Adevărata istorie a francmasonilor
Am hotărât să scriem această carte pentru că francmasoneria este un subiect în general neglijat de sociologi și de istorici. Lucrările specialiștilor, deseori ei înșiși inițiați, sunt greu accesibile „profanilor” sau explorează numai „rețelele” masonice și lojile lor „afaceriste”. Totuși, francmasoneria nu se rezumă la rituri desuete și de neînțeles pentru muritorii de rând, nici la un sistem de influență. Ea are mult mai mult de spus și de povestit. Francmasoneria traversează secolele și continentele.
Scriind această „saga”, am încercat să descurcăm firele relațiilor sale complexe cu puterea politică și să explicăm metodic spiritualitatea, ritualurile, credințele, codurile, simbolurile, miturile ei, precum și legătura cu religia creștină sau nebuloasa ezoterică și ocultistă.
Prefață
Partea întâi. AVENTURIERII LUMII NOI
1. Fratele La Fayette și fratele Washington
Templul secretului
Masoni fără frontiere
Crezul lojilor
Franța, America și „rețelele” masonice
Un „semizeu”
Copilul teribil
II. Originile
Taverna Gâsca și Grătarul
Moștenirea corporațiilor medievale
De la masonii operativi la masonii speculativi
Colegiul invizibil
De Ia alchimie la credința în știință
Umbra lui Newton
Ieșirea din războiul religiilor
III. Ce sunt masonii
Recomandările fratelui Anderson
Marele Arhitect
Oameni cu reputație bună
Primele loji franceze și cavalerii imaginari
Femei și muzică!
În inima puterii
Bula papei
Bătălia pentru Enciclopedie
IV. Raționaliști și mistici
Hârdăul lui Mesmer
Iluminații
„Cele Nouă Surori”
V. Francmasonii și Revoluția franceză
Bunul abate Barruel și „complotul masonic”
Iluminații din Bavaria și alți Illuminati
Între Bastilia și ghilotină
Fără știrea deplinei lor voințe
VI. Francmasoneria și Revoluția americană
Fratele ambasador
Primul cetățean al lumii
Viermele din măr
Un pașaport pentru noul continent
Idolul de la Mount Vernon
„Lojile militare”, creuzetul armatei americane?
VII. Utopia
Primii masoni americani și Noua Atlantidă
Cine „a inventat” Statele Unite?
Fiii libertății
Declarația de independență, creația lojilor?
Thomas Jefferson, falsul „frate”
Drepturile omului alb
Francmasonii în război
Societatea lui Cincinnatus
„Uniunea mai perfectă” din Constituția americană
Biblia președintelui mason
VIII. Planul „secret” al lui Washinton
„Profeția lui Pope”
Micul Arhitect
Străzile Satanei
Secretul cel mai bine păstrat al Capitoliului
Templieri la Casa Albă
Piramida, vulturul și bancnota de 1 dolar
Washington Monument
Relicvele din Memorial
IX. Despre loji și despre masonerie în America
Un asasinat masonic?
Întoarcerea la templu
Explozia uniunilor frățești
Parada membrilor AAONMS
Skull and Bones și celelalte
Francmasoneria neagră
Ku Klux Klan-ul sub semnul celor Trei Puncte
Soții de masoni
„Vizibilii”
Partea a doua. MITURILE FONDATOARE
X. Templul lui Solomon
Un templu de legendă
Asasinarea lui Hiram
Templul și loja
XI. Templierii
De pe „pământul sfânt”, în Scoția
Adevărata istorie a templierilor
Prima cruciadă (1096-1099) și apariția statelor latine din Orient
Călugări-soldați în slujba pelerinilor
Imboldul dat de Sfântul Bernard
O comunitate puternic structurată
Un angajament religios vădit
Războinici valoroși
Puternici proprietari de pământ
Actori ai Reconquistei
Călugări-bancheri influenți pe lângă cei puternici
Ranchiune și dorințe excesive
Îndârjirea lui Filip cel Frumos împotriva templierilor
Procesul
Vinovați sau nevinovați?
Fără happy end
O literatură abracadabrantă
XII. Rozacrucea
Un succes fulgerător
O posteritate uimitoare
Partea a treia. SPIRITUALITATEA FRANCMASONILOR
XIII. Dumnezeul francmasonilor
Marele Arhitect și religia naturală
Deiști contra teiști
XIV. Inițierea masonică
Ucenicul
Companionul și maestrul
Gradele înalte
Secretul
XV. Francmasoneria si ezoterismul
Ermetismul, Cabala și alchimia
Teozofia
Ocultismul și teozofia modernă
Rene Guenon
Partea a patra. FRANCMASONERIA ȘI CREȘTINISMUL
XVI. Roma condamnă (secolul al XVIII-lea)
Bula papei Clement al XII-lea
Reacția masonilor catolici
Revoluția franceză și teza complotului masonic
XVII. Diabolizarea (secolul al XIX-lea)
O sectă oribilă
Sinagoga Satanei
Momentul alegerii
Leon al XIII-lea și condamnarea „naturalismului”
XVIII. O apropiere timidă (secolul XX)
Spiritul de deschidere a Conciliului Vatican II
Chemarea la ordine a cardinalului Ratzinger
Inițiatorii apropierii
Ortodocși și protestanți
Partea a cincea. FRANCMASONII SI POLITICA, CONSPIRAȚII FALSE ȘI ADEVÃRATE
XIX. De la Napoleon la carbonari
Veșnicele bănuieli, veșnicele sarcasme
Napoleon, mare inițiat?
