Adevăr Divin
Personalitate și temperament
Ghidul tipurilor psihologice
| Iei o decizie pornind de la fapte sau de la intuiție? Iți planifici viața sau te lași „luat de val”? Îți formezi opiniile imediat sau după o îndelungă reflecție? Îți „reîncarci bateriile” în mijlocul semenilor sau în singurătate? |
23.00 22.31 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Înclinațiile naturale îți definesc personalitatea, iar felul de a te comporta, temperamentul. Așa cum aparții uneia dintre cele 12 zodii, te încadrezi într-unul dintre cele 16 tipuri de personalitate ale clasificării Myers-Briggs. Această clasificare, care a condus la un test complex de personalitate, folosit astăzi de marile firme pentru angajarea de personal, derivă din celebrele tipuri psihologice ale lui C.G. Jung. Ghidul Patriciei Hedges te învață să determini personalitatea și temperamentul oricărui om. Îți vei cunoaște mai bine firea și reacțiile în situațiile-cheie ale vieții și vei deveni, poate, mai înțelegător cu cei diferiți de tine. |
Cuprins:
Cuvânt înainte ... 9 |
Fragment:
Tipurile de personalitate Introducere în clasificarea tipurilor Oamenii au fost conștienți din cele mai vechi timpuri de varietate a și de pluralitatea comportamentelor umane. În anul 450 î.Cr., Hipocrate distingea patru temperamente diferite – o ipoteză pe care mai târziu au preluat-o și alți specialiști. Însă abia C. G. Jung a adus argumente mai consistente în sprijinul acestei teorii, în cartea sa Tipuri psihologice. Savantul elvețian susținea că oamenii au anumite trăsături specifice care pot fi identificate cu ușurință. Cartea lui Jung, deși acoperă o mică parte din preocupările sale, a reprezentat o bază solidă pentru diversele studii de mai târziu. Printre cei care au recunoscut valoarea ei indiscutabilă s-a numărat și Katharine Myers din Statele Unite, care a găsit acolo confirmarea propriilor ei teorii. Katharine Myers era de multă vreme fascinată de diferențele psihologice dintre indivizi, iar teoriile lui Jung au încurajat-o și au stimulat-o să-și continue cercetările. Deși nu erau psihologi, Katharine și fiica ei Isabel au studiat teoriile lui Jung timp de patruzeci de ani, cu atenție și răbdare, în ciuda dificultăților și a lipsei de recunoaștere. La sfârșitul acestei perioade, în 1962, au formulat un chestionar care permitea clasificarea și identificarea a șaisprezece tipuri de personalitate. Chestionarul a fost numit Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator – MBTI). La început, ideea tipurilor nu a fost primită cu prea mare entuziasm, dar în 1972 s-a înființat în Florida un centru oficial de cercetare în domeniu, numit Center for the Application of Psychological Type (CAPT). Această instituție, care își propune să strângă informații și date despre tipurile de personalitate, s-a constituit cu vremea într-un centru mondial. Din 1975 Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs este publicat în Statele Unite de către Consulting Psychologists Press. Treptat, el a fost unanim recunoscut, iar interesul în privința informațiilor pe care le conține a crescut considerabil, mai ales în perioada anilor 80. Tipologia respectivă se poate aplica oricărui individ, indiferent de zona culturală din care provine. În ultimii ani, profesorul american David Keirsey a adus cea mai substanțială contribuție la studiul tipurilor. Urmând, timp de aproape patruzeci de ani, o metodă proprie de investigație, el a conceput o teorie despre temperament care simplifică mult Indicatorul Myers-Briggs. Keirsey susține că cele șaisprezece tipuri inițiale – altminteri greu de reținut – pot fi grupate în patru temperamente de bază și dă indicații precise pentru identificarea acestora. Secțiunile cărții de față referitoare la temperament au ca punct de pornire cercetările profesorului Keirsey. În ce mă privește, am aflat despre teoria tipurilor în urmă cu aproape zece ani și tot atunci am început s-o studiez. Lucrul acesta mi-a îmbogățit viața, m-a ajutat să-mi găsesc echilibrul și să-mi canalizez aptitudinile în direcția potrivită. Indiferent cine sunteți și ce profesie aveți, încercați și dumneavoastră! Să devenim conștienți de diferențele dintre noi În acest subcapitol ne vom ocupa de câteva dintre modurile în care percepem relațiile noastre cu ceilalți. Exemplele de mai jos vor pune în lumină felul în care favorizăm atitudinea unei anumite persoane și nu pe a alteia. Gândiți-vă dacă aceste exemple se verifică și în cazul dumneavoastră. În subcapitolul următor veți găsi mai multe detalii. ‚Tom și Jennifer se deosebesc în ceea ce privește nevoia lor de sociabilitate. Tom lucrează într-un birou și își petrece cea mai mare parte a programului în compania oamenilor. Din această cauză are nevoie de