Copilul tău cum se joacă?

Copilul se joacă cu gurița la patru luni pentru a-și dezvolta curiozitatea; la 12 luni se joacă de-a ”cucu bau” pentru a învăța să se separe de celălalt; se joacă de-a încălcarea regulilor la doi ani pentru a înțelege mai bine regulile impuse de părinți; se joacă de-a v-ați ascunselea la trei ani pentru a-și învinge teama de a fi despărțit de mamă; se deghizează la patru ani pentru a-și impune personalitatea; jocurile cu roluri de la cinci ani îi vor stimula imaginația; poveștile de la șase ani îi vor dezvolta limbajul, ceea ce este absolut necesar pentru relațiile sociale; jocurile de societate de la șapte ani sunt ocazia unor confruntări cu părinții și cu ceilalți...

Jocurile sugarului și ale copilului mic reprezintă baza pentru dezvoltarea sentimentului de securitate, pentru o viață emoțională echilibrată, pentru formarea deprinderilor intelectuale ce vor fi exersate în anii de școală.

PRIMA PARTE
Jocul: o chestiune de sănătate ... 9

Să te joci înseamnă să crești ... 11
Un joc poate să ascundă un altul: ce înseamnă să te joci ... 11
Curba dezvoltării psihice: ludometrul ... 13
Când se joacă, copilul crește: maturitatea ludică ... 15
Fiecare în ritmul său ... 17
Camera de joacă ... 19
FIȘA 1 ... 20

A DOUA PARTE
Primele jocuri (primul an de viață) ... 21

Jocurile cu gurița ... 23
Tetina: primul lucru cu care se joacă bebelușul pentru a crește, pentru a se simți bine și pentru a se liniști ... 23
Nu e un comportament greșit să duci totul la gură ... 26
Patru motive pentru care se consideră că e bine ca bebelușul să ducă obiectele la gură ... 27
Tetina și controversele din jurul ei ... 28
Ce calități trebuie să aibă o jucărie pentru ca bebelușul să o poată duce la gură ... 30
Câteva jucării recomandate ... 31
FIȘA 2 ... 32

Celelalte jocuri senzoriale ... 35
A privi, a atinge, a simți, a gusta, a auzi ... 35
Două condiții pentru a crește: acordul mamei, sprijinul tatălui ... 36
Marile etape ale separării în primul an de viață ... 38
Calitățile jucăriilor senzoriale ... 39
Câteva jucării recomandate ... 39
FIȘA 3 ... 41

Jocurile motorii ... 43
A atinge – a apuca – a mișca ... 43
Câteva repere în ceea ce privește dobândirea motricității ... 48
Gura. începutul dezvoltării motorii ... 51
Sugestii pentru a impulsiona jocurile motorii din primul an de viață ... 59
Câteva jucării recomandate ... 59
FIȘA 4 ... 60

A TREIA PARTE
Primele jocuri simbolice (după 12 luni) ... 63

Ce înseamnă jocul simbolic? ... 65
Jocul de-a „aruncă-ridică“ (copii de 12 luni și mai mult) ... 68
Ce înseamnă, de fapt, acest joc de-a „aruncă-ridică“? ... 69
„Cucu-bau“: a vedea și a fi văzut. A juca înseamnă să trișezi ... 73
Un mic test pentru adulți: evaluați dacă absența este sinonimă pentru dumneavoastră cu lipsa sau cu pierderea ... 78
Povestea papucilor noi sau ilustrarea unei logici psihologice infantile ... 80
Jucăria preferată ... 87
Jucăria preferată, o jucărie cu mare încărcătură simbolică ... 91
FIȘA 5 ... 92

A PATRA PARTE
Jocurile simbolice mai elaborate (copii de 30 de luni sau mai mult) ... 95

Jocul „de-a v-ați ascunselea“ sau frisoanele dispariției: între joc și teamă ... 97
O scurtă recapitulare a jocului ”de-a v-ați ascunselea” ... 102
Simbolizarea resturilor fiziologice (scaun, urină) sau cum să te joci fără să pui mâna ... 103
Câteva jucării recomandate ... 109
Băltoaca cu apă: copilul sare și râde, părinții interzic și se supără, copilul crește – părinții se enervează ... 109
O ilustrare a funcției Supraeului: bomboanele de pe raftul din supermarket, un exemplu al dezvoltării psihice ... 112
Un scurt itinerar de urmat în formarea Supraeului ... 114
Să ne deghizăm? De ce nu? Insă numai cu o condiție ... 116
Super, am un sex! ... 120
Cine are ouțe sau cearta gemenilor furioși ... 121
Jucării recomandate ... 124
FIȘA 6 ... 125

