Bărbații preferă femeile cu forme

Femei de toate vârstele încearcă, de mai bine de o jumătate de secol, să se înfometeze, spunându-și că vor fi mai frumoase și mai seducătoare dacă vor fi slabe. Ele se simt vinovate dacă mănâncă și se inhibă dacă un bărbat le atinge rotunjimile. Șoldurile, coapsele, obrajii, chiar și genunchii sunt emițători sexuali naturali, pe care specia îi posedă de la începuturile ei și care nu depind nici de persoana în sine, nici de societatea în care ea trăiește, ci de gene și de instincte. Iar natura nu creează niciodată un emițător, fără să creeze și un receptor potrivit. Acest receptor e privirea bărbatului care descoperă o femeie. Dacă are forme, chiar și forme pline, dacă e durdulie sau planturoasă, femeia trebuie să aibă încredere în emițătorii ei sexuali, să învețe să-i prețuiască. Șansele ei de a declanșa dorința, de a-i oferi plăcere, seducție și atașament unui bărbat, de a construi o legătură, un cuplu și, în cele din urmă, de a fi fericită sunt infinit mai mari decât ale unei „slăbănoage“ la modă în zilele noastre. Autorul își îndeamnă cititoarele: „Parcurgeți această carte. Ea v-ar putea oferi suficientă forță și spirit critic pentru a rezista cumplitei presiuni actuale în favoarea unei talii de viespe. Puneți-vă, poate pentru prima oară în viață, întrebarea: Și dacă aș fi mai frumoasă și mai sexy așa cum sunt?“

Prolog ............................................................................ 7

PARTEA ÎNTÂI – ROTUNJIME ȘI NATURÃ ........... 13

Comunicarea non-verbală în regnul animal ....................... 17

Comunicarea olfactivă: mirosurile-mesaje /18

Aerosolul învălui tor al fluturelui Bombyx / 20

Universul mirositor al șobolanilor / 23

Comunicarea auditivă la păsări / 25

Semnalele declanșatoare vizuale / 27

Stupefianta descoperire a lui MacLean / 27

Marea paradă colorată a ghidrinului / 34

Peștele-luptător siamez, un macho al râurilor /36

Comunicarea non-verbală la om ...................................... 39

Zâmbetul natural: un declanșator al instinctului matern / 41

Comunicarea prin miros la copil / 43

Curiosul univers al orbilor / 44

Concluzie / 45

Feminitatea, un cocteil biologic ...................................... 49

înălțimea / 53

Sistemul pilos / 53

Sânii /54

Fața /55

Raportul dintre șolduri și umeri / 59

Mâinile /60

Vocea / 61

Rotunjime și sexualitate .................................................................... 63

Cele opt condiții sexuale care au permis dragostea la om /71

Concluzie / 89

PARTEA A DOUA – ROTUNJIME ȘI CULTURÃ ... 93

Panorama concepțiilor despre rotunjime ....................................... 96

Canoanele actuale ale formelor femeiești / 99

Variațiile corpului femeiesc în funcție de indivizi și rasă / 105

Rotunjimile de-a lungul timpului / 114

Consecințele conflictului subțirimi-rotunjimi ............................... 131

Nevroză animală prin contrarierea pulsiunilor / l34

Perturbări psihice provocate de rotunjimi / l37

Consecințele fiziologice: slăbirea voluntară inutilă / 146

Perturbările bărbătești / 155

Cauzele tabuului rotunjimilor ......................................................... 161

Cine dă cuvântul de ordine? Societatea de consum și feminismul /163

De ce este acceptat cuvântul de ordine? / 183

Cine răspândește cuvântul de ordine? Liderii modei /187

Concluzie / 202

PARTEA A TREIA – CÃTRE O NOUÃ ROTUNJIME ............... 205

Scrisoare deschisă către bărbați ..................................................... 210

Scrisoare deschisă către marii croitori ........................................... 214

Scrisoare deschisă către jurnaliștii de la revistele

pentru femei ....................................................................................... 218

Scrisoare deschisă către industria de confecții

pentru femei .................... . 223

Scrisori deschise cu adresă .............................................................. 226

Scrisoare deschisă adresată: ........................................................... 229

PARTEA ÎNTÂI

ROTUNJIME ȘI NATURÃ

ÎN 1850, NU EXISTA UN SINGUR SUFLET pe Pământ care să creadă că maimuța și omul ar fi veri.

