Fericirea este un captivant roman de aventuri, dar și un
studiu istoric complex, plin de amare note ironice, asupra impactului pe
care reforma urbanistică din Barcelona de la începutul secolului al
XX-lea, care a dus la construirea actualei Via Laietana, l-a avut asupra
destinelor individuale.
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității,
în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00,
deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Suita de portrete miniaturale ale locuitorilor – vii și morți – ai cartierului ce urmează să fie demolat îmbină un realism social tulburător cu elemente de realism magic și cu o intrigă polițistă de o mare măiestrie literară. Traiectoria spectaculoasă a familiei Gambús, escroci de mare clasă ce domină înalta societate barceloneză, se intersectează cu cea a Nonnitei Serrallac, o artistă al cărei unic scop este să-i ofere un viitor mai bun copilului pe care urmează să-l aducă pe lume. Această poveste despre iubire și ură, despre ambiție și disperare, despre bogați și săraci reunește o galerie de personaje de o mare varietate umană, fiecare căutându-și, în felul său, fericirea, pe fundalul evenimentelor ce au marcat în acea perioadă destinul Barcelonei, maiestuosul oraș mediteraneean și, până la urmă, personajul principal al romanului.
Fragment:
A auzit batai in usa camerei si, dupa cum sunau, Miquela Gambus si-a dat seama imediat cine era. I-a strigat sa intre, si-a aparut figura mica si cocosata a batranei servitoare:
– Doamna Miquela, jos la poarta-i un soldat. Aduce un plic pentru dumneavoastra.
Miquela Gambus s-a uitat la ceas. Trecusera douazeci de minute. Adormise. In ultima vreme dormea putin noaptea si peste zi motaia la tot felul de ore.
Ea, care intotdeauna fusese o femeie incarcata de energie, acum, ca era batrana, totul depindea de cum se trezea.
Si cum asta numai ea stia, atat servitorii cat si fiul si prietenii se puteau astepta la orice. În general, insa, tindea sa fie morocanoasa.
Mai ales cand o apuca sentimentalismul era morocanoasa si nu prea tandra.
Servitoarea maifesta o agitatie pe care stapana Gambus a interpretat-o ca pe o pura curiozitate:
– Soldatul zice ca e trimis de la Ministerul de Stat
In casa Gambus, sa vorbesti despre un minister, chiar despre cel de Stat, nu se intampla chiar in fiecare zi, dar nu era nici cel mai neobisnuit lucru.
– Foarte bine, multumesc, lasa-i un bacsis, da-i inapoi plicul si spune-i ca-i o greseala...