Să gândim frumos ca să trăim frumos

Dacă gândim frumos, atunci și trăim frumos, iar cei care gândesc și trăiesc frumos au bucuria vieții. „Am fost un om al bucuriei și sunt răspânditor de bucurie. Așa m-am născut eu, cu o înclinație spre bine și spre frumos… Totdeauna mi-a plăcut să mă știu, să mă prezint, să mă simt, să mă angajez spre bucuria altora. Vreau să fiu lucrător de bucurie”. „În jurul tău să vrei să-i fericești pe toți” era deviza Părintelui Teofil.

Ca și iubitor de Dumnezeu și răspânditor de bucurie, Părintele Teofil propovăduia porunca iubirii. „Iubești atunci când primești pe cineva în suflet, când ți-l împropriezi, când îi faci loc în inima ta. Aceasta înseamnă să îl iubești. Câtă vreme ții în afară de tine, câtă vreme ții departe de tine, câtă vreme respingi sau împingi pe cineva, câtă vreme marginalizezi pe cineva, câtă vreme îl ocolești, nu îl iubești. Când îl iubești, îl primești, îl faci al tău. Face parte din tine însuți – atunci iubești”.

Părintele Teofil Părăian – Scurte note biografice / 5
Adevărul ... 7
Anatema /8
Aproapele /8
Ascultarea / 13
Athos /14
Avortul /15
Bătrânețea / 16
Beția /17
Biblia (vezi Sfânta Scriptură)
Binecuvântarea / 18
Biserica / 20
Blândețea (vezi și Mânia) /25
Blesteme / 25
Boala /27
Bogăția /28
Botezul /30
Bucuria (vezi și Fericirea) /32
Bunătatea / 36
Canoanele și pravila /39
Catolicismul /42
Călugăria /43
Căsătoria (vezi și Nunta) /50
Căsătoria albă /59
Cântarea bisericească / 59
Cearta /61
Cerul (vezi și Împărăția lui Dumnezeu) / 62
Cinstirea / 63
Copiii /65
Credința (vezi și Mărturisirea credinței) /70
Creștinismul /75
Crucea (vezi și Suferința) /77
Cultura /79
Cumpătarea / 81
Cununia (vezi Căsătoria și Nunta)
Curăția inimii (vezi și Inima, Despătimirea și Mântuirea) /82
Desăvârșirea (vezi Îndumnezeirea)
Despătimirea (vezi și Mântuirea și Curăția inimii) /83
Dreptatea / 88
Duh /89
Duhovnicul /90
Dumnezeu (vezi și Sfânta Treime) /95
Familia (vezi Căsătoria și Nunta)
Faptele bune / 98
Farmece (vezi Blesteme)
Femeia creștină (vezi și Mama) /101
Fericirea (vezi și Bucuria) /104
Filocalia / 106
Florile / 107
Fumatul / 109
Gândurile (vezi Mintea)
Grijile / 110
Harul /112
ladul /114
Icoanele (vezi Sfintele Icoane) /
Idolii (deosebirea lor de icoane) / 118
Iertarea / 119
Imaginația /121
Inima (vezi și Curăția inimii) /122
Invidia / 123
Isihasmul (vezi și Rugăciunea) /125
Ispitele / 129
Iubirea / 132
