Adevăr Divin
Adevărata istorie a francmasonilor
| Această carte poate să-l intereseze pe cititorul dornic să cunoască în mod riguros istoria francmasonilor, precum și riturile, gândurile și legendele lor. |
25.00 RON (Stoc 0)
Indisponibil
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Am hotărât să scriem această carte pentru că francmasoneria este un subiect în general neglijat de sociologi și de istorici. Lucrările specialiștilor, deseori ei înșiși inițiați, sunt greu accesibile „profanilor” sau explorează numai „rețelele” masonice și lojile lor „afaceriste”. Totuși, francmasoneria nu se rezumă la rituri desuete și de neînțeles pentru muritorii de rând, nici la un sistem de influență. Ea are mult mai mult de spus și de povestit. Francmasoneria traversează secolele și continentele. Scriind această „saga”, am încercat să descurcăm firele relațiilor sale complexe cu puterea politică și să explicăm metodic spiritualitatea, ritualurile, credințele, codurile, simbolurile, miturile ei, precum și legătura cu religia creștină sau nebuloasa ezoterică și ocultistă. |
Cuprins:
Prefață Partea întâi. AVENTURIERII LUMII NOI 1. Fratele La Fayette și fratele Washington Templul secretului Masoni fără frontiere Crezul lojilor Franța, America și „rețelele” masonice Un „semizeu” Copilul teribil II. Originile Taverna Gâsca și Grătarul Moștenirea corporațiilor medievale De la masonii operativi la masonii speculativi Colegiul invizibil De Ia alchimie la credința în știință Umbra lui Newton Ieșirea din războiul religiilor III. Ce sunt masonii Recomandările fratelui Anderson Marele Arhitect Oameni cu reputație bună Primele loji franceze și cavalerii imaginari Femei și muzică! În inima puterii Bula papei Bătălia pentru Enciclopedie IV. Raționaliști și mistici Hârdăul lui Mesmer Iluminații „Cele Nouă Surori” V. Francmasonii și Revoluția franceză Bunul abate Barruel și „complotul masonic” Iluminații din Bavaria și alți Illuminati Între Bastilia și ghilotină Fără știrea deplinei lor voințe VI. Francmasoneria și Revoluția americană Fratele ambasador Primul cetățean al lumii Viermele din măr Un pașaport pentru noul continent Idolul de la Mount Vernon „Lojile militare”, creuzetul armatei americane? VII. Utopia Primii masoni americani și Noua Atlantidă Cine „a inventat” Statele Unite? Fiii libertății Declarația de independență, creația lojilor? Thomas Jefferson, falsul „frate” Drepturile omului alb Francmasonii în război Societatea lui Cincinnatus „Uniunea mai perfectă” din Constituția americană Biblia președintelui mason VIII. Planul „secret” al lui Washinton „Profeția lui Pope” Micul Arhitect Străzile Satanei Secretul cel mai bine păstrat al Capitoliului Templieri la Casa Albă Piramida, vulturul și bancnota de 1 dolar Washington Monument Relicvele din Memorial IX. Despre loji și despre masonerie în America Un asasinat masonic? Întoarcerea la templu Explozia uniunilor frățești Parada membrilor AAONMS Skull and Bones și celelalte Francmasoneria neagră Ku Klux Klan-ul sub semnul celor Trei Puncte Soții de masoni „Vizibilii” Partea a doua. MITURILE FONDATOARE X. Templul lui Solomon Un templu de legendă Asasinarea lui Hiram Templul și loja XI. Templierii De pe „pământul sfânt”, în Scoția Adevărata istorie a templierilor Prima cruciadă (1096-1099) și apariția statelor latine din Orient Călugări-soldați în slujba pelerinilor Imboldul dat de Sfântul Bernard O comunitate puternic structurată Un angajament religios vădit Războinici valoroși Puternici proprietari de pământ Actori ai Reconquistei Călugări-bancheri influenți pe lângă cei puternici Ranchiune și dorințe excesive Îndârjirea lui Filip cel Frumos împotriva templierilor Procesul Vinovați sau nevinovați? Fără happy end O literatură abracadabrantă XII. Rozacrucea Un succes fulgerător O posteritate uimitoare Partea a treia. SPIRITUALITATEA FRANCMASONILOR XIII. Dumnezeul francmasonilor Marele Arhitect și religia naturală Deiști contra teiști XIV. Inițierea masonică Ucenicul Companionul și maestrul Gradele înalte Secretul XV. Francmasoneria si ezoterismul Ermetismul, Cabala și alchimia Teozofia Ocultismul și teozofia modernă Rene Guenon Partea a patra. FRANCMASONERIA ȘI CREȘTINISMUL XVI. Roma condamnă (secolul al