Repeta mereu aceste cuvinte, dar nu înțelegeam de ce. Știam că nu reprezenta niciun pericol, dar era disperat, așadar trăgea fizic de mine. Era foarte puternic și mă trăgea în jos. Pentru un moment am uitat de mine, iar când mi-am revenit, mi-am dat seama că mă țineam de marginea chiuvetei, încercând să rămân în picioare. Spiritul a plecat brusc, iar când a făcut-o, i-am chemat pe îngeri și m-am rugat. Apoi am auzit o bătaie în ușă, chiar dacă ușa era deschisă. M-am întors și la ușă erau trei dintre îngerii mei: Mihail, Hosus și Ilie. Hosus a intrat imitând mersul unui clovn, ceea ce m-a făcut să râd. I-am mulțumit, deoarece aveam nevoie să mă înveselească.
- Ce este în neregulă cu acest spirit? am întrebat eu.
Îngerul Mihail a venit spre mine și m-a luat de mâini.
Îngerul Hosus a venit în stânga mea și Îngerul Ilie în dreapta mea.
- Mihail, acel spirit aproape că m-a trântit la pământ! am spus eu.
- Lorna, a răspuns Mihail, îți vom da forța fizică și emoțională pentru tine și pentru spirit, dar nu îți putem spune mai multe, nu acum. Amintește-ți, vom fi cu tine tot timpul; nu vei fi niciodată singură.
- Mihail, nu-mi place când faci așa. De ce nu poate fi mai ușor?
- Îmi pare rău, Lorna. Nu îți putem spune mai multe deoarece nu vei putea ajuta spiritul. Când îngerul Mihail a spus acest lucru, mi-a dat drumul la mâini.
Spiritul a venit în fiecare zi. Nu știam dacă venea dimineața sau seara, dar de fiecare dată mă trăgea în jos.
- Sunt aici, sunt aici - iată-mă! striga cu o voce disperată.
Pe măsură ce lunile treceau, eram din ce în ce mai epuizată. Joe se întorcea de la muncă, din fabrica de covoare și niciodată nu părea să observe cât de obosită eram. Se simțea bine în acea perioadă, dar întotdeauna vedeam culoarea cenușie din jurul organelor lui.
În cele din urmă, am putut să-mi dau seama, din viziuni, că acel spirit era un tânăr cu o vârstă între șaptesprezece și douăzeci de ani, pe nume Peter și care se afla în apă, prins și se zbătea să iasă afară. Părea că nu putea să își folosească mâinile; nu se putea agăța de nimic. Din când în când, apa părea tulbure, iar deasupra lui părea să fie un mal. Spiritul acestui tânăr trăgea și se zbătea. Tot încerca să scape.
- Sunt aici, sunt aici, iată-mă! repeta asta mereu. Corpul meu s-a întrepătruns cumva cu spiritul lui și am resimțit totul fizic, în timp ce el se zbătea să trăiască. I-am simțit și emoțiile: dorea să fie găsit; dorea să meargă acasă; dorea ca părinții și familia lui să știe unde era. M-am rugat lui Dumnezeu să fie găsit, acolo unde era.
I-am întrebat pe îngeri dacă pot să-i spun lui Joe și ei mi-au spus că da.
- Ce e cu tine? Arăți groaznic! Ești bolnavă? a întrebat Joe într-o seară când a venit din grădină.
- Nu, Joe, am spus eu. Trebuie să-ți împărtășesc ceva. îi mai spusesem câte ceva despre viața mea spirituală, dar, de această dată, îngerii mi-au zis că aveam cu adevărat nevoie de ajutorul lui.
- Mă vizitează fantoma unui tânăr, i-am explicat eu când ne-am așezat. Are nevoie de ajutorul meu. Mă epuizează fizic și emoțional; am nevoie de sprijinul și ajutorul tău - doar să ai grijă de mine atunci când am nevoie. Câteodată am nevoie să simt brațul tău în jurul meu.
Joe și-a pus brațul în jurul meu și s-a uitat la mine. Nu înțelegea ce se întâmplă; cum putea să înțeleagă?
- Voi face tot ce îmi va fi cu putință, a spus el.
Odată, în timpul vizitei fantomei, mi s-a arătat o
viziune: a apărut ca și cum aș fi văzut prin ochii lui, prin apă - mi s-a arătat ce se întâmplase cu el, aparent de sub...
pag. 236 - 237
|