Împărăția lui Dumnezeu (vezi și Raiul) / 138
Îndoiala / 144
Îndumnezeirea / 147
Înjurăturile /149
Întâlnirea cu Hristos / 151
Învierea Domnului /154
Învierea morților (Învierea de obște) /156
Jertfa (vezi Crucea)
Judecarea aproapelui /157
Judecata particulară și Judecata de Apoi (de obște) /159
Maica Domnului / 162
Mama (vezi și Femeia creștină) / 166
Mărturisirea credinței / 166
Mândria (vezi și Smerenia) / 168
Mânia (vezi și B lândețea) / 170
Mântuirea (vezi și Despătimirea și Curăția inimii) / 171
Milostenia / 174
Minciuna / 175
Mintea /176
Minunile /183
Misiune (vezi Mărturisirea credinței) /
Moartea / 185
Monahism (vezi Călugăria) /
Mulțumire (vezi și Recunoștința și Nemulțumirea) /189
Munca /190
Necredința (vezi Îndoiala)
Nemulțumirea (vezi și Mulțumire) /194
Nepătimirea (vezi Despătimirea, Mântuirea și Curăția inimii) /
Neputința (vezi și Smerenia) /194
Nunta /196
Omul /198
Ortodoxia / 199
Pacea /201
Parusia (a doua venire a Domnului) /202
Patimile (vezi Despătimireaș
Păcatele (vezi și Despătimirea și Spovedania) / 204
Părinții trupești /208
Pâinea (vezi Munca) /
Pelerinaj ele /213
Plăcerile / 214
Pocăința (vezi și Spovedania) /215
Poezia mistică / 218
Pomenirea și pomelnicele /219
Poruncile lui Dumnezeu / 221
Postul /223
Pravila (vezi Canonul)
Preoția / 226
Prietenia /228
Privegherea / 231
Psalmii /232
Pustia /234
Raiul (vezi și Împărăția lui Dumnezeu) /235
Răbdarea /238
Răutatea /240
Recunoștința (vezi și Mulțumirea) /244
Reîncamarea (vezi Moartea)/
Românii și limba românească /246
Rugăciunea (vezi și Isihasmul) /249
Sărbătorile /259
Sfânta Împărtășanie (Euharistie) /261
Sfânta Evanghelie (vezi și Sfânta Scriptură și Sf Tradiție) /263
stanta Liturghie (vezi Biserica și Sfintele slujbe)
Sfânta Scriptură și Sf. Tradiție (vezi și Sf Evanghelie) /265
Sfânta Spovedanie (vezi și Pocăința și Duhovnicul) /268
Sfânta Treime (vezi și Dumnezeu) /272
Sfintele Icoane și Sfintele Moaște /273
Sfintele slujbe /275
Sfinții - prietenii lui Dumnezeu /278
Smerenia (vezi și Mândria și Neputința) /279
Studiul /284
Suferința (vezi și Crucea) /285
Sufletul /290
Supărarea /291
Taina /292
Talanți și harisme /294
Tăcerea / 296
Tinerețea / 297
Ucenicul /301
Urcușul duhovnicesc /302
Veșnicia / 303
Viața /305
Virtuțile /306
Vrăjile (vezi Blesteme)
Lista cărților Părintelui Teofil Părăian /308
Vorbe de duh /310
Recomandări generale de la Părintele Teofil Părăian / 313
Cuprins / 317

