Deschizători de drumuri

"Cu credință și voință, răzbați prin toate"

        Orice om care manifestă umilință, hărnicie, cumpătare, onestitate și tărie de caracter va avea un impact pozitiv puternic asupra bunăstării țării, căci întreaga sa viață va fi un exemplu pentru toți ceilalți oameni, transmițându-le fără voia lui calitățile sale, influențându-le astfel viitorul. Trebuie să recunoaștem că manifestarea calităților individuale produce cele mai mari efecte asupra vieții și asupra faptelor celorlalți oameni și că această acțiune se transformă în cea mai bună educație practică, prin exemplul personal.

        "Ajută-te pe tine însuți, căci astfel și Dumnezeu te va ajuta!" - este o maximă cu o valoare de netăgăduit și care adună, într-un cadru restrâns, cele mai diverse experiențe. Spiritul de spontaneitate stă la baza oricărei dezvoltări normale a individului, iar când el se regăsește la un mare număr de oameni, atunci se alcătuiește adevărata temelie a puterii și a vigorii naționale. Ajutorul oferit din exterior ne face mai inactivi, mai pasivi, pe când cel ce vine din străfundurile ființei noastre ne întărește, ne dinamizează. Pretutindeni unde individul este supus unui exces de protecție și de îndrumare, tendința acestui sistem este de a-l îngrădi la o stare vădită de neputință, de inactivitate.

Capitolul 1.

Introducere

„Cu voință, răzbați prin toate”

Astronomi, chimiști, prelați, generali – ridicați din ținuturile sărăciei

Poeți ridicați din popor. Shakespeare

Marele BufIon și servitorul său Josef

Alexis de Tocqueville. Lumea aparține energiei

Testamentul lui Augustin Thierry

Capitolul II. ÎNTEMEIETORII DE INDUSTRII

Din istoria olăritului. Luca della Robbia

Olarul erou: Bernard Palissy

Un mare urmaș al lui Palissy: Böttger

Arta ceramică în Anglia. Josiah Wedgwood – un erou industrial

Capitolul III. INVENTATORI ȘI PRODUCÃTORI

Mașina cu vapori

Denis Papin

Mașina cu vapori condensați. Watt

Manufacturile de bumbac. Arkwright. Mathew Bulton

Mașina de țesut. Vaucasson. Jacquard

Mașina de tors inul. Girard

Mașina de pieptănat bumbacul. Josue Heilman

Capitolul IV. PUTEREA APLICAȚIEI ÎN ȘTIINȚE ȘI ÎN LITERE

Rezultatele unei munci perseverente. Robert Peel.

Michelangelo

Roadele observației. Galileo. Columb. Franklin

Să profităm de toate împrejurările pentru a ne instrui. Walter Scott. Priestley

Eroi ai muncii stăruitoare. Davy. Faraday. Cuvier. Miller

Folosirea cea mai bună a timpului

Marii adnotatori. Bacon. Hunter. Harvey

Puterea efortului individual. Ambroise Pare

Vaccina (boala vacilor): Jenner. Sistemul nervos: Sir Charles-Bell.

Astronomia: William Herschel

Capitolul V. ÎNDEMÂNAREA ÎN ARTELE FRUMOASE

Roma – cetatea eternă

Benvenuto Cellini

Nicolas Poussin, pictorul

Minunile răbdării. Flaxman, sculptorul

Alți eroi ai tenacității: Chantrey, Wilkie, Etty, Handel

Capitolul VI. ENERGIE ȘI CURAJ

Puterea voinței

Suntem liberi să alegem binele sau răul

Suvarov. Napoleon. Napier. Warren Hastings

Marmurele de la Niniva și inscripțiile cuneiforme. Rawlinson, Layard

Foley și Phipps, oamenii hotărârilor nestrămutate

Apostoli și misionari: Loyola. Francois Xavier

Livingstone, exploratorul Africii.

Sf. Vincent de Paul. Abatele de Saint-Pierre

Lupta pentru abolirea sclaviei negrilor.

Granville Sharp – ]onathan Strong

Urmașii lui Sharp: Clarkson, Buxton

Capitolul VII. OAMENI DE AFACERI

Atenția, sârguința, precizia, metodica în lucru, punctualitatea, promptitudinea – calități necesare pentru a avea succes în afaceri.