momente de singurătate în care să-și «încarce bateriile», căci perioadele lungi petrecute împreună cu alții îl extenuează. Așteaptă cu nerăbdare serile liniștite de acasă. Jennifer nu i se aseamănă în această privință. Energia ei este mereu reînnoită prin contactul cu oamenii, iar singurătatea o deprimă. De aceea, când spune: «Mi-ar plăcea să invit pe cineva la cină săptămâna asta, n-am mai vorbit cu nimeni de-o veșnicie», Tom este uluit: cum poate Jennifer să spună că n-are cu cine vorbi? «Cum Dumnezeu poți să spui așa ceva? exclamă el. N-a trecut decât o săptămână de când au fost la noi John și Susan!» Cu care dintre cele două atitudini sunteți de acord: cu nevoia de intimitate a lui Tom sau cu nevoia de permanent contact cu oamenii a lui Jennifer? Derek și Jean, ambii manageri, sunt angajații unei firme de consultanță în domeniul ingineriei. S-au cunoscut cu puțin timp înainte de a-l intervieva pe Bob Smith, noul candidat la postul de consultant al companiei. Jean crede că trebuie, în primul rând, să afle mai multe detalii despre calificările lui Bob, despre experiența lui și despre locurile în care a obținut această experiență. Derek, în schimb, consideră că este mult mai important să știe ce idei noi și ce proiecte de viitor are Bob în legătură cu slujba oferită. Pe măsură ce discută tacticile de intervievare, diferența de vederi dintre cei doi devine tot mai vizibilă. Jean este nemulțumită. Mai luase interviuri în cadrul firmei și întotdeauna hotărâse în funcție de experiența trecută a persoanei intervievate. Îi plăcea să îi întrebe pe candidați despre trecutul lor și să afle cât mai multe detalii practice interesante. Derek mai luase și el interviuri, deși nu mai lucrase niciodată cu Jean. Atitudinea lui este diferită: Derek crede că trecutul e mort și numai viitorul contează. Gândirea lui de tip conceptual îi spune că un candidat trebuie să vină cu sugestii și idei noi dacă vrea să ocupe un post. Cu care dintre ei sunteți de acord: cu Jean, care este interesată de fapte și de experiența acumulată în timp, sau cu Derek, care pune accentul pe importanța proiectelor de viitor? Carol și Margaret se întâlniseră în urmă cu trei luni la un club de fitness și deveniseră de atunci bune prietene. Carol aprecia gândirea limpede și logică a lui Margaret, iar Margaret punea mare preț pe firea plăcută și caldă a lui Carol. Se întâlneau câteodată în weekenduri. Într-o dimineață de sâmbătă au plecat la cumpărături, când deodată Carol a spus: «După-amiaza asta sunt liberă, așa că o să trec pe la Jane.» Margaret a rămas uimită. O cunoștea și ea puțin pe Jane și știa că e o persoană obositoare; mai știa că prietena ei avusese o săptămână infernală la serviciu, așa că a întrebat-o: «Dacă ești extenuată, ce rost are să treci astăzi pe la Jane?» (Jane nu are prea mulți prieteni, i-a explicat Carol, și mi-a părut tare rău când am aflat că s-a certat cu prietenul ei. Este așa de fericită când trec pe la ea, încât mă face și pe mine să mă simt bine.» Margaret nu a spus nimic, dar s-a gândit că motivele lui Carol sunt în fond ridicole. Carol și Margaret privesc situația din unghiuri diferite. Pentru Carol, atitudinea lui Jane față de ea este foarte importantă, iar vizita pe care i-ar fi făcut-o ar fi cimentat și mai mult prietenia lor. Simpatia lui Carol sporise când aflase că Jane se despărțise de prietenul ei. Pe de altă parte, Margaret crede că e mult mai important ca lucrurile să decurgă logic și rațional: Carol fiind vizibil obosită, vizita ei la Jane i se pare ilogică și fără rost. Sunteți de acord cu felul subiectiv de a lua hotărâri al lui Carol sau cu perspectiva mai realistă a lui Margaret? Ne aflăm în livingul familiei Jackson, într-o după-amiază de vineri. Andrew Jackson s-a întors de la lucru și a luat de curând cina împreună cu soția lui, Barbara. Barbara i-a reamintit că mama lui este în convalescență după o mică operație și că ar fi bine să o sune. Andrew i-a promis că o va face, dar apoi a uitat. Barbara i-a amintit de câteva ori în timpul weekendului, însă Andrew a sunat-o pe mama lui abia duminică seara târziu, ceea ce a indispus-o pe Barbara. «Dacă aș fi fost în locul lui, se gândea ea, i-aș fi telefonat mamei de vineri seara, ca pe urmă să pot sta liniștită.» Ar fi preferat ca Andrew să fi procedat la fel. Andrew voia să o sune pe mama lui, dar nu înțelegea de ce era nevoie să se grăbească. Sâmbătă dimineața se dusese să joace tenis și apoi își amintise că trebuie să repare un dulap din bucătărie. Lui Andrew nu-i place să-și planifice lucrurile din timp, nici ca viața lui să fie prea strict organizată. Nu poate înțelege de ce Barbara îl bătuse la cap tot weekendul. Duminică seara a sunat-o totuși pe mama lui. Sunteți de acord cu nevoia Barbarei