A CINCEA PARTE
Jocurile complexe (între 5-6 ani) ... 129

Jocurile care implică imaginația ... 131
Jocurile bazate pe reguli ... 134
Jocurile de achiziție, de construcție și de fabricare ... 137
Să citești fără cuvinte ... 144
FIȘA 7 ... 150

A ȘAȘEA PARTE
Tabelele ludometrului ... 153

Tabelul 1: De la naștere la 8 luni ... 155
Tabelul 2: De la 8 luni la 20 de luni ... 156
Tabelul 3: De la 20 de luni la 3 ani ... 157
Tabelul 4: 4-5 ani ... 158
Tabelul 5: 5-6 ani ... 159
Tabelul 6: De la 7 ani sau mai mult ... 160

Neîncrederea va modifica felul în care îi privește pe ceilalți. Îi cercetează cu multă atenție pe cei din jur, surprinde fiecare schimbare din mediu, ceea ce percepe i se pare că trebuie înțeles în mod diferit. Precum un program de calculator sofisticat, integrează toate datele pe care le selectează și creează noi și noi legături la nivelul câmpului său perceptiv. Deși înainte totul părea de la sine înțeles, acum totul este de gândit și de analizat. Începând cu părinții săi cu două fețe.
Ceea ce e atât de neplăcut pentru el, încât dispoziția sa se schimbă fără încetare. Adulții, care au uitat cum e să fii copil, numesc această etapă din viață „perioada capriciilor“.
Nimeni nu suflă niciun cuvânt despre nesiguranța care apasă pe umerii copilului, a cărui dezvoltare e plină de întrebări înfricoșătoare.
Printre acestea, una dintre ele are întâietate: când își dă seama că mama este răutăcioasă, motiv pentru care o iubește mai puțin, oare și ea îl iubește mai puțin?
O întrebare ce nu poate fi pusă și care pătrunde în carnea copilului ca o otravă. De aici înainte, viața se umple de temeri.
Din acel moment, copilul se concentrează pe dezvoltare, temându-se de timpul care trece și, aparent contradictoriu, așteptând cu nerăbdare să treacă mai repede. Cea mai mare parte din timp și-o dedică descoperirii lucrurilor care îl solicită, care-i cer un mare consum de energie.
Ca să mențină acest ritm frenetic, copilul se odihnește uneori cu degetul în gură, sugând cu aviditate această părticică din el cu un gust atât de liniștitor.
Copilul cu papucii noi, pe care îi poartă cu atâta grijă, nu-i scapă niciun moment din vedere.
Pășește cu o încetineală infinită, apoi imediat grăbește pasul: experimentează mișcarea și echilibrul pe care i-l asigură încălțările. Încrezător, își dă seama că, deși pășește tot mai repede, pa¬pucii își păstrează forma și soliditatea. Mulțumit, își ridică privirea, permițându-și în sfârșit să-i scape din ochi pentru câteva secunde, convins acum că vor rămâne pe loc.
Cu o mișcare circulară, cuprinde cu privirea tot spațiul din jur. Liniștit, privește atent lumea de sticlă în spatele căreia se află. Vitrina îl protejează de zgomot, de mulțime, într-atât încât a uitat de această realitate.
Apariția siluetelor noastre în câmpul său vizual îl zguduie din cap pănă-n picioare. Un tremur abia perceptibil îi traversează trupul, în timp ce chipul său e cuprins de o expresie de surpriză.
Ne vede.
Face ochii mari și se uită fix la noi, iar corpul lui devine nefiresc de imobil.
Silueta sa, rigidă, contrastează cu sentimentele sale tumultuoase, într-un balet al stărilor de uimire, frică, plăcere și furie.
Copilul se adună și, cu o mișcare bruscă, își verifică în primul rând picioarele. Apoi ne privește și din nou își coboară capul către papuci.
Nimic nu s-a schimbat.
Papuceii nu s-au mișcat, sunt tot acolo.
N-a pierdut nicio părticică din el.
E întreg.
Își contractă mușchii, într-un efort de a-și conștientiza identitatea corporală, apoi expiră, ușurat.
Sosirea noastră în lumea lui n-a schimbat nimic.
Privirea noastră nu i-a furat papucii.
Ochii noștri se apleacă asupra lui, însă nu pătrund prin el.
Aceste noi date îi permit să-și pună la lucru calculatorul intern, să decodeze informația și să o transmită sistemului de gânduri. Face eforturi să crească, extrăgând din experiențele sale...