„Timpul valorează bani”

Construirea canalului Lanquedoc. Paul Riquet de Bonrepos

Țesăturile de bumbac. Richard Lenoir.

Cum muncea Walter Scott.

Capitolul VIII. BANII - FOLOSIREA ȘI RISIPIREA LOR

Întrebuințarea înțeleaptă a banului. Economia

Cine datorează bani, este rob

Goana după aparențe

Taina îmbogățirii

Bogăția inimii e mai prețioasă decât avuțiile

Respectabilitatea

Negoț și caracter

Capitolul IX. EDUCAȚIA PRIN TINE ÎNSUȚI

Sănătatea fizică

Cultura minții

Educația pe care ți-o dai ție însuți

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

                Meritul unui Stat este, în cele din urmă, meritul indivizilor care-l alcătuiesc.

(John Stuart Mill)

„Ajută-te pe tine însuți, căci astfel și Dumnezeu te va ajuta” este o maximă cu o valoare de netăgăduit și care adună, într-un cadru restrâns, cele mai diverse experiențe. Spiritul de spontaneitate stă la baza oricărei dezvoltări normale a individului, iar când el se regăsește la un mare număr de oameni. atunci se alcătuiește adevărata temelie a puterii și a vigorii naționale. Ajutorul oferit din exterior ne face mai inactivi, mai pasivi, pe când cel ce vine din străfundurile ființei noastre ne întărește, ne dinamizează. Toate acțiunile făcute pentru noi de către alții ne răpesc într-o mare măsură nevoia și, prin urmare, dorința de a le face noi înșine. Pretutindeni unde individul este supus unui exces de protecție și de îndrumare, tendința de neînlăturat a acestui sistem este de a-l îngrădi la o stare vădită de neputință, de inactivitate. Majoritatea instituțiilor nu lucrează în folosul omului. Adevăratul lor scop ar trebui să fie crearea tuturor condițiilor necesare pentru ca fiecare om să se dezvolte liber, neîngrădit și totodată să-l facă să-și îmbunătățească propriile sale calități. Dar totdeauna oamenii au considerat că bunăstarea și fericirea lor depind de facilitățile obținute din partea instituțiilor, mai mult decât prin propria lor putere, iar astfel ei au ajuns să dea o prea mare însemnătate actului legislativ și să vadă în el cea mai puternică pârghie a progresului omenesc. Totuși, faptul de a lua parte la alcătuirea legislaturii, votând la trei, patru sau la cinci ani pentru unul sau doi deputați, nu poate influența decât prea puțin viața sau caracterul unui om, oricât de conștiincios și-ar fi îndeplinit acesta datoria. De asemenea, este din ce în ce mai limpede că acțiune a guvernării este mai degrabă negativă și limitatoare, decât pozitivă și activă, devenind doar un simplu sistem de îngrădire a vieții, a libertății, a proprietății. Nu există nicio putere legală care să oblige leneșul să muncească, risipitorul să fie chibzuit, bețivul să devină cumpătat. Numai individul își poate acorda sieși una sau toate aceste virtuți prin manifestarea tuturor însușirilor native și a puterii de abnegație. Într-adevăr, toată experiența lumii dovedește faptul că meritul și puterea unui Stat atârnă mult mai puțin de înfățișarea instituțiilor sale, decât de caracterul indivizilor care-l alcătuiesc. O nație este de fapt un cumul al stărilor particulare, individuale, iar civilizația este o chestiune de propășire individuală.