Athos /14
Avortul /15
Bătrânețea / 16
Beția /17
Biblia (vezi Sfânta Scriptură)
Binecuvântarea / 18
Biserica / 20
Blândețea (vezi și Mânia) /25
Blesteme / 25
Boala /27
Bogăția /28
Botezul /30
Bucuria (vezi și Fericirea) /32
Bunătatea / 36
Canoanele și pravila /39
Catolicismul /42
Călugăria /43
Căsătoria (vezi și Nunta) /50
Căsătoria albă /59
Cântarea bisericească / 59
Cearta /61
Cerul (vezi și Împărăția lui Dumnezeu) / 62
Cinstirea / 63
Copiii /65
Credința (vezi și Mărturisirea credinței) /70
Creștinismul /75
Crucea (vezi și Suferința) /77
Cultura /79
Cumpătarea / 81
Cununia (vezi Căsătoria și Nunta)
Curăția inimii (vezi și Inima, Despătimirea și Mântuirea) /82
Desăvârșirea (vezi Îndumnezeirea)
Despătimirea (vezi și Mântuirea și Curăția inimii) /83
Dreptatea / 88
Duh /89
Duhovnicul /90

Dumnezeu (vezi și Sfânta Treime) /95
Familia (vezi Căsătoria și Nunta)
Faptele bune / 98
Farmece (vezi Blesteme)
Femeia creștină (vezi și Mama) /101
Fericirea (vezi și Bucuria) /104
Filocalia / 106
Florile / 107
Fumatul / 109
Gândurile (vezi Mintea)
Grijile / 110
Harul /112
ladul /114
Icoanele (vezi Sfintele Icoane) /
Idolii (deosebirea lor de icoane) / 118
Iertarea / 119
Imaginația /121
Inima (vezi și Curăția inimii) /122
Invidia / 123
Isihasmul (vezi și Rugăciunea) /125
Ispitele / 129
Iubirea / 132
Împărăția lui Dumnezeu (vezi și Raiul) / 138
Îndoiala / 144
Îndumnezeirea / 147
Înjurăturile /149
Întâlnirea cu Hristos / 151
Învierea Domnului /154
Învierea morților (Învierea de obște) /156
Jertfa (vezi Crucea)
Judecarea aproapelui /157
Judecata particulară și Judecata de Apoi (de obște) /159
Maica Domnului / 162
Mama (vezi și Femeia creștină) / 166
Mărturisirea credinței / 166
Mândria (vezi și Smerenia) / 168
Mânia (vezi și B lândețea) / 170
Mântuirea (vezi și Despătimirea și Curăția inimii) / 171
Milostenia / 174
Minciuna / 175
Mintea /176
Minunile /183
Misiune (vezi Mărturisirea credinței) /
Moartea / 185
Monahism (vezi Călugăria) /
Mulțumire (vezi și Recunoștința și Nemulțumirea) /189
Munca /190
Necredința (vezi Îndoiala)
Nemulțumirea (vezi și Mulțumire) /194
Nepătimirea (vezi Despătimirea, Mântuirea și Curăția inimii) /
Neputința (vezi și Smerenia) /194
Nunta /196
Omul /198
Ortodoxia / 199
Pacea /201
Parusia (a doua venire a Domnului) /202
Patimile (vezi Despătimireaș
Păcatele (vezi și Despătimirea și Spovedania) / 204
Părinții trupești /208

Pâinea (vezi Munca) /
Pelerinaj ele /213
Plăcerile / 214
Pocăința (vezi și Spovedania) /215
Poezia mistică / 218
Pomenirea și pomelnicele /219
Poruncile lui Dumnezeu / 221
Postul /223
Pravila (vezi Canonul)
Preoția / 226
Prietenia /228
Privegherea / 231
Psalmii /232
Pustia /234
Raiul (vezi și Împărăția lui Dumnezeu) /235
Răbdarea /238
Răutatea /240
Recunoștința (vezi și Mulțumirea) /244
Reîncamarea (vezi Moartea)/
Românii și limba românească /246
Rugăciunea (vezi și Isihasmul) /249
Sărbătorile /259
Sfânta Împărtășanie (Euharistie) /261
Sfânta Evanghelie (vezi și Sfânta Scriptură și Sf Tradiție) /263
stanta Liturghie (vezi Biserica și Sfintele slujbe)
Sfânta Scriptură și Sf. Tradiție (vezi și Sf Evanghelie) /265
Sfânta Spovedanie (vezi și Pocăința și Duhovnicul) /268
Sfânta Treime (vezi și Dumnezeu) /272
Sfintele Icoane și Sfintele Moaște /273
Sfintele slujbe /275
Sfinții - prietenii lui Dumnezeu /278
Smerenia (vezi și Mândria și Neputința) /279
Studiul /284
Suferința (vezi și Crucea) /285
Sufletul /290
Supărarea /291
Taina /292
Talanți și harisme /294
Tăcerea / 296
Tinerețea / 297
Ucenicul /301
Urcușul duhovnicesc /302
Veșnicia / 303
Viața /305
Virtuțile /306
Vrăjile (vezi Blesteme)
Lista cărților Părintelui Teofil Părăian /308
Vorbe de duh /310
Recomandări generale de la Părintele Teofil Părăian / 313
Cuprins / 317