XVIII-lea) Bula papei Clement al XII-lea Reacția masonilor catolici Revoluția franceză și teza complotului masonic XVII. Diabolizarea (secolul al XIX-lea) O sectă oribilă Sinagoga Satanei Momentul alegerii Leon al XIII-lea și condamnarea „naturalismului” XVIII. O apropiere timidă (secolul XX) Spiritul de deschidere a Conciliului Vatican II Chemarea la ordine a cardinalului Ratzinger Inițiatorii apropierii Ortodocși și protestanți Partea a cincea. FRANCMASONII SI POLITICA, CONSPIRAȚII FALSE ȘI ADEVÃRATE XIX. De la Napoleon la carbonari Veșnicele bănuieli, veșnicele sarcasme Napoleon, mare inițiat? „Epoca de aur a societăților secrete” Frați la carbonari Din nou La Fayette! XX. Trei revoluții Purtătorii Luminilor și Cele Trei Glorioase din 1830 Socialiști în loji 1848 și „guvernul masonilor” „Libertate, egalitate, fraternitate”, o deviză masonică? „Trăiască Comuna” XXI. Inamicul este Biserica „La mine, Copii ai Văduvei!” Fiii lui Hiram și Fiii Satanei „Mâncătorii de preoți” XXII. Masonii la stâlpul infamiei Cazul fișelor Tripla alianță blestemată Cazul Stavisky Întunericul XXIII. Frații afaceriști Invizibilii Partea a șasea. SIMBOLUL PIERDUT, MINCIUNI SI ADEVÃRURI „Abecedarul” francmasoneriei Puterile spiritului Institutul de științe noetice Mecanica cuantică și înțelepciunea celor din vechime Spiritul influențează materia? 11 septembrie 2001 și conștiința colectivă Sunteți zei |
Fragment:
1. Fratele La Fayette și fratele Washington Templul secretului Abia a împlinit optsprezece ani. O claie de păr roșcat și înfățișarea stânjenită a unui băiat abia ieșit din adolescență. Ca să vină la întâlnire, s-a îmbrăcat cu mare grijă. Dar bărbatul care îl primește îi ordonă să-și scoată bijuteriile, să-și lase arma și monedele. Trebuie să renunțe la toate acele obiecte de metal care îl leagă de pasiunile și de vanitățile lumii exterioare. Acum, bărbatul îi cere să-și descheie cămașa și să-și descopere partea stângă a corpului, apoi, să-și ridice cracul drept al pantalonilor. Se simte puțin ridicol, foarte vulnerabil, cum nu se poate mai umil. Își închipuie că tocmai prin asta este pus la încercare. Atunci, se supune. Și nu zice nimic nici când bărbatul îi scoate pantoful stâng. Nu înțelege nimic și arde de nerăbdare să pună o întrebare. Dar tace, stăpânit de un amestec de respect și teamă. Acum, bărbatul îi trece o frânghie după gât! Imaginația îi ia foc! Vor să-l sugrume? Nu, nodul rămâne mobil. Frânghia este un fel de ultimă legătură care îl mai ține conectat la realitate. Este dus într-o încăpere mică, întunecoasă, cu pereții vopsiți în negru. Un timp, care i se pare infinit de lung, așteaptă. Și meditează așa cum i s-a cerut. Acum, ochii i s-au obișnuit cu întunericul și fixează craniul, pâinea mucegăită și clepsidra care au fost așezate în jurul lui. Se gândește la moarte, la timpul care trece, la condiția lui de om. Camera mică seamănă cu un mormânt. Trebuie să moară pentru existența lui trecută? Se uită la cele două creuzete de pe masă, unul umplut cu sulf, celălalt, cu sare. Se gândește la alchimiștii de altădată, care căutau piatra filosofală. Va reuși el să cunoască alchimia spirituală care i s-a promis? Citește inscripția de pe perete, V.I.T.R.I.O.L.: Visita Interiora Terrae, Rectijicandoque Invenies Occultum Lapidem („Vizitează interiorul Pământului, prin rectificare, vei găsi piatra ascunsă”). În sfârșit, au venit după el. Îl leagă la ochi. De ce îl cufundă în întuneric? Nu-l asiguraseră că aici „va sfâșia întunericul” și va accede la „cunoaștere”? Trei lovituri îl fac să tresară. Ghicește că bărbatul bate într-o ușă cu mânerul spadei. Îl aude cerând permisiunea să fie lăsați să intre. Ușa se deschide. Inima îi bate cu putere. Fără să vadă, pășește înainte cu prudență. În încăpere, simte multe persoane în jurul lui. Toate îl privesc. Le percepe răsuflarea. Deodată, simte în piept un vârf ascuțit, rece ca gheața. Un pumnal! Încremenește. O voce rupe tăcerea ca să-i amintească de faptul că a jurat să păstreze secretul, să nu spună niciodată nimic despre ce a văzut și ce a auzit în acel loc. Dacă va încălca însă jurământul, „i se va tăia gâtul”, „i se vor smulge inima și limba”, „i se va dezrnembra corpul”! Se înfioară și se întreabă în ce belea