Prezentarea vieții unui preot duhovnic, părintele Alexie Bârcă, refugiat din
Basarabia în 1940 și slujind în București ca preot la paraclisul Bucur Ciobanul,
între 1949 și 1986.
Părintele Alexie, preotul lui Dumnezeu
29.00RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Părintele Alexie, preotul lui Dumnezeu” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Cartea poate fi considerată ca un roman istoric ce deapănă
viața omului Alexie Bârcă, îmbrățișând timpul scurs între 1901 și 1986. Dar ea
poate fi privită și ca o povestire sapiențială, întruct în cuprinsul ei se
răspunde la întrebarea: ce înseamnă să-ți iubești apropele, într-un secol
frământat de sminteală. Părintele Alexie îi ajută material pe cei cărora le era
foame. În Săptămâna Mare, începea Liturghia la ora 4 dimineața, pentru ca aceia
care erau încadrați în „câmpul muncii“ să se împartășească și, după aceea, să
poată semna „condica de prezență“, fără a fi înregistrați de autorități...
Fragment:
Se spune ca romanii totdeauna au avut alaturi duhovnici si sfatuitori intelepti, sfintiti in rugaciuni. Probabil ca urgiile vremurilor i-au framintat, ei insisi purtind plamada credintei sadita din mos-stramosi, caci altfel nu poti cuprinde suferinta sufletului omenesc si sadi in el nadejdea mantuirii. Veacul prin care am trecut a fost unul apasator, fiecare clipa punindu-ne credinta la incercare, si daca aceasta zestre primita de la parintii nostri am pastrat-o cu sfintenie ca s-o daruim copiilor nostri, este pentru puterea rugaciunii lor. Din viata Parintelui Alexie Barca pg 41 Din cuvintul celor ce l-au cunoscut pe Parintele Alexei
La cimitirul Manastirii Cernica, merg ca intr-un panteon. Acolo sint fostii mei profesori de teologie: Parintele Benedict Ghius, Parintele Staniloaie, Parintele Gala Galaction, dar si fiinte apropiate sufletului meu. Si dupa ce am poposit linga mormintele lor cobor pe langa Biserica Sfantul Lazar spre partea de la poalele dealului, unde ma opresc la saft de taina cu duhovnicul meu, Parintele Alexie Barca, un alt om al lui Dumnezeu. Am venit aici in acesta februarie pentru ca in 6 fiind ziua sa de nastere, ar fi implinit 100 de ani. Si daca a plecat dintre noi nu inseamna ca nu este cu noi. Aici, in acest loc al tacerii pe care si la ales Parintele Alexie pentru linistea lui, il cauta cei care lau iubit si cei pe care ia iubit ca sai aduca mereu prinos pentru bunatatea inimii. In Pateric gasesti acest cuvint:” La odihnit pe el” adica pe cel ce mergea la Avva sa caute cuvant odihnitor. Si la Parintele Alexie se gasea din belsug bunatate. Nu ca el ar fi fost atfel decit toti oamenii-avea si el familie, avea greutati-dar pe toate le depasea cu intelepciune si apoi putea sa se depaseasca si pe sine ca sa fie cu tine, langa inima ta. Iar cuvintul lui bun te lumina ca lumina Invierii, cu nadejde si cu bucurie. Parintele Alexie repeta ca “dumnezeiasca Liturghie este vesnica repetare a marelui act al iubirii Celui ce sa jertfit pentru noi”. Tainele acestui act le-a explicat mereu cu sirguinta neobosita si pentru aceasta toti cei care-l ascultau veneau mereu sa-l mai auda. Din inima lui se indrepta spre ei indemnul spre mantuire. Preot Nicolae Bordasiu