Taina filiației (vol. 8)

În știință se vorbește, deja, de o eră post-genomică, ce tinde să depășească stadiul „literal” al cunoașterii, axându-se mai degrabă asupra înțelesurilor, prin prisma unei posibile teorii unificate despre viață. Părintele Ghelasie ne-a oferit repere spirituale importante menite să întemeieze sintaxa și semantica limbajului existenței. Ideea de filiație, pecetluită de chipul divin al Fiului lui Dumnezeu, constituie, în acest sens, o cheie hermeneutică majoră. Din punct de vedere creștin, filiația ajunge să reprezinte și o cale gnoseologică privilegiată, prin care se realizează unificarea cunoașterilor parțiale, datorată unității logosice a creației dumnezeiești în ansamblul ei.

I LOGOSUL HRISTIC

HRISTOS, Revelația ultimă ... 7

LOGOSUL DIVIN, Ființa Lumii ... 15

LOGOSUL PREHRISTIC ... 15

Ființa Creației ...  23

ACTUL Creației ... 27

LOGOSUL HRISTIC, Arătarea TREIMII DIVINE ... 33

HRISTOS Cel Liturgic, Creația URCATÃ în DUMNEZEU ... 38

RUGÃCIUNEA în FAȚA ICOANEI CHIPULUI LUI HRISTOS ... 53

GLASURILE Tainice Cosmice ... 54

TRÃIREA Vieții în HRISTOS ... 57

II HRISTOS, TRUPUL LUMII ȘI AL VEȘNICIEI. (Despre ÎNTRUPARE și reîncarnare)

Între TAINE și Descoperiri ... 65

ÎNTRUPARE și re-încarnare ... 69

FIUL Lui DUMNEZEU, care Se face TRUP ... 74

Re-nașterea este „NAȘTEREA în VEȘNICIE” ... 79

NAȘTERE fără moarte ... 80

NUNTA Nașterii în VEȘNICIE ... 81

LITURGHIA VEȘNICEI INTRUPÃRI și Încorporări ... 96

ÎNTÂLNIREA de peste Hotare ... 97

III Isihasm, Taina CHIPULUI MAICII DOMNULUI

Isihasm, Taina CHIPULUI MAICII DOMNULUI ... 125

CHIPUL FIINȚEI în SINE este IUBIREA-TATÃL ... 125

SUPRANUME și Nume HARIC al TATÃLUI – IUBIRE ... 128

TAINA TATÃLUI este FIUL și SFÂNTUL DUH ... 128

FIUL DUMNEZEIESC coboară CHIPUL TATÃLUI în Creație ... 132

UNICUL FIU DUMNEZEIESC Creează pe UNICA MAMÃ A Creației ... 135

Prin Chipul MAMEI Create FIUL CREATOR RENAȘTE CHIPUL TATÃLUI DUMNEZEU ...         139

FIUL Transpune CHIPUL TATÃLUI în Ființa Creației ... 142

Chipul MAMEI este ÎNTRUPAREA CHIPULUI TATÃLUI prin CHIPUL FIULUI ... 143

ÎNTÂLNIREA dintre DUMNEZEU și Creație este FIUL ... 146

MAICA DOMNULUI este Chipul Ființei Create ... 148

Chipul MAMEI Cosmice este ARHECHIPUL MAICII DOMNULUI, ARHECHIPUL BISERICII Cosmice ... 151

POMUL VIEȚII este FIUL DUMNEZEIESC-ALTARUL-PREOȚIA în Brațele Pomului de Creație-MAICA DOMNULUI-BISERICA Cosmică ... 153
MAMA-POMUL-Biserica Cosmică are în Sine SEMINȚELE tuturor Creațiilor, CHIPURILE FIULUI ... 154