s-a băgat. Prea târziu ca să mai dea înapoi. E înhățat și obligat să se lase în genunchi. Vocea îl întrebă: — Ai dorința să devii mason? — Da, răspunde el. Vocea insistă: — Din propria dorință și nesilit de nimeni? — Da, repetă el. Da, vrea să facă parte din această Frăție de oameni nobili, unde se propovăduiesc iubirea, întrajutorarea și toleranța. Jură pe Biblia pe care i-o pun în mâna stângă. Acum, este ridicat și pus să facă de trei ori turul sălii. — Care e cea mai mare dorință a inimii tale? îl întreabă vocea. Cum ar putea să știe? Cineva îi suflă la ureche: — Lumina. Repetă răspunsul. — Atunci, faceți-l să vadă lumina! ordonă vocea. Simte că i se scoate legătura de la ochi. Și vede pentru prima dată coloanele templului și oamenii așezați în semicerc. Toți își pun în teacă spadele pe care le țineau îndreptate spre el. Ne aflăm în anul 1775 și Gilbert Motier de La Fayette a intrat în francmasonerie, rostind aproape aceleași cuvinte și făcând aceleași gesturi ca toți aceia care, încă și astăzi, după mai bine de trei sute de ani, bat la ușa templelor. „Fratele La Fayette” este masonul fără frontiere, cu un picior aici și cu altul dincolo de Atlantic, la fel de celebru în Franța ca și în Statele Unite. „Eroul celor două lumi” a fost actorul a două revoluții, americană, apoi franceză, trăsătură de unire între două continente, între două utopii. Masoni fără frontiere La Fayette „a văzut lumina” la Paris sau poate la Metz, unde a stat în garnizoană un timp. Locul inițierii sale rămâne nesigur, dar angajamentul în cadrul Frăției este de netăgăduit (a fost afiliat îndeosebi lojii Saint Jean d’Ecosse du Contrat Social în 1782 și venerabil în loja Amis de la Verite în 1806). Va revendica această apartenență până la ultima suflare. Viața lui, plină de peripeții, este ca o carte cu poze, ilustrând momentele cele mai exaltante ale ordinului. Ea se întâlnește cu cea a altui frate ilustru, dacă nu mai ilustru. Într-adevăr, la optsprezece ani, când, cu inima bătându-i cu putere, cu pieptul dezgolit și pantaloniisuflecați, La Fayette stătea în fața spadelor fraților masoni, mergea pe urmele lui George Washington, viitorul lui idol. Cu douăzeci de ani înainte, în 1752, într-o lojă din Virginia, primul viitor președinte al SUA a fost și el inițiat. Era doar cu puțin mai mare decât La Fayette în 1775. Și nu-și imagina probabil destinul incredibil care îl aștepta. Washington, La Fayette. Unul s-a născut în 1732, celălalt, în 1757. Îi despart un sfert de secol și un ocean. Totuși, revoluția americană și francmasoneria vor face să se nască între ei una dintre cele mai mari prietenii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cei doi bărbați fac cunoștință în ziua de 1 august 1777. Washington are patruzeci și cinci de ani și vede aterizând în carterul lui general un tânăr exaltat, care tocmai își sărbătorise cele douăzeci de primăveri: Gilbert Motier de La Fayette a traversat mările ca să intre în serviciul lui, fascinat de evenimentul care se produsese cu un an în urmă, în ziua de 4 iulie 1776. Treisprezece colonii americane își proclamaseră atunci unilateral independența. Pentru prima dată în istorie, pe un teritoriu atât de vast, oameni obișnuiți se pregătesc să hotărască în privința instituțiilor și să-și aleagă modul de guvernare. Ca să-și câștige libertatea, luptă cu cel mai mare dintre imperii, cel al coroanei britanice. Și George Washington le comandă armata în fața trupelor regelui Angliei. Tânărul marchiz vrea să participe la epopee. Nu e primul. Washington i-a văzut deja defilând pe câțiva dintre acești mercenari, idealiști și ambițioși, care visează să se îmbogățească pe noul continent. Dar acest La Fayette are ceva în plus. Trebuie spus că s-a alăturat revoluționarilor fără încuviințarea familiei și a regelui său. Și a închiriat pe banii lui o corabie botezată La Vietoire. Washington se uită cu uimire la francezul superentuziasmat. Cum să-ți imaginezi doi oameni mai diferiți? Generalul american e la mijlocul vieții. Renumele lui a trecut deja Atlanticul. Contrar lui La Fayette, n-a făcut prea multe studii, nu strălucește prin discursuri și nu e nobil. Dar autoritatea îi e de netăgăduit. Dacă nu s-ar fi consacrat trup și Pag. 8 – 11 |