Să gândim frumos ca să trăim frumos

– îndemnuri, sfaturi și cugetări de la Părintele Teofil Părăian –

Adevărul

Dar de ce sunt credincios? Pentru că altă cale de-a cunoaște adevărul mai presus de noi, adevărurile descoperite de Dumnezeu și propovăduite de Sfânta Biserică, nu există. Nu ai cum să te raportezi la Dumnezeu și la lucrurile lui Dumnezeu altfel decât prin credință și atunci întrebarea este: raportându-ne noi la adevărurile de credință, cum stăm în fața lor? Cu credință sau fără credință? Toți cei care suntem convinși de adevărurile pe care le propovăduiește Sfânta noastră Biserică am ajuns la aceasta prin credință. (CLP, p. 63) Dacă te angajezi la o viață care împuținează credința, te depărtezi de la adevărul de credință și ajungi chiar să crezi așa cum faci. (CPD, p. 151) Avem datoria să ne angajăm într-o lucrare de preamărire a lui Dumnezeu, de răspândire a lucrurilor bune, să fim gata să mărturisim adevărul și să înmulțim binele cu cuvântul și cu fapta. (CLP, p. 247) Cine ține seama de faptul că „din vorbă multă nu vei scăpa de păcat”, acela fără îndoială se va strădui întru deprinderea tăcerii, dar va fi cu grijă ca nu cumva să greșească chiar întru tăcerea sa, lucru care se întâmplă atunci când cineva, de dragul tăcem nu vrea să mulțumească, să-și arate recunoștința, să mărturisească adevărul, să dea bună mărturie, să binecuvânteze, să slăvească pe Dumnezeu. (BM, p. 114) Dacă vrei să faci taina înțeleasă, adică vrei să o aduci la măsurile înțelegerii tale, nu mai e taină și înseamnă că ai desființat taina și ai desființat adevărul. (CLP, p.89) Inima noastră, de multe ori, nu e destul de încredințată de adevărul lui Dumnezeu, iar mintea noastră e plină de gânduri frumoase, folositoare, dar viața noastră nu se arată ca o oglindă a slujirii lui Dumnezeu. (CLP, p. 352) Știți că acum se pune problema mărturisirii adevărului și la judecată, se fac și jurăminte. Știți că se fac și jurăminte care nu sunt adevărate, jurăminte strâmbe, pentru că omul nu se gândește la Dumnezeu, ci se gândește la lumea aceasta și uită de porunca lui Dumnezeu: să nu depui mărturie mincinoasă, să nu mărturisești strâmb, să spui adevărul. Cum a spus Domnul Hristos? „Ceea ce este da, da, iar ceea ce este nu, nu, și ce e mai mult decât aceasta, de la cel rău este”.(CPD, p. 375) Ce trebuie să răspundem la o întrebare care ni se adresează frecvent: „Voi, creștinii, susțineți că aveți singura învățătură mântuitoare. Deci îi trimiteți pe toți ceilalți în iad: chinezi, hinduși, eretici, atei”. Cum putem răspunde, fără a ocoli rostirea întregului adevăr, dar și fără a izgoni cu aparenta noastră „intoleranță”?

În clipa în care consideri că ești întemeiat în adevăr, n-ai cum să admiți că adevărul mai poate fi și altundeva decât acolo unde l-ai găsit. Adevărul este unul și numai unul. Nu trimitem pe nimeni în iad. Dumnezeu știe ce va face cu fiecare. Îndemnul nostru este ca toți să caute să găsească și să folosească adevărurile creștine și să trăiască prin ele. N-avem ce învăța de la păgâni. Ceea ce avem noi mai mult decât ceea ce au și ne pot oferi ei. (CPD, p. 459)

Rugăciunea isihastă ne aduce adevărul și liniștea, iar adevărul ne aduce bucuria. (RPÎ, p. 178) Sfântul Ioan Botezătorul ne-a învățat și pe noi să propovăduim adevărul și să fim împotriva răului din viața noastră, din gândurile noastre, din simțirile noastre, din viața celor din jurul nostru, măcar din viața celor asupra căror avem putere. (SF, p. 227)