Mistica MIRELUI și a Miresei ... 158

IMNUL Veșnicei MAME ... 160

CÂNTAREA FIULUI pentru MAMA Sa ... 161

Antimisticile feministe ... 164

FECIORIA și CASTITATEA, TAINA CHIPURILOR Totale ... 166

Cer și pământ, Lume și ETERNITATE ... 171

DUHOVNICIA Chipurilor de Creație ... 172

SACRALITATEA Chipului Familiei de Creație ... 173

Isihasm, TAINA Chipului MAICII DOMNULUI ... 178

IMNUL MAICII DOMNULUI ... 183

Creația între SUPRATAINA DIVINÃ și Taina proprie ... 184

IV ICOANA CHIPULUI MAICII DOMNULUI CHIP și Asemănare ... 189

În Căutarea unei Cosmogonii și Cosmologii Creștine ... 195

ABSOLUTUL ... 195

ORIGINEA Creației ... 195

Creație și Naștere ... 196

LOGOSUL DIVIN Creează mai întâi Ființa de Creație ... 198

CARTEA VIEȚII ... 200

ICOANA de Creație ... 202

MEMORIA Cosmică, POMUL Cosmic ... 204

BÃRBAT și FEMEIE ... 205

ARHECHIPUL MAICII DOMNULUI ... 209

DIVIN și Creație „Față în Față” ... 212

Parabola OMULUI ... 214

Concluzii ... 220

Practica Mistică a CHIPULUI ICONIC ... 223

Imnul Acatist ... 224

ACATISTUL ICOANEI CHIPULUI MAICII DOMNULUI ... 226

VISIHASM, TAINA SFINȚILOR ISIHASM, TAINA SFINȚILOR ... 237

Ipostazierile mistice Cosmologice ... 237

Chipul de Sfânt, Originea Chipului Creat ... 239

Sfinții nu sunt predestinați, ci prin propria lor Voie ... 241

Sfinții sunt Părinții Prototip ai Lumii Create ... 242

Sfântul, Puntea dintre DUMNEZEU și Creație ... 245

Panteonul Sfinților ... 247

Sfântul, Părintele Vieții Duhovnicești ... 250

Imnul Vieții proprii ... 253

Cele TREI ÎNTRUPÃRI ale FIULUI Lui DUMNEZEU sunt Taina Creației ... 254

Fiecare Sfânt are Destin de a fi Părintele SFINȚITOR al multor „nesfinți” ... 257

Imnul Sfinților ... 258

Cântare Sfântului meu ... 259

Nașterea, PRIMA LITURGHIE a Vieții proprii ... 260

LAUDÃ Tuturor Sfinților ... 265

ÎNCHINÃCIUNE . ... 266

AVVA și Ucenicul ... 267

VI Părinții, Sacralitatea lumii

Părinții, Sacralitatea Lumii (Universul Familiei) ... 271

ICOANELE ALTARULUI Cosmic ... 273

PATERNITATEA, Originea din Absolut ... 273

Maternitatea, Absolutul Creației ... 278

În FAȚA ICOANEI Cosmice ... 284

MEMORII în Veșnicie ... 288

Sfinții sunt Părinții prin care se Creează Lumea ... 288

Sfântul Ioan Iacob către Părintele său Duhovnicesc ... 293

Avva și Ucenicul ... 295

Căsătoria, Pre-Liturghia Cosmică ... 296

Erosul lumii și Erosul Spiritual ... 303

GLASURI în Absolut ... 315

DIALOG prin ICOANE ... 317

PUNȚI peste prăpăstii, contrarii ÎNTÂLNITE ... 319

Acatistul Pocăinței ... 324

Postfață: Despre Taina Filiației ... 328

LOGOSUL DIVIN, Ființa Lumii

LOGOSUL PREHRISTIC

A vorbi despre DUMNEZEU și despre Creație înseamnă a vorbi despre FIUL FIINȚIAL DUMNEZEIESC, LOGOSUL-CUVÂNTUL „prin care toate s-au făcut”. Sfinții Părinți Creștini au insistat mult pe CHIPUL PERSOANEI FIULUI Lui DUMNEZEU. Toată Teologia Creștină este HRISTOLOGIE. Și pentru noi HRISTICUL este Esența, baza și Fondul, atât teoretic, cât și practic. Chiar mai mult, considerăm că Taina HRISTICULUI este „un Absolut” al DIVINULUI care Se coboară în Creație și al Creației care se Urcă în DIVINITATE.

