Opere esențiale (vol. 9)

Volumul cuprinde texte fundamentale precum: Psihologia mulțimilor și analiza Eului, Viitorul unei iluzii și Disconfort în cultură și scrieri în care Freud discută două dintre cele mai importante mituri ale sale, mitul hoardei primitive („Totem și tabu″) și mitul lui Moise („Moise și religia monoteistă″).

Consecințele moralei sexuale asupra formării nevrozelor, ale marilor reflexii provocate de Primul Război Mondial și reînnoite de cel de-al doilea, asupra fragilității amenajărilor sociale în fața dezlănțuirii pulsionale formează obiectul unor articole de mai mică întindere.

Considerații actuale despre război și moarte (1915) (Trad. Roxana Melnicu)
Notă introductivă
I Dezamăgirea războiului
II Relația noastră cu moartea
Psihologia maselor și analiza Eului (1921) (Trad. George Purdea și Vasile Dem. Zamfirescu)
Notă introductivă
I. Introducere
II. Sufletul maselor în descrierea lui Gustave Le Bon
III. Alte concepții asupra vieții psihice colective
IV. Sugestia și libidoul
V. Două mase artificiale: biserica și armata
VI. Alte obiective și direcții de cercetare
VII. Identificarea
VIII Iubirea și hipnoza
IX. Instinctul gregar
X. Masa și hoarda primitivă
XI. Despre una dintre treptele de dezvoltare ale Eului
XII. Câteva considerații suplimentare
Viitorul unei iluzii (1927) (Trad. Roxana Melnicu)
Notă introductivă
Disconfort în cultură (1930 [1932]) (Trad. Roxana Melnicu) ..
Notă introductivă
De ce război? (1933 [1932]) (Trad. Roxana Melnicu)
Notă introductivă
Totem și tabu. Câteva corespondențe între viața psihică
a sălbaticilor și cea a nevroticilor (1912–13) (Trad. Raluca Hurduc)
Notă introductivă
Prefață
Prefață la ediția ebraică
I. Oroarea de incest
II. Tabuul și ambivalența mișcărilor afective
III Animism, magie și omnipotența gândurilor
IV Revenirea infantilă a totemismului
Despre obținerea focului (1932[1931]) (Trad. Daniela Stefănescu)
Notă introductivă
Moise și religia monoteistă. Trei eseuri
(1939 [1934-1938]) (Trad. Daniela Ștefănescu)
Notă introductivă
I. Moise, egiptean
II. Dacă Moise a fost egiptean...
III. Moise, poporul său și religia monoteistă
Partea întâi
Observația preliminară I
Observația preliminară II
A. Premisa istorică
B. Perioada de latență și tradiția
C. Analogia
D. Aplicarea
E. Dificultăți
Partea a doua
Rezumat și recapitulare
A. Poporul Israel
B. Marele om
C. Progresul în spiritualitate
D. Renunțarea la pulsiuni
E. Conținutul de adevăr al religiei
F. Întoarcerea refulatului
G. Adevărul istoric
H. Dezvoltarea istorică
Bibliografie
Lista abrevierilor
Indice de nume și termeni

În recent publicata sa SexuaLethik (Etică sexuală), von Ehrenfels zăbovește asupra deosebirii între morala sexuală „naturală” și cea „culturală”. Prin morala sexuală „naturală” se înțelege acea morală sub al cărei imperiu seminția umană încearcă să-și prezerve durabil sănătatea și vitalitatea; prin morala sexuală culturală înțelegem acea morală a cărei urmare îi stimulează pe oameni să realizeze un proces cultural mai intensiv și mai productiv. Această opoziție va fi cel mai curând lămurită prin confruntarea zestrei constitutive și a celei culturaLe a unui popor. Având în vedere că pentru a putea aprecia în continuare această importantă filieră de gândire îndrum spre lucrarea lui von Ehrenfels, eu voi releva din ea doar atât cât îmi este necesar pentru introducerea propriei mele dezvoltări.