Anatema

Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni, în capitolul 12, are cuvântul: ,,Nimeni nu poate zice în Duhul Sfânt: ,,Anatema fie Iisus!” și nimeni nu poate să-L numească pe Domnul Hristos Domn decât în Duhul Sfânt”, Deci, cine are pe Duhul Sfânt este cinstitor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar la cinstirea aceasta îl duce Duhul Sfânt pe care îl poartă în suflet. (CPD, p. 218) În Noul Testament se vorbește și despre Evanghelia Sfântului Apostol Pavel, care spune în Epistola către Galateni: „Chiar dacă un înger din cer v-ar propovădui o altă Evanghelie decât Evanghelia pe care v-am propovăduit-o eu sau dacă noi înșine – vă puteți închipui câtă răspundere a avut Sfântul Apostol Pavel – v-am propovădui o altă Evanghelie, sau înger din cer ar veni să vă propovăduiască altă Evanghelie, să fie anatema!”, adică să fie blestemat. (CFS, p. 111-112)

Aproapele

Cinstire a noastră față de aproapele nostru, față de omul de lângă noi, față de cei cu care venim în legătură, este mir pe care noi îl aducem Domnului Hristos și din al cărui miros de bună mireasmă ne împărtășim și noi înșine. (BM, p. 17) Ca bun următor al Domnului Hristos, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă la cinstirea aproapelui nostru, când zice: ,,În iubire frățească unii pe alții iubiți-vă; în cinste unii altora dați-vă întâietate” (Rornanil Z, 10) și „cu smerenie unul pe altul să-l socotească drept mai de cinste decât el însuși” (Filimon 2, 3). Aceste îndemnuri le-au înțeles și le-au împlinit cel mai bine sfinții. Astfel, despre Sfântul Antonie cel Mare se spune că mergând la el cuviosul Ilarion, Sfântul Antonie i-a zis: ,,Bine ai venit, luceafărule care răsari dimineața”. Cuviosul Ilarion a întâmpinat acest salut, spunând: ,,Pace ție, stâlpule de lumină, care luminezi lumea”. Așa înțelegeau sfinții să-și dea cinste prisoselnică unii altora. (BM, p. 98) Să știți că Domnul Hristos a avut în vedere iubirea și ca fericire. Cei mai fericiți sunt oamenii care iubesc, care iubesc pe Dumnezeu și pe aproapele. (CLP, p.8) Căci pe aproapele nostru, adică pe omul de lângă noi, Dumnezeu l-a așezat lângă noi ca să ne raportăm la Dumnezeu prin omul de lângă noi. Și atunci, ce este de făcut? Atunci trebuie să căutăm să iubim nu pentru socotelile noastre sau pentru înclinările noastre, ci să iubim pe toți oamenii pentru că așa vrea Dumnezeu, pentru că așa ne poruncește Domnul Hristos. (CLP, p. 209) Să iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele nostru, indiferent cine ar fi acela, că-i bun, că-i rău, că îi prieten sau dușman, să-l iubim cu întreaga noastră capacitate de iubire. Cu puterea noastră iubitoare, cât o avem, și să-i iubim ca pe noi înșine, cum zice porunca Domnului. (CLP, p. 418) În Pateric se spune, de pildă, că Cuviosul Ioan Colov a spus că nimeni nu zidește o casă de la acoperiș în jos, ci de la temelie în sus. Temelia este aproapele. Tot în Pateric se spune că de la aproapele vine viața și moartea, că dacă folosesc fratelui meu, pe Dumnezeu dobândesc, și dacă greșesc fratelui meu, dacă smintesc pe fratele meu, lui Hristos greșesc. Părinții aveau o tendință de a-L avea pe Dumnezeu în conștiința lor, de a- L avea pe Domnul Hristos aproape. (CPD, p. 50) Domnul Hristos l-a întrebat pe Sfântul Apostol Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine mai mult decât aceștia?”