trib „primitiv”. În mod firesc, la Dogoni a fost trimis un grup de cercetători pentru a-i întreba cum de știau toate acestea. Ei bine, aici cercetătorii au făcut o mare greșeală. Dacă ar fi acceptat într-adevăr ideea că Dogonii dețin aceste informații, trebuiau să accepte și maniera în care au ajuns la ele. Când au fost întrebați:

pag. 1 – 12