Divina impostură

DIVINA IMPOSTURA (1)
După ce și-a sfarșit lucrarea pe care o făcuse in șase zile, Domnul Dumnezeu și-a luat o zi de odihnă. Nu știm incă dacă respectiva zi de odihnă s-a terminat sau este in plină desfășurare. Nu știm nici dacă următoarea săptămană de lucru a mai inceput. Am observat insă un fapt imbucurător ce merită toată atenția. După exemplul său demn de urmat, unii exegeți pămanteni, terminand la randul lor cele ce aveau de făcut, au găsit cu cale să descalcească și chestiunea legată de numele și prenumele, codul personal, fișa postului, relațiile cu șefii, subalternii și oamenii, profesia și domiciliul Domnului, din intenția mărturisită de a-l aduce in randul lumii. Căutand răspunsuri la intrebările ce ne frămantau, am observat unele omisiuni, inerente prin vastitatea subiectului, precum și unele inadvertențe datorate dificultăților ridicate de accesul la sursele documentare.
Ne luăm cutezanța de a aduce o modestă contribuție clarificatoare, atat cat ne stă in puteri și acolo unde ne este permis.
In toate timpurile popoarele și-au cunoscut și respectat zeii. Nimic nu ne impiedică să dăm creatorului lumilor și oamenilor un nume. Devine chiar imperios necesar să fie nominalizat atata timp cat trebuie să-i departajăm rolul și meritele in raport cu alți zei ce apar in context. Cunoașterea este un proces cu desfășurare panoramică, proces ce nu poate fi scos de sub influența factorilor subiectivi și nici a instrumentarului utilizat. Din acest motiv inaintează progresiv, pe o multitudine de fronturi. Fără o corelare dinamică, doar prin adacirea faliei provocate de pionieri, rezultatele răman parțiale și pot deveni disonante sau chiar stanjenitoare. S-a intamplat de multe ori in istoria științei.
Cheia succesului presupune o abordare care va imbina fragmentarea cu integrarea, oportunitatea cu inspirația, cutezanța cu prudența, rutina cu inocența, pragmatismul cu intuiția, firescul cu mirificul.
Iată motivul pentru care am ales acest mod de abordare. Este desigur un inceput, dar am convingerea că se vor deschide mari posibilități in fața celor ce au acumulat cunoștințe profunde in diferitele direcții ale cunoașterii. in egală măsură nu trebuie subestimate nici posibilitățile omului nici diversitatea uimitoare a Universului. Puntea de legătură este viața insăși. Ea trebuie consumată cu chibzuință și folosită la ințelegerea și desăvarșirea operei creatoare.
Alegerea altor căi nu duce decat la incetinirea procesului fiindcă ansamblul are legile lui, și nu poate fi ingenunchiat decat de parte. Patima și voința s-au dovedit a fi doar factori de combustie, producători de fum.
Eschimoșii disting douăsprezece feluri de zăpadă, in timp ce pigmeii ii refuză dreptul la existență. in schimb omuleții nu concep lumea fără orhideele pe care eschimoșii nu și le pot imagina. Noi cei care trăim in zona temperată acceptăm cu condescendență și zăpada și orhideele.in ce mă privește am făcut un singur efort, acela de a rămane deschis, ceea ce vă solicit și dvs.Acceptați acest ciclu ca atare. Fără preambul, fără apogeu, fără sfârșit. Ca pe o secțiune prin existență.
Trimiterile bibliografice sunt prezentate după următoarea morfologie: [indice bibliografic], sau [indice bibliografic, pagină], sau [indice bibliografic, capitol, verset]. Pentru a indica o trimitere la una din secțiunile interne ale prezentei lucrării, la randul lor numerotate, am folosit topica: (număr).
Lista bibliografiei poate fi consultată ca o carte, in cadrul colecției și are titlul BIBLIOGRAFIE.
DIVINA IMPOSTURÃ este primul volum dintr-o serie de zece dintre care sapte sunt la dispoziția dvs., al optulea este in curs de elaborare, iar celelalte două așteaptă să fie scrise.

CUVANT INAINTE
(1) Divina impostură
(2) Puterea devorează
(3) Martorii
(4) Plăgile egiptenilor
(5) Mana cerească
(6) Portretul robot al lui YHWH
(7) Păcatul conciziunii
(8) Șoapta
(9) Păstrați-vă sănătatea
(10) Dumnezeu nu bate cu parul
(11) Debusolarea
(12) Lecția cainilor, lecția tigrilor
(13) Răzmerița viscerală
(14) Despre polaritate
(15) Deficitul energetic
(16) Reconstituire
(17) Faceți pluta
(18) Ingerii
(19) Civilizația apei
(20) Explozie demografică
(21) Soarele și rezonanța
(22) Forța creatoare a haosului
(23) Sfanta treime
(24) Mielul
(25) Descoperirile Americii
(26) Luna
(27) Rușinea informaticii
(28) Creaționism - evoluționism
(29) Geneza
(30) New Age
(31) Regenerarea
(32) Laringele
(33) Stările de agregare
(34) Sugestia
(35) Superstiții
(36) Inerția
(37) Excepția
(38) Limbajul
(39) Iluminarea
(40) Fusul, ca unitate de măsură
(41) Forța destinului
(42) Omul - sistem sinergetic
(43) Cronică
(44) Autonomia frunzei
(45) Zen și prostia omenească
(46) Inteligenta celulă
(47) Greșeala lui Prometeu
(48) Profesorul
(49) Călătoria
(50) Toate au timpul lor
(51) Decalarea corpurilor
(52) Pastilele de memorie
(53) Genetica
(54) Cazul Enoh
(55) Criza de timp
(56) Timpul este un instrument
(57) Scenariul Bau - Bau
(58) Metoda tabula rasa
(59) Sistemele de numerotare
(60) Omagiu metalurgiei
(61) Intifade
(62) Din viața zeilor
(63) Doi filozofi
(64) Strigand la cer
PLANȘE I-IV