E ușor de presupus că sub-dominația unei morale sexuale culturale sănătatea și vitalitatea indivizilor umani pot fi supuse unor prejudicieri și că în sfârșit această vătămare a indivizilor ajunge, prin jertfa care le este impusă, la un grad atât de înalt, încât pe această cale ocolită chiar obiectivul cultural final este pus în pericol. Von Ehrenfels indică într-adevăr și o serie de păcate ale moralei noastre contemporane occidentale, pentru care trebuie să o facă răspunzătoare și, cu toate că el îi recunoaște pe deplin capacitatea de a promova cultura, ajunge să dea sentința că ea necesită o reformă. Pentru morala sexuală culturală care ne domină ar fi caracteristice transferul cerințelor feminine asupra vieții sexuale masculine și interzicerea oricărui raport sexual cu excepția celui marital-monogam. Considerarea diferenței naturale între sexe face apoi necesar în toate cazurile ca abaterile bărbaților să fie pedepsite mai puțin riguros și astfel să se accepte de fapt pentru bărbat o morală dublă. Dar o societate care se angajează în această morală dublă nu poate să ajungă în ceea ce privește „iubirea de adevăr, onestitatea și umanitatea”! dincolo de o anumită măsură, strict limitată, și trebuie să-i ducă pe membrii ei spre voalarea adevărului, spre o manie a edulcorării, spre autoamăgire, ca și spre amăgirea altora. Încă și mai vătămator acționează morala sexuală culturală prin aceea că, privilegiind monogamia, paralizează factorul selecției virile, doar prin influența acestuia putându-se câștiga o îmbunătățire a constituției, dat fiind că la popoarele culturale selecția vitală este redusă la minimum prin umanitate și igienă.

Dintre vătămările provocate de morala sexuală culturală, medicului îi scapă cea a cărei semnificație va fi explicată aici în continuare. Mă refer la nervozitatea modernă care rezultă din aceasta, adică la nervozitatea care se răspândește cu repeziciune în societatea noastră contemporană. Un bolnav nevrotic îl face ocazional el însuși pe medic atent la opoziția între cerințele constituției și cele ale culturii, opoziție ce trebuie să fie luată în considerație în cauzarea suferinței, exprimându-se astfel: în familia noastră am devenit toți nervoși, pentru că am vrut să fim ceva mai buni decât putem fi după obârșia noastră”. Medicul este pus pe gânduri destul de des de observația că nervozității îi cad pradă tocmai urmașii acelor tați care, provenind din condiții simple și sănătoase de la țară, vlăstare ale unor familii grosiere dar puternice, vin în marele oraș ca niște cuceritori, iar copiii lor se ridică, într-un scurt interval de timp, la un nivel cultural înalt. Înainte de toate, chiar medicii neurologi au proclamat sus și tare relația între „nervozitatea în creștere” și viața culturală modernă. Unde caută ei întemeierea acestei dependențe trebuie elucidat prin anumite extrase din expunerile unor observatori eminenți.

W. Erb (1893): Întrebarea care stă la origine este dacă acele cauze ale nervozității prezentate aici sunt date într-o măsură atât de ridicată în existența noastră modernă, încât pot explica o creștere marcantă a acesteia – și la această întrebare trebuie fără ezitare răspuns afirmativ, după cum va arăta o privire rapidă asupra vieții noastre moderne și a configurației acesteia.”