„Epoca de aur a societăților secrete”
Frați la carbonari
Din nou La Fayette!
XX. Trei revoluții
Purtătorii Luminilor și Cele Trei Glorioase din 1830
Socialiști în loji
1848 și „guvernul masonilor”
„Libertate, egalitate, fraternitate”, o deviză masonică?
„Trăiască Comuna”
XXI. Inamicul este Biserica
„La mine, Copii ai Văduvei!”
Fiii lui Hiram și Fiii Satanei
„Mâncătorii de preoți”
XXII. Masonii la stâlpul infamiei
Cazul fișelor
Tripla alianță blestemată
Cazul Stavisky
Întunericul
XXIII. Frații afaceriști
Invizibilii
Partea a șasea. SIMBOLUL PIERDUT, MINCIUNI SI ADEVÃRURI
„Abecedarul” francmasoneriei
Puterile spiritului
Institutul de științe noetice
Mecanica cuantică și înțelepciunea celor din vechime
Spiritul influențează materia?
11 septembrie 2001 și conștiința colectivă
Sunteți zei
1. Fratele La Fayette și fratele Washington
Templul secretului
Abia a împlinit optsprezece ani. O claie de păr roșcat și înfățișarea stânjenită a unui băiat abia ieșit din adolescență. Ca să vină la întâlnire, s-a îmbrăcat cu mare grijă. Dar bărbatul care îl primește îi ordonă să-și scoată bijuteriile, să-și lase arma și monedele. Trebuie să renunțe la toate acele obiecte de metal care îl leagă de pasiunile și de vanitățile lumii exterioare. Acum, bărbatul îi cere să-și descheie cămașa și să-și descopere partea stângă a corpului, apoi, să-și ridice cracul drept al pantalonilor.
Se simte puțin ridicol, foarte vulnerabil, cum nu se poate mai umil. Își închipuie că tocmai prin asta este pus la încercare. Atunci, se supune. Și nu zice nimic nici când bărbatul îi scoate pantoful stâng. Nu înțelege nimic și arde de nerăbdare să pună o întrebare. Dar tace, stăpânit de un amestec de respect și teamă. Acum, bărbatul îi trece o frânghie după gât! Imaginația îi ia foc! Vor să-l sugrume? Nu, nodul rămâne mobil. Frânghia este un fel de ultimă legătură care îl mai ține conectat la realitate. Este dus într-o încăpere mică, întunecoasă, cu pereții vopsiți în negru.
Un timp, care i se pare infinit de lung, așteaptă. Și meditează așa cum i s-a cerut. Acum, ochii i s-au obișnuit cu întunericul și fixează craniul, pâinea mucegăită și clepsidra care au fost așezate în jurul lui. Se gândește la moarte, la timpul care trece, la condiția lui de om. Camera mică seamănă cu un mormânt. Trebuie să moară pentru existența lui trecută? Se uită la cele două creuzete de pe masă, unul umplut cu sulf, celălalt, cu sare. Se gândește la alchimiștii de altădată, care căutau piatra filosofală. Va reuși el să cunoască alchimia spirituală care i s-a promis? Citește inscripția de pe perete, V.I.T.R.I.O.L.: Visita Interiora Terrae, Rectijicandoque Invenies Occultum Lapidem („Vizitează interiorul Pământului, prin rectificare, vei găsi piatra ascunsă”).
În sfârșit, au venit după el. Îl leagă la ochi. De ce îl cufundă în întuneric? Nu-l asiguraseră că aici „va sfâșia întunericul” și va accede la „cunoaștere”? Trei lovituri îl fac să tresară. Ghicește că bărbatul bate într-o ușă cu mânerul spadei. Îl aude cerând permisiunea să fie lăsați să intre. Ușa se deschide. Inima îi bate cu putere. Fără să vadă, pășește înainte cu prudență. În încăpere, simte multe persoane în jurul lui. Toate îl privesc. Le percepe răsuflarea. Deodată, simte în piept un vârf ascuțit, rece ca gheața. Un pumnal! Încremenește. O voce rupe tăcerea ca să-i amintească de faptul că a jurat să păstreze secretul, să nu spună niciodată nimic despre ce a văzut și ce a auzit în acel loc. Dacă va încălca însă jurământul, „i se va tăia gâtul”, „i se vor smulge inima și limba”, „i se va dezrnembra corpul”! Se înfioară și se întreabă în ce belea s-a băgat.