de a rezolva orice treabă repede și organizat sau cu atitudine a mai flexibilă a lui Andrew, care lasă lucrurile să-și urmeze cursul? Astfel de conflicte și diferențe de păreri există frecvent între noi, dar semnificația lor devine clară abia când le privim cu atenție și încercăm să le înțelegem. Dacă începem prin a recunoaște și a identifica diferitele caracteristici psihologice în noi înșine și în cei din jur, vom ajunge să ne dăm seama că un comportament care la prima vedere ni se părea inconsistent și hazardat are de fapt logica și coerența lui. Pe măsură ce cartea de față vă va dezvălui complexitatea personalității umane, veți afla cum puteți să vă identificați și să vă puneți în valoare propriile calități. Veți căpăta încredere de sine și veți descoperi, chiar înăuntrul dumneavoastră, către ce anume trebuie să vă orientați în viață. Veți înțelege de ce unele lucruri vi se par ușor de făcut, în vreme ce altele vă cer un efort mult mai mare. Aspectele fundamentale ale personalității noastre În acest subcapitol veți afla care sunt caracteristicile de bază ale personalității umane. Nota distinctivă a oricărei personalități este dată de caracteristicile ei dominante. Dintre toate caracteristicile pe care le deținem, preferăm să ne folosim în mod constant de cele mai bine conturate, pe care le voi numi în continuare predispoziții. Celelalte caracteristici, mai puțin dezvoltate, sunt oarecum neglijate în comparație cu acestea. Predispozițiile definesc variatele aspecte (saufuneții) pe care le îmbracă interacția noastră cu lumea. A prefera ceva înseamnă a-ți plăcea un anumit lucru mai mult decât altul. A prefera înseamnă a alege. Tot așa stau lucrurile și cu caracteristicile personalității noastre. Avem patru perechi de caracteristici și din fiecare pereche alegem una, pe care o preferăm. Aceste patru caracteristici (sau predispoziții) vor forma tipul de personalitate pe care îl reprezentăm. Când veți citi mai jos despre cele patru perechi de caracteristici, veți observa probabil că sunteți de acord numai cu una din fiecare pereche. Urmărindu-le de-a lungul cărții, veți remarca treptat rolul pe care aceste caracteristici îl joacă în viața dumneavoastră. Caracteristicile de bază ale personalității: Extravertirea (e) și introvertirea (i) – legate de preferința noastră pentru lumea exterioară, respectiv interioară. Funcția senzorială (S) și cea intuitivă (1) – legate de modul în care asimilăm informații despre lumea înconjurătoare. Funcția reflexivă ® și cea afectivă (A) – legate de procesul prin care luăm decizii. Funcția judicativă (J) și cea perceptivă (P) – legate de preferința noastră pentru un stil de viață mai organizat, respectiv mai flexibil. Extravertirea (e) și introvertirea (i) Extravertirea și introvertirea descriu atitudinea noastră față de lume. În timp ce unii dintre noi preferă lumea exterioară a oamenilor și lucrurilor, alții preferă lumea interioară a gândurilor și contemplației. Indiferent ce predispoziție avem, ea reprezintă sursa noastră de energie. Extravertiții și introvertiții au nevoie de medii de viață diferite care să-i stimuleze și să le transmită energie. Extravertiții simt nevoia să comunice; ei vorbesc și se exprimă cu ușurință și sunt mai degrabă expansivi decât rezervați. Introvertiții au nevoie de singurătate, de perioade în care să reflecteze și să cântărească lucrurile; ei sunt mai curând rezervați decât expansivi. În fața solicitărilor lumii exterioare, extravertiții «ies» din ei înșiși, pe când introvertiții «intră» în ei înșiși. În vreme ce extravertiții sunt sociabili și prietenoși, simțind nevoia să le împărtășească și celorlalți ideile și problemele lor, introvertiții sunt mai reținuți și mai detașați. Au nevoie de momente de liniște, în care să nu fie tulburați. Extravertiții simt mereu nevoia să fie în contact cu oamenii, să comunice, să discute, să interacționeze. Atenția lor se îndreaptă spre lumea exterioară. Prezența introvertiților, acasă sau la serviciu, îi neliniștește, iar pasivitatea și neputința acestora de a comunica îi fac să-și piardă răbdarea. Introvertiții sunt cât se poate de diferiți: ei au nevoie de singurătate pentru a analiza lucrurile cu atenție. Acționează mai încet decât extravertiții, preferând să reflecteze temeinic înainte. Sunt mai răbdători, iar atenția le este îndreptată spre lumea interioară. Când au în preajmă extravertiți, acasă sau la serviciu, se simt extenuați. Adesea se închid în sine, ascunzându-și emoțiile. Prin urmare, din punctul de vedere al atitudinii, extravertitul are tendința de a se exterioriza, pe când introvertitul se interiorizează. Afirmațiile de mai jos se referă la fiecare din cele două atitudini; gândiți-vă care coloană vi se potrivește. Pag. 11 – 17 |