. Deci, sunt aici pe lângă tine șase ucenici, tu ești al șaptelea, Mă iubești tu pe Mine mai mult decât aceștia? Să știți că e foarte important cuvântul, întrebarea, așa cum o pune Domnul Hristos. De ce? Pentru că există posibilitatea de emulație (întrecere) în iubire. Hai să ne întrecem care poate iubi mai mult pe Dumnezeu și pe aproapele. (CPD, p. 72) Sunt mai multe locuri în Sfânta Evanghelie în care se afirmă că cea mai mare poruncă este porunca iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele, că de aceste două porunci atârnă toată Legea și proorocii. Sfântul Apostol Pavel, în ceea ce privește porunca iubirii de aproapele, spune că cel care iubește pe aproapele împlinește toată Legea pentru că în această poruncă se cuprind toate poruncile: „Să nu ucizi”, ,,să nu furi”, „Să nu te des frânezi” , „Să nu fii mărturie mincinoasă” și oricare altă poruncă (Gal. 5, 14). (CPD, p. 382-383) Pot fi considerate ascultarea, slujirea aproapelui și învățătura cea duhovnicească, rugăciune? Și în ce măsură o pot înlocui? Tot ce facem „pentru Dumnezeu”, „ca pentru Domnul” e rugăciune. Este bine, însă, să ne facem și timp anume pentru rugăciune. Aceasta, pentru că de multe ori nu reușim ca lucrurile pe care le facem să le ținem la nivelul rugăciunii. De fapt, nu reușim să le facem „ca pentru Dumnezeu”, ci, adeseori, avem în lucrurile și în lucrările noastre o amestecare omenească. Suntem de multe ori în situația de a sluji lui Dumnezeu cu fața spre oameni sau cu gândul că doar-doar ne vor aprecia și oamenii, chiar pentru slujba pe care noi zicem că o aducem lui Dumnezeu. (RPÎ, p. 161) Despre părintele Paisie de la Sihla se spune că avea inimă de mamă, a fost duhovnicul cu inimă de mamă. Toți trebuie să avem inimă de mamă pentru că lucrul cel mai de căpetenie și performanța cea mai înaltă a firii e inima de mamă. Nici tata nu are inimă de mamă, numai mama are inimă de mamă. Nu se poate! N-ai cum să transferi o inimă de bărbat într-o inimă de femeie – delicată și simțitoare. Nouă ni se cere – și se spune asta în ,,Mântuirea păcătoșilor” – să avem față de Dumnezeu inimă de fiu, față de aproapele inimă de mamă și față de noi înșine minte de judecător. (CFS, p. 53) Să nu uităm niciodată de om, de omul de lângă noi, mai ales de omul de lângă noi, pentru că omul de lângă noi este pus anume ca prin el să ne înmulțim iubirea. Se spune în Pateric – Sfântul Antonie cel Mare are cuvântul acesta – că „de la aproapele vine și viața și moartea. Că dacă folosim pe aproapele, pe fratele, pe Dumnezeu dobândim și dacă greșim fratelui, lui Hristos greșim”, iar Cuviosul Ioan Colov spunea că: ,,Nimeni nu clădește o casă de la acoperiș în jos, ci de la temelie în sus”. Și întrebat fiind ce înseamnă acest cuvânt a zis: „Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi să-I folosesc, pentru că de el atârnă toate poruncile lui Hristos”. Deci îndreptarea noastră, înaintarea noastră, depășirea de noi înșine este în măsura în care relațiile noastre cu cei din jurul nostru, cu cei apropiați ai noștri, sunt bune. E ceva extraordinar de important și de frumos! Adică să ne raportăm la omul de lângă noi. De altfel, cel mai important om din lumea aceasta pentru fiecare din noi este omul de lângă noi, aproapele nostru, vecinul nostru. Se zice că mai mult te folosești de un vecin de aproape decât de fratele de departe. (VDL, p. 11-12) Aproapele nostru poate fi cineva și foarte departe de noi spațial, dar pe care-l purtăm în noi prin iubire. (VDL, p. 12) Și