Astăzi, nu mai e posibil să ne îndoim, dar este amuzant să constatăm că acest adevăr tulburător a fost admis de o manieră abstractă, cam la fel cum ar învăța un copil pe de rost o formulă acceptată drept autentică, de vreme ce provine de la un maestru respectat.

Nici o consecință nu a fost trasă în con știința colectivă. Doar câțiva cercetători, biologi sau etologi, scormonesc natura animală a omului, iar descoperirile lor sunt mereu greu de expus marelui public, fiindcă miros vag a pucioasă.

Cel mai mare dintre toate scandalurile încă nu a izbucnit propriu-zis – decât în mediul foarte închis al științelor umane –, dar conține o încărcătură atât de explozivă, încât persoane reputate drept senine și înțelepte ajung să se înfrunte într-un adevărat război religios.

La ce scandal ne referim, deci?

Este vorba, pur și simplu, despre o inversiune de priorități. Până în prezent, numai spiritul avea esență omenească. Natura noastră animală și instinctele ni le luam drept vestigii dispărute în fața miracolului inteligenței și al limbajului. De când există religii și filozofii, această părere ținea loc de adevăr.

Bomba biologică dezvăluie, pe bază de probe, că ceea ce ne face să decidem, ce ne motivează și ne oferă motive de-a trăi și de-a nu muri, ce ne îndeamnă să iubim, să poftim, să ne batem sau să fugim, ceea ce ne constituie angoasele, emoțiile, atracțiile, nevoia de-a venera idoli sau zei – totul emană, pur și simplu, din natura noastră animală. Spiritul și rațiunea, minunate instrumente de adaptare, ne ajută rar să decidem și încă și mai rar să motivăm. în cel mai bun caz, ele ne permit să ne explicăm și să găsim mijloacele de a ne realiza aspirațiile. În cel mai rău caz, le camuflează sau li se opun.

Această revelație îi deconcertează profund pe spiritualiștii care domneau fără rival peste științele umane și conduce inevitabil la revizuiri sfâșietoare.

Ea își găsește cea mai bună ilustrare în comunicarea sexuală. Când au ieșit din animalitate, bărbatul și femeia nu aveau limbaj, dar comunicarea lor a trebuit să fie, totuși, eficientă, de vreme ce noi suntem încă aici ca să dezbatem subiectul. Astăzi, vorbim într-un fel atât de sofisticat, încât ar putea părea absurd că ne-am păstrat aceste schimburi arhaice.

Și totuși, chiar așa este. Când un bărbat de astăzi se simte atât de atras de o femeie, încât să se lege de ea, el devine teatrul unui dublu discurs. Discursul conștient, pe care-l cunoașteți la fel de bine ca și mine, și un etalaj superficial de motive soli de, bine închegate și presărate cu logică și argumente decisive. Dar numai prin discursul ascuns și, deci, inconștient operează forțele magnetice de atracție și se profilează alegerile decisive. Dar – și aceasta e partea cea mai tulburătoare – aproape că mi-e rușine să spun: aceste hotărâri, câteodată cu consecințe grele, nu sunt decât răspunsuri la o mulțime de semnale biologice mai mult sau mai puțin aparente și percepute doar de către organele de simț.