„Reiese cu claritate deja dintr-o serie de fapte generale: la extraordinarele cuceriri ale contemporaneității, la descoperirile și invențiile în toate domeniile, la menținerea progresului față de concurență în creștere s-a ajuns doar printr-un mare travaliu spiritual și ele nu pot fi întreținute decât printr-un astfel de travaliu. Pretențiile de capacitate de muncă a individului în luptă pentru existență au crescut considerabil și individul nu le poate satisface decât cu uzul întregii sale forțe spirituale; în același timp, au crescut în toate cercurile și trebuințele individului, pretențiile de a savura viața; un lux nemaiauzit s-a răspândit în straturi ale populației care nu fuseseră mai înainte atinse de acesta; pierderea religiozității, nemulțumirea și aviditatea au pătruns în cercuri ale poporului din ce în ce mai largi; prin circulația care crește nemăsurat, prin rețelele mondiale de sârmă ale telegrafului și telefonului s-au schimbat total relațiile în modul de viață: totul se petrece în grabă și iritare, noaptea este folosită pentru a călători, iar ziua pentru a face afaceri, chiar «călătoriile de plăcere» se transformă în hărțuiri ale sistemului nervos; marile crize politice, industriale, financiare produc incitarea unor cercuri ale populației mult mai largi decât până acum; participarea la viața politică a devenit generală: luptele politice, religioase, sociale, activitatea de partid, agitațiile în jurul alegerilor, viața de asociație care crește nemăsurat inflamează capetele, obligă spiritele la eforturi mereu noi și răpesc timpul pentru distracție, somn și odihnă; viața în marile orașe devine tot mai rafinată și mai neliniștită. Nervii vlăguiți își caută recreația în excitații crescute, în plăceri puternic condimentate, ca prin acestea să nu obțină decât o și mai mare oboseală; literatura modernă se ocupă predominant cu probleme de cele mai îndoielnice, care răscolesc toate pasiunile, senzualitatea și căutarea plăcerii, care promovează disprețul tuturor principiilor etice și idealurilor; ea aduce în fața ochilor cititorului configurații patologice, probleme sexual-psihopate, revoluționare și altele; urechea noastră este incitată și supra stimulată de o muzică administrată în doze mari, supărătoare și zgomotoasă, teatrele iau prizoniere toate simțurile cu reprezentările lor senzaționale; și artele plastice se îndeletnicesc de preferință cu lucruri dezgustătoare, urâte și excitante și nu se sfiesc să înfățișeze dinaintea ochilor noștri, cu o revoltătoare realitate, chiar și cele mai groaznice lucruri pe care le oferă viața reală.”

,,Astfel, acest tablou general arată deja o serie de pericole în dezvoltarea noastră culturală modernă; acest tablou poate fi desăvârșit în special prin alte câteva trăsături!”

Binswanger (1896): Neurastenia a fost desemnată în mod special ca o maladie esențialmente modernă, și Beard, căruia îi datorăm” prima prezentare cuprinzătoare a acesteia, a crezut că a descoperit o nouă boală de nervi ivită mai ales pe pământ american. Această presupunere era desigur greșită, dar faptul că un medic american a fost cel care a putut primul să discearnă și să susțină trăsăturile particulare ale acestei boli pe temeiul unei experiențe bogate caracterizează strânse le relații dintre această boală și modernitate, graba nestăpânită și vânarea de bani și poziții, colosalele progrese în domeniile tehnice, care au făcut iluzorii toate impedimentele temporale și spațiale ale circulației.”

Von Krafft-Ebing (1895): „Modurile de viață ale nenumăraților oameni civilizați prezintă în zilele noastre o mulțime de factori antiigienici, care lasă în mod direct să se observe că nervozitatea se extinde fatalmente, dat fiind că acești factori vătămători acționează cel mai adesea și cel mai mult asupra creierului. În raporturile politice și sociale ale națiunilor culturale, în special în cele mercantile, industriale, agrare, s-au petrecut de-a lungul ultimelor decenii transformări; profesia, poziția socială, proprietatea s-au modificat puternic, și anume pe spezele sistemului nervos, care trebuie să facă față pretențiilor sociale și economice în creștere, printr-o cheltuială sporită de energie de concentrare, cu recreeri insuficiente.”

La aceste teorii – și la altele care sună la fel – trebuie să obiectez nu faptul că ele sunt greșite, ci că se dovedesc insuficiente pentru a explica particularitățile manifestărilor din tulburările nevrotice și că ele lasă în afara atenției tocmai cei mai semnificativi dintre factorii eficienți etiologie. Făcând abstracție de manierele mai nespecifice de a fi „nervos” și abordând formele propriu-zise ale stării de boală nevrotică, influența vătămătoare a culturii se reduce în esență la reprimarea vătămătoare a vieții sexuale a popoarelor (sau păturilor sociale) civilizate, prin morala sexuală „culturală” care domnește la ele.

Pag. 13 – 17