Teologic, Creația este Opera Egală a SFINTEI TREIMI DIVINE, și toate relatările sunt în acest Sens, până la un CHIP al unui DIVIN în Sine, în care „Subzistă” TREIMEA. Aici este evidența noastră, ca HRISTIC în care „Subzistă” DIVINUL TREIMIC. Este o tendință, chiar la Teologi, de a „reduce” încetul cu încetul totul la un DIVIN în Sine .Areopagitic”, dincolo de orice Chip. DIVINUL pentru noi, Creația, este un „Veșnic Absolut HRISTIC”. Dacă DUMNEZEIREA în Sine este Dincolo de categoriile noastre de Creație, DUMNEZEIREA pentru noi, Creația, este doar prin ,,Absolutul CHIP HRISTIC”.

De aceea, insistența noastră nu este pe HAR, cum de obicei se relatează, ci cu Evidența pe un HRiSTIC și Exterior și Interior, HARUL fiind o Mărturie a HRiSTICULUI Sfinții Părinți ai primelor Veacuri Creștine s-au confruntat cu Spiritualitatea Culturii vremii respective, care era tocmai „căutarea” unui Divin Spiritualizat până la „Idee și principiu”. HRISTOLOGIA primelor Veacuri Creștine este, în acest sens, de „Identificare” a Fondului HRISTIC cu DIVINUL Pur ce Coboară în Creație. Pentru antici, HRISTOS nu putea fi „accesibil” decât ca exponentul Divinului Spiritualizat în Sine. ÎNTRUPAREA HRISTICÃ trebuia sa aibă Mărturia unui DIVIN Dincolo de Trup. De aici insistența Teologiei pe HARUL DIVIN, care uneori copleșește HRISTICUL, până la o Teologie și Dincolo de HRISTIC. Se poate spune că practic este un HRISTIC pe prim plan și un HRISTIC Intelectualizat într-un „plan HARIC Suprahristic”.

Noi insistăm pe un HRISTIC prin „El Însuși”, pe un DIVIN HRISTIC în Sine, care este Suficient să se Auto-mărturisească, HARUL fiind o „Mărturie în plus” tot a HRISTICULUL Unii fac o Teologie cu „exces” de HAR, în care HRISTICUL intră în „umbră”, până la o „lipsă” de „Conținut în Sine”. Noi evidențiem un „Conținut” HRISTIC în Sine. Mulți vorbesc de un HRISTIC al cărui ACTIV este HARUL, nu Însuși HRISTICUL. HARUL este Prezent, dar „nevăzut”, HRISTICUL fiind Cel VÃZUT cu Persistență. Mulți consideră HRISTICUL doar „Ușa” de Intrare în HAR, ca HARUL, apoi, să facă tot ACTIVUL DIVIN. Noi insistăm pe un ACTIV în Sine HRISTIC, care „face totul”, HARUL fiind un „Martor și o Confirmare”.

Deci, DIVINUL HRISTIC este în Sine Însuși, HARUL fiind o Strălucire de D!VIN HRISTIC ce este Izvorâtor de HAR. Mulți înclină spre o Teologie HARICÃ, în care HRISTICUL este „tot un efect” al HARULUI Așa, HARUL a devenit o „formuIă” prin care se „de-codifică” tot Teologicul. Noi evidențiem HRISTICUL în Sine, ce ACȚIONEAZÃ „înaintea” HARULUI, care Izvorăște și HARUL ca Însoțitor și Mărturisitor al HRISTICULUI. Mulți invocă HARUL ca să Vină HRISTICUL. .Prima” Invocare trebuie făcută HRISTICULUI, ca acesta să Izvorască HARUL Cel ce vaface apoi o „Deschidere” tot de HRISTIC. Invocarea SFÂNTULUI DUH din Cultul Liturgic este CONLUCRAREA cu HRISTICUL, nu „producerea” HRISTICULUI (cum presupun unii).

HRISTICUL a Revelat TREIMEA DIVINÃ și TREIMEA apoi „Certifică” HRISTICUL. De aici, CHIPUL FIULUI Lui DUMNEZEU ca LOGOSUL DIVIN PREHRISTIC și HRISTIC. HRISTOS Cel ÎNTRUPAT este ACEEAȘI PERSOANÃ a FIULUI Lui DUMNEZEU, PERSOANÃ FIINȚIALÃ a TREIMII DUMNEZEIEȘTI. Mai mult, FIUL Lui DUMNEZEU ASUMÃ în PERSOANA Sa UNICÃ și Absolută și Chipul de Creație și Se „Face și Chipul în Sine al Creației”. Creatorul filosofilor antici este doar Inteligibilul Divin, pe când în Creștinism, LOGOSUL DIVIN Se „Face EL mai Întâi și CHIP de Creație”, prin care apoi Creează Lumea. Așa, Creația se „Identifică” în Originea LOGOSULUI nu ca simplu Inteligibil, ci ca „însăși Ființialitate”.