(64) STRIGAND LA CER
Relația dintre oameni și cer a fost intotdeauna clară, cerul a reprezentat și mai reprezintă incă puterea divină, creatoare, iar oamenii au acceptat fără ezitare acest raport ca fiind direcția ce conduce la Dumnezeu.
Zeii iși aveau lăcașurile pe inălțimi, pe pămant aveau puteri nelimitate, erau necruțători, iar uneori , după cum am văzut, mai dădeau iama printre pămantence. Recunoscand supremația cerului oamenii și-au ințeles condiția acceptand că cerului nu-i pot oferi nimic in afară de laude, osanale, rugăciuni, pentru care pot in schimb obține cate ceva. Astfel cuvantul cer a mai căpătat și sensul de verb.
Fiind sediul creatorului, cerului i-au fost atribuite toate prerogativele aferente. Cerul se află la inălțime pentru a marca astfel că este inaccesibil omului de rand. Diferențiat, ingerii se inalță la cer, sufletul se duce in cer, sfantul duh atunci cand il părăsește pe om urcă la cer. Cerul este la inălțime și pentru a marca diferența ca de la cer la pămant dintre caracterul său divin și condiția pămateanului. Așa stand lucrurile cerul este și amplasamentul raiului. Cu poartă la intrare, deci cu un perimetru definit, cu un minimum de personal administrativ (Sfantul Petru ce indeplinește indeobște rolul de portar și evident Dumnezeu, care nu lasă in seama nimănui scriptele).
in plus, de fapt pe direcția minus, poate tot in cer, dar nu cu aceeași certitudine, se află localizat și iadul. Incertitudinea derivă din reputația sa de loc intunecos in care se distilă catran incins și pucioasă clocotindă. Asemenea incintă ar putea fi localizată, după alte surse, la adancime, in fundul pămantului.
Cerul este invocat atunci cand omul nefericit se luptă cu nedreptatea și corupția. Iar cand evenimentele sfidează bunul simț, situația devine strigătoare la cer. Evident in zadar. Imperturbabil Dumnezeu nu se lasă deranjat, intrand in sarcina zeilor sau a ingerilor să intrețină dialogul cu Pămantul, să facă recensămantul sau să restabilească echilibrul.
Din dorința de a-și individualiza relația cu Dumnezeu, sau de la nevoia de a se concentra in comunicarea cu divinul, omul a sesizat că este benefic să caute locuri izolate, liniștite, fără perturbatori. Cand și acestea s-au aglomerat ca platoul Bucegilor, a inceput construcția templelor.In temple oamenii se rugau cerului să-i primească după moarte sau să-i indestuleze in timpul ce-l mai au de trăit, să-i apere de nenorociri sau să le extermine adversarii.
Politeismul avea cert un dezavantaj. Fiecare templu fiind dedicat unei zeități, era o blasfemie să te adresezi cumva zeului advers. Ca și cum astăzi la sediul unui partid ai susține doctrina celorlalte sute. In plus era nevoie de o mulțime de edificii, ca și astăzi.
Monoteismul avea să normalizeze aceste anomalii pentru totdeauna.
Templele au ajuns locașuri de largă utilitate publică, numite biserici, bazilici, geamii, sinagogi, moschei, catedrale in funcție de credințele incă fragmentate ale popoarelor. Cu un termen generic locașurile sfinte au o măreție recunoscută, ce incetează doar in fazele conflictuale cand sunt devastate cu satisfacție de adversari. Formele lor impunătoare le-au susținut pană nu demult in varful realizărilor arhitectonice. Minuția sau bogăția cu care sunt impodobite atat pe afară cat și la interior, trebuie să exprime fără dubii deplinul atașament ?n relația cu divinitatea. O mențiune aparte despre forma construcțiilor. Prin inălțime construcția indică direcția spre cer a gandului de slavă adresat divinului.Dimensiunile și in special forma turlelor fiind desigur tributare inspirației celeste, incearcă să mimeze casa domnului, așa cum uneori acesta s-a lăsat observat de pămanteni.
Ajungand la randul lor să construiască rachete cosmice, oamenii sunt acum șocați să observe că de fapt după o indelungată muncă de proiectare și testare au reprodus pană la similitudine forma unor locașuri de cult construite cu secole in urmă, intru amintirea Domnului ridicat la cer. Vezi coperta a patra, sau planșa IV.
Din acest motiv pentru descoperirea și construcția rachetelor cosmice, nu s-a mai acordat intangibilul premiu Nobel. Cat despre neintreruptul strigăt la cer el este astăzi incredințat imenselor telescoape Hubble plasate in pustiul Nevada.
Dacă ar mai trece odată pe acolo, Isaia ar spune iarăși: (Matei 3,3) ”Iată glasul celui care strigă in pustie: Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.”