Aceste mesaje nu sunt încă toate cunoscute, dar recensământul lor este în plină desfășurare. Ele joacă, în principal, pe patru registre:

•           registrul vizual, care percepe formele, contrastele, gesturile și comportamentele cele mai expresive;

•           registrul olfactiv – o lume necunoscută de mirosuri care se dovedesc mai personalizate decât amprentele digitale; biologii ne asigură că ele ar avea un rol decisiv de fixare și de marcare în dezvoltarea stării amoroase,

•           registrul auditiv, prin perceperea sintetică a unei minuni atât de complexe precum vocea umană, cu timbrul, căldura și încărcătura ei emoțională, și explicându-ne, dincolo de orice analiză, atracția sau repulsia pentru anumite voci în particular;

•           registrul tactil, în fine, care explică performanțele impresionante ale comunicării dintre cei nevăzători din naștere și care ne va permite, într-o bună zi, să înțelegem o metaforă atât de tulburătoare precum: „a intra pe sub pielea cuiva”.

Acest cocteil de mirosuri, forme, timbre și consistențe vă poate părea trivial. Afirm, totuși, că este elementul hotărâtor, care pune în funcțiune procesul vital ce conduce la dragoste, dacă, după cum este mai mult decât probabil în acest caz, organele respective își răspund reciproc.

Restul nu e decât logoree, false motive, alibiuri. Putem evoca buna creștere, diplomele, rafinamentul vestimentar, inteligența, cultura, religiile, bunele maniere – dar toate înfloriturile nu au convins niciodată pe deplin. Atunci este folosit un cuvânt magic: farmecul. Și avem aici cea mai cuprinzătoare și mai nevinovată mărturisire. Farmecul nu vrea să spună nimic, nu are nici un sens rațional. Exprimă, pur și simplu, faptul că acest cocteil are efect, și anume acolo unde trebuia. Dar farmecul e discret, el acționează într-o inconștiență absolută, lăsându-i pudic intelectului întreaga scenă și triumful.

Rotunjimile sunt tocmai unul dintre elementele cocteilului. Consider chiar că sunt ingredientul principal. Numai parfumul natural și sexual poate, câteodată, să-și dispute cu ele primul loc.

Dar, atunci, cum să ne explicăm faptul că civilizația noastră occidentală le impune, de douăzeci de ani încoace, un tabu rotunjimilor și un tabu încă și mai strict mirosului? Blugii unisex și deodorantul chimic nu sunt, oare, simbolurile cele mai ilustrative ale faptului că formele și mirosurile s-au demodat?

Cu greu putem scăpa de concluzia rațională că aici chiar există o autentică tentativă de sabotaj. Și nu mă voi feri de ea în a doua parte a cărții. Deocamdată, se cuvine să vă ofer materialele și probele menite să vă convingă de existența faimosului cocteil. Acesta face obiectul prezentului capitol.

Dacă nu iubiți animalele, aveți, totuși, răbdare și citiți paginile următoare cu atenție. Nu e vorba despre un ocoliș inutil, pentru că există câte ceva din noi înșine în aceste reacții instinctive, în acest limbaj non-verbal, care ne oferă cheia pulsiunilor și a motivațiilor noastre fundamentale.

Comunicarea non-verbală în regnul animal

CÂND UN CÂINE DÃ DIN COADÃ, el emite un semnal de prietenie și de bună-dispoziție. Mișcarea, pe care n-o poate controla, este perfect inconștientă, însă are un sens, iar dacă i se adresează unui alt câine, va fi percepută ca atare. Fără îndoială, celălalt câine va reacționa la fel și cei doi vor sfârși prin a se juca împreună fără agresivitate.

Când o pisică își agită coada, ea emite un semnal de ostilitate și copilul care ar insista s-o tachineze ar putea să regrete. O altă pisică, dimpotrivă, l-ar simți din instinct și s-ar pregăti fie să atace, fie să fugă.

Cele două reacții demonstrează că unul și același semnal poate avea diferite semnificații, în funcție de convenția proprie fiecărei specii. Dar ele au în comun același mod de funcționare. De la un capăt la celălalt al regnului animal, regăsim întruna semnale de emisie, numite de Konrad Lorenz „declanșatori”, decodate de receptori și stimulând instincte comune la toate speciile. Nu ne vor scăpa nici nouă, iar rotunjimea feminină este unul dintre mesajele cele mai expresive la care bărbații sunt tentați să răspundă.