Dacă anticii văd Sacralitatea în Inteligibilul Divin, Creștinismul vede SACRALITATEA mai mult decât aceasta, o vede în „Însăși FIINȚIALITATEA” PERSOANEI DIVINE a FIULUI care Se „Face totodată și Chip de Fiu de Creație”. În Sens Creștin, Creația este ”posibiIă” doar în „ASUMAREA CHIPULUI CREAT în FIINȚIALITATEA FIULUI DIVIN CREATOR”. Creația este „în afara” FIINȚEI DIVINULUI, dar este „Con locuitoare” în FIINȚIALITATEA DIVINULUI FIULUI DUMNEZEIESC, ce ASUMà în FIINȚIALITATEA Sa și o „Ființialitate de Creație”. Prin aceasta, Creștinismul este „inconfundabil” și un „pas în plus” față de antici, ca .Regăsirea” Originii Creației în „Însăși FIINȚIALIT ATEA DIVINÔ, nu doar în „reflectarea de Inteligibil Divin”. Creația nu este SACRà doar prin „Adâncul din Sine de Inteligibil Divin”, ci prin faptul ca Se „Face Părtașă” chiar la FIINȚIALITATEA PERSOANEI FIINȚIALE a LOGOSULUI CREATOR.

Taina Creației este a „unui Ființial de Creație Părtaș la FIINȚIALITATEA DIVINÃ HRISTICÃ. Taina ÎNTRUPÃRII HRISTICE nu este doar o „încarnare în materie”, ci ÎNTRUPAREA într-o „Ființialitate de Creație”, ca Spirit și materie de Creație. Pentru antici, Spiritul este „doar Divin” și doar materia-corporalitatea este creatul. Din punct de vedere Creștin, Creatul este și „Spirit și Trup de Creație”, ce nu se confundă cu „SPIRITUL DIVIN” Cel Dincolo de „Spiritul Creat”. Creația în Sens Creștin este „Ființialitate” de Creație, nu simplă „ființare de principii” Spirituale Divine. „Ființialitatea” este o Integralitate de Realitate, ce are în sine „Categorii” de Ființă ca Spirit și de materie ca Trup, ca „Natură Creată în Deplinătate”.

Creația nu este o simplă „reflectare de Divin”, ci o „Ființialitate de Creație” după CHIPUL și ASEMÃNAREA FIINȚEI DIVINE, prin care și Creația are Categorie de Ființă, că altfel nu ar fi „Asemănare de CHIP „, adică de FIINȚÃ. Doar „Chip de Inteligibil” Divin, este „insuficient”, după Creștinism. Și Taina Ființialității de Creație este în Taina Enipostazierii LOGOS ULUI DIVIN, care AsuMÃ în FIINȚIALITATEA Sa PERSONALÃ și „Firea de Creație”, adică Ființialitatea Creată. Și aceasta o face de la „Început”, ca ARHECHIP, prin care apoi Creează Chipul „Ființialității de Creație”. De aceea, noi vorbim de un ARHECHIP PREHRISTIC al Creației care se Îndeplinește total în ARHECHIPUL HRISTIC propriu-zis, ca ÎNTRUPAREA HRISTICÃ.

Pentru antici, cea mai grea problemă a metafizicii este cum Increatul Divin „poate” să „intre” în „creat”, fără să „iasă din sine, fără să se transforme pe sine” și totodată să se „încorporeze” într-o „realitate ne-divină”. Pentru antici Spiritul (Divinul) și materia (creatul) sunt două „contrarii inconciliable”, ce se „acceptă forțat” și care se „resping” ca „esență” și se „absorb” reciproc. Filosofic, Între Divin și Creație este un „gol metafizic”, care este umplut de „Intelectul Uman”, ce face ”legătura-puntea” dintre acestea. De aici, un fel de „divinizare a Omului Con lucrător” al „Eliberării Spiritului Divin” de „iluzia lumii”. Anticii au mai conceput un fel de „emanație energetică”, ce este Între Increat și Creat, ca zisa „energie Divină Arhetipală”, În care sunt Principiile impersonale Divine, care apoi prin incorporare în materie dau diversitatea lumii, ca manifestare din „afara” Divinului (panteismul antic). Dar această manifestare este una iluzivă, relativă, în care Divinul face o „auto-conștientizare” de Sine.

