Cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune

Într-o lume dominată de ideologii potrivnice tainei omului, de filosofii străine de Dumnezeu și rupte de idealurile omului, de doctrine religioase care perorează despre Dumnezeu în vreme ce nu-l pot face simțit și înțeles, într-o lume cu „prea multă economie și prea puțină rugăciune”, este absolut necesar să-i propunem cititorului să redescopere rugăciunea ca mijloc de depășire a stărilor de stres, nervozitate și ca medicament împotriva tuturor angoaselor. Căci nevoia de rugăciune ne este înnăscută, iar noi, înăbușind-o, ne producem multe suferințe. Leacul nostru este comunicarea cu Dumnezeu și cu semenii.

Cartea constituie o pledoarie pentru redescoperirea rolului uriaș al rugăciunii în cunoașterea lui Dumnezeu, o demonstrație a implicațiilor profunde pe care le are rugăciunea în exprimarea și descifrarea adevărurilor de credință, o încercare de a identifica legăturile strânse dintre rugăciune, pe de o parte, și dogmele Bisericii, viața creștină, rațiune, virtuți, asceză și mistică, ecleziologie, misteriologie, pe de altă parte.

Prefață

Introducere

1. Sfânta Treime – comuniune mai presus de fire ca bază a comunicării și chemării la comunicare

1.1. Temeiul trinitar al rugăciunii și caracterul său dogmatic

1.2. Tema dimensiunii trinitare a lui Dumnezeu în Liturghie

2. Fiul lui Dumnenezu întrupat – temei al comunicării dintre Dumnezeu și om

2.1. Chenoza – premisă a comunicării dintre Dumnezeu și om

2.2. Chenoza Fiului lui Dumnezeu – premisă a depășirii distanței dintre Dumnezeu și om și a comunicării directe și intime

2.3. Participarea umanului din Hristos la exprimarea prin rugăciune și importanța acestei participări

2.4. Temeiul hristologic al rugăciunii

3. Omul – ființă creată pentru comuniune și comunicare

4. Funcția cultică a Bisericii

5. Legătura dintre rugăciune, credință și cunoașterea lui Dumnezeu

5.1. Dogmă, rațiune și rugăciune

5.2. Credința și rugăciunea

5.3. Legătura dintre dogmă și cultul divin public în procesul cunoașterii lui Dumnezeu

5.4. Evidențierea legăturii dintre cunoașterea dogmatică și teologia rugăciunii prin caracterul mântuitor al rugăciunii

6. Rugăciunea – mijloc al mântuirii și unirii omului cu Dumnezeu

6.1. Pocăința și rugăciunea

6.2. Valoarea mântuitoare a rugăciunii

6.3. Rugăciunea ca mijloc al unirii omului cu Dumnezeu

7. Cultul comun ecumenic, din punct de vedere ortodox

7.1. Conștiința dogmatică și conștiința liturgică

7.2. Cultul comun în cadrul mișcării ecumenice

7.3. Evaluarea teologică ortodoxă a opiniilor privind cultul ecumenic

8. Omul postmodern și rugăciunea

8.1. Cauzele crizei spirituale a omului postmodern

8.2. Consecințe ale crizei spirituale în epoca postmodernă și rolul rugăciunii în viața omului și a societății postmoderne

Concluzii