Prea târziu ca să mai dea înapoi. E înhățat și obligat să se lase în genunchi. Vocea îl întrebă:
— Ai dorința să devii mason?
— Da, răspunde el.
Vocea insistă:
— Din propria dorință și nesilit de nimeni?
— Da, repetă el.
Da, vrea să facă parte din această Frăție de oameni nobili, unde se propovăduiesc iubirea, întrajutorarea și toleranța.
Jură pe Biblia pe care i-o pun în mâna stângă. Acum, este ridicat și pus să facă de trei ori turul sălii.
— Care e cea mai mare dorință a inimii tale? îl întreabă vocea.
Cum ar putea să știe? Cineva îi suflă la ureche:
— Lumina.
Repetă răspunsul.
— Atunci, faceți-l să vadă lumina! ordonă vocea.
Simte că i se scoate legătura de la ochi. Și vede pentru prima dată coloanele templului și oamenii așezați în semicerc. Toți își pun în teacă spadele pe care le țineau îndreptate spre el.
Ne aflăm în anul 1775 și Gilbert Motier de La Fayette a intrat în francmasonerie, rostind aproape aceleași cuvinte și făcând aceleași gesturi ca toți aceia care, încă și astăzi, după mai bine de trei sute de ani, bat la ușa templelor. „Fratele La Fayette” este masonul fără frontiere, cu un picior aici și cu altul dincolo de Atlantic, la fel de celebru în Franța ca și în Statele Unite. „Eroul celor două lumi” a fost actorul a două revoluții, americană, apoi franceză, trăsătură de unire între două continente, între două utopii.
Masoni fără frontiere
La Fayette „a văzut lumina” la Paris sau poate la Metz, unde a stat în garnizoană un timp. Locul inițierii sale rămâne nesigur, dar angajamentul în cadrul Frăției este de netăgăduit (a fost afiliat îndeosebi lojii Saint Jean d’Ecosse du Contrat Social în 1782 și venerabil în loja Amis de la Verite în 1806). Va revendica această apartenență până la ultima suflare. Viața lui, plină de peripeții, este ca o carte cu poze, ilustrând momentele cele mai exaltante ale ordinului. Ea se întâlnește cu cea a altui frate ilustru, dacă nu mai ilustru. Într-adevăr, la optsprezece ani, când, cu inima bătându-i cu putere, cu pieptul dezgolit și pantaloniisuflecați, La Fayette stătea în fața spadelor fraților masoni, mergea pe urmele lui George Washington, viitorul lui idol. Cu douăzeci de ani înainte, în 1752, într-o lojă din Virginia, primul viitor președinte al SUA a fost și el inițiat. Era doar cu puțin mai mare decât La Fayette în 1775. Și nu-și imagina probabil destinul incredibil care îl aștepta.
Washington, La Fayette. Unul s-a născut în 1732, celălalt, în 1757. Îi despart un sfert de secol și un ocean. Totuși, revoluția americană și francmasoneria vor face să se nască între ei una dintre cele mai mari prietenii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cei doi bărbați fac cunoștință în ziua de 1 august 1777. Washington are patruzeci și cinci de ani și vede aterizând în carterul lui general un tânăr exaltat, care tocmai își sărbătorise cele douăzeci de primăveri: Gilbert Motier de La Fayette a traversat mările ca să intre în serviciul lui, fascinat de evenimentul care se produsese cu un an în urmă, în ziua de 4 iulie 1776. Treisprezece colonii americane își proclamaseră atunci unilateral independența. Pentru prima dată în istorie, pe un teritoriu atât de vast, oameni obișnuiți se pregătesc să hotărască în privința instituțiilor și să-și aleagă modul de guvernare. Ca să-și câștige libertatea, luptă cu cel mai mare dintre imperii, cel al coroanei britanice. Și George Washington le comandă armata în fața trupelor regelui Angliei.
Tânărul marchiz vrea să participe la epopee. Nu e primul. Washington i-a văzut deja defilând pe câțiva dintre acești mercenari, idealiști și ambițioși, care visează să se îmbogățească pe noul continent. Dar acest La Fayette are ceva în plus. Trebuie spus că s-a alăturat revoluționarilor fără încuviințarea familiei și a regelui său. Și a închiriat pe banii lui o corabie botezată La Vietoire. Washington se uită cu uimire la francezul superentuziasmat.
Cum să-ți imaginezi doi oameni mai diferiți?
Generalul american e la mijlocul vieții. Renumele lui a trecut deja Atlanticul. Contrar lui La Fayette, n-a făcut prea multe studii, nu strălucește prin discursuri și nu e nobil. Dar autoritatea îi e de netăgăduit. Dacă nu s-ar fi consacrat trup și
Pag. 8 – 11