Progresul național este însumarea activităților, energiilor, virtuților tuturor ființelor care fac parte din acea națiune, la fel cum decăderea națională este înmănunchierea lașităților, egoismelor și viciilor lor. Dacă privim îndeaproape în decursul vremii, vom vedea că ceea ce suntem obișnuiți a arăta ca mari plăgi sociale este doar dezvoltarea monstruoasă a viciilor de care noi înșine suntem atinși și că zadarnic ne vom sili să ne sustragem din această problemă utilizând legea. Întotdeauna, sub o înfățișare sau alta, ele se vor ivi din nou, chiar mai puternic, atâta vreme cât condițiile dezvoltării noastre personale nu vor fi îmbunătățite. Aceasta înseamnă că patriotismul cel mai înalt și cea mai mărinimoasă filantropie nu stau atât în a reforma legile și în a schimba instituțiile, cât mai cu seamă în ajutorul dat oamenilor ca aceștia să se înalțe, să se înnobileze prin libera și neatârnata acțiune a propriei lor voințe. Guvernarea unei națiuni reprezintă, de obicei, oglinda și reflexia indivizilor care o alcătuiesc. Orice guvernare care e prea înaintată față de popor va fi, fără îndoială, trasă înapoi (nu se va putea dezvolta în voie), după cum orice guvern care e prea înapoiat va fi împins înainte, când poporul devine mai evoluat. După cum apa își găsește mereu nivelul ei, oricât de mult am agita-o, o nație va găsi în legile și guvernele ei dispozițiile care convin caracterului său. Aceasta este în firea naturii. Totdeauna poporul nobil va fi guvernat în mod nobil, totdeauna cel ignorant și needucat va fi condus defectuos. Libertatea nu-i numai rodul unei înfloriri politice, ea este mai mult rodul unei înfloriri morale, al energiei, al neatârnării și libertății de acțiune a fiecărui individ.

Felul cum este condus un om poate să nu aibă prea mare însemnătate, atâta timp cât totul depinde de modul cum se conduce el însuși. Într-adevăr, cel mai nenorocit sclav nu e cel care este supus ciudățeniilor unui despot, oricât de mare ar putea fi acest rău, ci acela care este robul propriilor sale vicii, egoismului și ignoranței. Dezrobirea națiunilor în inima cărora stăpânește astfel sclavia n-ar putea fi rezultatul unei simple schimbări de stăpâni sau de instituții. Atâta vreme cât această iluzie fatală va face ca libertatea să depindă de guvernare, orice revoluție, cu oricâte jertfe s-ar face, nu va prețui mai mult și nu va produce rezultate temeinice, decât o simplă schimbare fantasmagorică de decoruri. Libertatea nu poate fi dobândită decât prin tăria de caracter a fiecărui individ. Tot prin această tărie a caracterelor se obține garanția siguranței publice și a progresului național. John Stuart Mill afirma cu multă dreptate: „Chiar despotismul n-ar putea să-și producă cele mai rele efecte, atâta vreme cât nu a reușit să distrugă tăria caracterelor individuale; iar tot ceea ce tinde la năruirea individualității este despotism, sub orice nume s-ar ascunde și oricare ar fi autoritatea în numele căreia ar veni, aceea a lui Dumnezeu sau a oamenilor.

Toate popoarele pământului datorează progresul la care au ajuns tuturor generațiilor anterioare, care au făcut posibil acest lucru numai prin străduință și abnegație. Muncitori din toate domeniile de activitate, cultivatori de pământ și mineri, inventatori și exploratori, lucrători și manufacturieri, meseriași și poeți, politicieni și filosofi – toți au contribuit la progresul național, aducându-l la stadiul măreț la care a ajuns astăzi. Datorită acțiunilor pline de sârguință ale acestor nobili muncitori – artizani ai civilizației – în cele din urmă, ordinea s-a țesut din haos (în industrie, știință și artă). Generația de azi este moștenitoarea minunatei lucrări care a fost creată din îndemânarea și strădania întregii noastre rase și care ne-a fost lăsată pentru ca noi să o cultivăm mai departe și să o trecem urmașilor noștri, nu numai neatinsă, ci chiar îmbunătățită.

Printre înaintașii noștri au existat întotdeauna o mână de oameni care s-au remarcat prin calitățile lor geniale, ridicându-se deasupra mulțimii, fiind net superiori celorlalți. Dar existența noastră este datorată și acelor mulțimi de oameni care, deși mai mici și aparent neînsemnați, nu sunt nici ei lipsiți de merit. Și nu trebuie să uităm că, deși istoria nu-și amintește decât de numele generalilor care s-au distins în marile campanii, totuși în mare parte numai prin valoarea individuală și eroismul soldaților necunoscuți au fost câștigate victoriile. Câți oameni a căror viață nu a fost niciodată scrisă, n-au impulsionat spre transformare, tot atât de puternic, civilizația și istoria, asemeni marilor genii ale căror nume s-au păstrat în biografii peste veacuri?