Ca Revelație Creștină, În primul rând, FIINȚA este TREIME de PERSOANE FIINȚIALE, ce, și mai mult, au o Strălucire Energetică HARICÃ tot Necreată. Și Creația nu este însăși Energia Divinului, ci Creația faptică a unui ACT PERSONAL FIINȚIAL, tradus totodată ca Lucrare HARICÃ. HARUL Energetic nu este niciodată „despărțit” de PERSOANA FIINȚIALÃ, din VIUL căreia Iese.

Se pune și aici însă aceeași problemă, cum CONȘTIINȚA Absolută DIVINÃ „trece” la o Conștiință de Chip Creat? Dacă într-adevăr Creează și o Conștiință de Chip Creat, în „afară”, Creația este doar o „proiecție” nu a unui ACT de FIINȚÃ, ci tot de energie, ce nu mai are nici o legătură cu FIINȚA. Cum să „introduci” Chipul Creat în CONȘTIINȚA Direct FIINȚIALÃ? Aici au dreptate anticii, că Chipul Creat din „afara” FIINȚEI este „iluziv și ne-ființial”, Revelația Creștină susține că Chipul Creat este .Ființial de Creație”, ce denotă că „rădăcinile” Creației sunt în CONȘTIINȚA FIINȚIALÃ a Lui DUMNEZEU. Aici vom face o „Lărgire Teologică”, care să rezolve tocmai dilema „Ființialității Creației”.

Taina este ÎNTRUPAREA FIULUI Lui DUMNEZEU, care este la început ca ÎNTRUPARE în Chipul Creației, care apoi Întrupează LOGHII CREATORI în Făpturile Create, ca să culmineze cu ÎNTRUPAREA DEPLINÃ Directă și PERSONALÃ HRISTICÃ. Fără această TRIPLÃ ÎNTRUPARE nu se poate Înțelege cât de cât ACTUL FIINȚIAL PERSONAL DIVIN, cât și Ființialitatea de Creație. LOGOSUL-FIUL PERSONAL FIINȚIAL DIVIN face un ACT „Excepțional”, tocmai de ASUMARE în FIINȚIALITATEA Sa și a Unei Ființialități Create și așa este posibilă și o Reală Creație. LOGOSUL DIVIN FIINȚIAL Creează și un Chip de Logos Creat, UNINDU-Se cu acesta, făcându-se LOGOSUL Prehristic, ca ARHECHIP de ÎNTRUPARE, ce devine tocmai Posibilitatea unei Ființialități Reale de Creație. ACTUL de Creație este mai Întâi la Nivel de FIINȚÃ, ca apoi să treacă în „afară”, ca înfăptuirea propriu-zisă. Și doar datorită acestui ACT” Excepțional” Creația primește și ea „Chip după CHIPUL și ASEMÃNAREA Lui DUMNEZEU”.

CHIPUL de CONȘTIINȚÃ al Lui DUMNEZEU este Dincolo de tot ce poate fi Conștiință de Creație. Și cum atunci „se traduce” și într-o „Concepere de Creație”? Trebuie astfel ca „Cineva” să aibă „Ambele Conștiințe” și totodată să poată să le „traducă” dintr-o parte în alta, fără să le „absoarbă” una în alta. Și acesta este LOGOSUL Prehristic, Cel care Creează și ASUMÃ și un Chip-Logos de Creație. Iconografic, este prefigurat în „Steaua lui David” de pe Templul din Ierusalim. Cele Două Triunghiuri îngemănate și în Sensuri diferite sunt Prehristicul ce avea să se ÎNTRUPEZE ca MESIA. Aceasta rezolvă „dilema” anticilor filosofi, tocmai” Puntea” dintre Inereat și Creat.

Pag. 15 – 19