călugărul și mireanul pot să folosească pe aproapele prin fapta bună care i se cere. Degeaba vrei să câștigi pe cineva prin ceva ce nu-ți cere el. Omul are nevoie de noi într-o anumită direcție, pentru o anumită chestiune. Dacă nu-l folosim cum își dorește, nu-l folosim deloc. Mai putem folosi pe aproapele indirect, când acela nu are trebuință de ceea ce am putea face noi pentru el prin exemplul nostru bun și prin dragoste. (VDL, p. 12) Nu suntem în stare să ne vindecăm nici pe noi înșine. Dar avem putere de a mângâia. Avem putere de a lumina, avem putere de a mângâia pe oamenii din jurul nostru în credință, avem putere de a iubi, avem putere de a ne revărsa iubirea față de aceia care au trebuință de ajutor și pe care îi părăsesc cei mulți. (VDL, p. 13) O maică care a întemeiat un ordin călugăresc pentru ajutorarea celor mai săraci dintre săraci, Tereza de Calcutta, a curățit rănile unui bolnav, niște răni foarte urât mirositoare. A trecut cineva pe lângă ea și a zis că nu ar face aceasta nici pentru un milion de dolari. Și maica Tereza a zis: ,,Nici eu nu aș face pentru un milion de dolari, dar pentru Dumnezeu fac”. Să ne pătrundem de credința în Dumnezeu, să ne gândim că omul de lângă noi este lângă noi pentru că l-a adus Dumnezeu lângă noi, să ne gândim că avem o datorie lăsată de Dumnezeu în viața noastră... (CLP, p. 135) Când te lauzi și te trufești, împingi pe celălalt în jos. Tu ești ceva și el nu e nimic, sau e neînsemnat față de tine. Te scoți pe tine în sus și pe el îl apeși în jos. (VDL, p. 14) Să avem milă, să ne ajute Bunul Dumnezeu să avem milă față de oameni, să :fim cinstitori de oameni, să:fim iubitori de oameni, să :fim iubitori de vrăjmași, să fim hotărâți pentru bine, să ne cercetăm pe noi înșine și dacă vedem vreun lucru rău în sufletul nostru să ne fie rușine de răul pe care-l întâlnim în noi și pe care ni-l descoperă fratele nostru, cel care ne zice ceva ce nu ne place sau ne face ceva ce zicem noi că nu-i bine. (CLP, p. 187) Având în vedere niște principii și ținând seama de niște repere, te poți modela după principiile respective și după reperele pe care le ai în vedere. Mi-aduc aminte, când eram copil am auzit la biserică citindu-se la Apostol, din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani. Aveam vreo 12-13 ani atunci și am auzit cuvântul: ,,Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor slabi și nu nouă să plăcem Ci fiecare să facă spre plăcerea aproapelui întru ce-i bine spre zidirea lui” (Romani 15, 1-2). Și când am auzit cuvintele acestea, le-am luat în seamă și am ajuns într-o împrejurare în care n-aș fi vrut să fac un bine pe care-l impune a situația. Mama mea pleca la câmp, tata era absent din gospodărie, parcă era-n armată, nu mai știu ce s-a-ntâmplat și trebuia să meargă mama cu cineva la lucru. Și atunci mama m-a rugat să am grijă de copiii femeii aceleia, să stau cu ei acasă și să le port de grijă și pe mine mă cam incomoda lucrul acesta. Dar mi-am adus aminte de cuvântul Sfântului Apostol Pavel: ,,Nu nouă să plăcem, ci fiecare să facă spre plăcerea aproapelui”. În felul acesta te ajută un principiu. (VDL, p. 14) .:. Fiecare om care ne vine în față este un candidat la iubirea noastră. Pentru clipa în care ne întâlnim cu el, pentru totdeauna, omul de lângă noi este omul cel mai însemnat, este aproapele nostru și fiind aproapele nostru trebuie să fim preocupați pentru binele lui. (VDL, p. 15)

Pag. 7 – 11