Repertoriul senzorial este o altă legătură universală, pe care o împărtășim cu tot restul lumii animale. Cu câteva rare excepții, toate ființele care trăiesc pe planetă emit semnale de captat prin cele cinci simțuri. Fiecare specie are preferințele ei. Omul a ales în mod deliberat văzul și auzul, ceea ce ne permite să fim stăpânii audiovizualului. Dar nevăzătorii ne arată clar că reacționăm de asemenea la miros, la pipăit sau la gust. Poate că este adevărat că aceste posibilități ni s-au atrofiat parțial de-a lungul evoluției, iar ce ne-a mai rămas din ele a fost discreditat și refulat. Fiți siguri că ele continuă să funcționeze, totuși, chiar fără să vrem.

În capitolul de față, m-am servit de câteva exemple de animale dotate cu o capacitate de comunicare limitată la un sens particular, element care ne va face demonstrația mai precisă. Este indispensabil să înțelegeți acest mecanism, căci, în momentul în care vom traversa Rubiconul ce-l desparte pe om de celelalte specii de animale, multe mistere își vor pierde din consistență. Atunci va fi momentul să privim cu ochi proaspeți rotunjimea femeiască și să-i acordăm adevărata semnificație.

Comunicarea olfactivă: mirosurile-mesaje

Lumea mirosurilor este cea mai singulară cu putință, mai ales pentru om, care o percepe datorită zonelor celor mai arhaice ale creierului său.

O părere foarte răspândită ar vrea să ne facă să credem că suntem niște dezmoșteniți și că mirosul ni s-a atrofiat. Este parțial adevărat și e suficient, pentru a ne convinge, să urmărim performanțele unui câine polițist căruia o simplă batistă îi permite să ia urma pe kilometri întregi unui răufăcător care fuge.

Dar ceea ce am pierdut cantitativ există încă în noi calitativ. Drama e că ne trăim experiențele olfactive absolut inconștient.

Ni se întâmplă, astfel, să avem, în privința unor persoane și situații, niște impresii calificate drept instinctive, dar pentru care, din păcate, căutăm explicații raționale. Ori, este o căutare zădarnică – nu există explicații. Simpatia față de un vecin de etaj, atracția față de o femeie chiar înainte de a-i fi vorbit, toate acestea pot fi descifrate de creierul nostru „calculator”. Atunci, lipsiți de puterea explicativă devenită rațiunea noastră de a fi, vorbim despre simpatie, despre farmec sau despre un bun prim contact. Ceea ce înseamnă, de fapt, că nu spunem nimic și mai bine am face să tăcem și să încercăm să percepem ceva mai bine ce ni se oferă pe calea nasului. O expresie atât de simplă și de grăitoare precum „l-am mirosit bine” spune mult mai mult decât toate aceste acceptări ale ignoranței.

Această mistificare nu este niciunde atât de bine camuflată ca în relațiile noastre sexuale. Este domeniul în care mirosul ne funcționează cel mai eficient, dar, din păcate, este și domeniul în care educația și cultura ne fac cei mai orbi la toate aceste mesaje. Spun orb, căci este cuvântul care-mi trece spontan prin cap și pe care uzul lingvistic îl autorizează pentru o astfel de pierdere de informații. Cuvântul trădează vechiul nostru obicei de a dezmoșteni anumite simțuri în avantajul văzului nostru suveran”.

Nu voi spune mai multe aici despre rolul mirosurilor în alegerea partenerului sexual. Voi dezvolta subiectul, dar deocamdată mă voi servi de două exemple surprinzătoare pentru acest tip de comunicare din regnul animal. Oricât de interesante ar fi, exemplele sunt destinate numai să vă facă să simțiți cum se pot petrece lucrurile la celelalte specii.

 Pag. 13 – 18