Marele examen
Un manuscris al maicii Magdalena Ivan (Mănăstirea Tismana)
Cu mâinile tremurânde de emoție și chipul brăzdat de tainică
rugăciune, maica Magdalena ținea în mâini un caiet cu însemnări dintr-o vreme
de oarecând, a purtării sfinților lui Dumnezeu printre oameni. Cândva, trăise
adevărate momente de binecuvântare, pe când ajunsese, făcând ascultare, ca
maică, la Prislop. Aici îl întâlnește pa Părintele Arsenie Boca. Îl întrezărise
puțin și în copilărie, când Părintele fusese la Ocna Sibiului, în satul său
natal. Însă aici, la Prislop, va avea fericirea de a-i sta în preajmă, de a-l
asculta, de a-i fi îndrumător și părinte duhovnicesc.
Însemnările pe care ni le dăruiește sunt gânduri pe care le spunea cel mai
adesea Părintele Arsenie obștii de la Prislop la masă, ori diferite cuvântări pe
care tânăra maică de atunci le sorbea cu nesaț, de fiecare dată, și pe care a
dorit să nu le piardă nicicum, imortalizându-le în momente de răgaz și pe
hârtie.
Nevoia
recuperării memoriei Sfinților
„Maică Magdalena, tu ești a Tismanei și Tismana e a ta!“
Cucernice amintiri
Tinerețe pusă în slujba lui Hristos
Întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca
„Nu vă fac nicio icoană! Nu, că n-am timp!“
„Era aspru doar cu cele care greșeau...“
Maica Magdalena și Nicolae Ceaușescu
Cuvinte hotărâtoare
Marele Examen
Cenzura invidiei
Mironosițele
Maria Magdalena
Moartea care dobândește Învierea
Extrase din Cartea Vieții
Părintele Arsenie Boca a devenit cunoscut generației celei noi a României post-decembriste prin mărturii scrise și rostite, unele de ținută, altele simple încopcieri de sensuri, în care a contat mai mult fenomenalul decât sfințenia Părintelui. O tensiune riscantă, între mit și adevăr, s-a născut mai ales în ultima vreme când au apărut experți Arsenie cam în toate studiourile de televiziune ale României. Oamenii care urcă panta de lumină către mormântul Avvei nu sunt purtați de astfel de jocuri de imagine. Ci de un adevăr inalienabil: puterea dragostei Părintelui, care schimbă vieți.
Într-una din zilele anului 2013, în 18 sau 19 noiembrie, Maica Magdalena Ivan, pe aleile tomnatice ale Lavrei Tismanei, mi-a dăruit caietul său de însemnări, „să-l folosesc cum voi vrea”. N-am așteptat să plec pentru a citi rândurile scrise cu migală, școlărește, cu evlavie de-a dreptul. Și am înțeles, încă o dată, cum s-a salvat România creștină. Prin migala păstrării icoanelor oamenilor care au dăruit sfințenie vieții aproapelui. Pe rând au ajuns sub ochii mei gânduri din întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca, pe care ne-am gândit să vi le dăruim în această carte.
Nu era prima dată când intram în contact cu viața din mănăstirile
vremii. Nu doar din lecturi, ci mai ales din poveștile pline de sevă cerească ale
Maicii Ierusalima, Stareță vreme îndelungată a Tismanei, a maicii Varvara ‒
minunata soră de călugărie a Maicii Magdalena, stinsă în lume pentru a se
aprinde în cerul cu har al Mănăstirii gorjene ‒, ale Maicii Paraschiva de la
Schit, ale Maicii Evloghia ori ale Maicii Antonina (zâmbetul Lavrei), urcate și
ele în lutul cimitirului mănăstirii cât un miez de poiană a Raiului. Și din
povestea tuturor celorlalte purtătoare de rugăciune smerită către Dumnezeu.
Momentele cele mai ample ale recuperării memoriei mărturisitoare pe care le-am
trăit în viața mea sunt legate de darul Maicilor Tismanei în zorii
Privegherilor, în taina Săptămânilor Patimilor ori în lucirea de Duh a
Săptămânilor Luminate din ultimii 20 de ani.
Dintre ele, chipul Maicii Magdalena se desprinde ca al unui fulger la vreme
de vară pe înălțimile Cioclovinei. Vie și plină de istorii minunate, ghidă mănăstirii
și florar de preț al frumuseții tismănene, eclesiarh al Bisericii, plină de
cunoașterea Tipicului din rânduiala vie a slujbelor văzute și trăite, atentă și
scrupuloasă, râvnitoare în a sfătui și a consemna suferințele credincioșilor
care trec pragul Mănăstirii, Maica ne oferă încă o dovadă că monahismul este un
efort continuu de trăire a bucuriei cu Hristos.
Paginile pe care vi le aducem dinainte sunt valoroase, în primul rând,
pentru că sunt o mărturie din „prima linie” a modului în care Părintele Arsenie
rânduia viața celor ce-și puneau sufletul în mâinile sale, pentru a se mântui.
Textele omiletice și fulgerările de amintiri aduc, o dată în plus, o mărturie
din perioada de arestare a creștinismului monahal românesc. Modul în care s-a
închegat în jurul personalităților duhovnicești cu adevărat de marcă ale
Ortodoxiei.
Sunt mulți care cred că nu ar trebui publicat atât despre Părintele
Arsenie. Am auzit despre stareți contemporani nouă care-i neagă lucrarea și înălțimea
duhovnicească. Alții au ales să tacă despre Avvă, conservând un duh al
comuniunii cu el vrednic a fi invidiat, în sensul cel mai curat cu putință. Ca
lucrător în latura catehetică și omiletică a Bisericii îmi îngădui să cred că
este nevoie de text arsenian, de drămuită înțelegere a teologiei Părintelui
tocmai pentru a nu îngădui virusarea moștenirii sale, apariția unei teologii
paralele teologiei Părintelui.
Maica Magdalena Ivan dă mărturia memoriei sale duhovnicești. Anul în
care textele sunt consemnate în caietul său de „notițe”, 1949, Prislopul și școala
sa duhovnicească de acolo sunt descrise inclusiv în duhul cuvintelor Părintelui
Arsenie. Putem să ne închipuim cu ce emoții, de exemplu, Magdalena călugărița
va fi ascultat predica despre Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Viu,
dialogul între suflete se subînțelege. Se simte în ce mod cultura în Duh a
Părintelui îndemna spre schimbarea vieții, spre asumarea și trăirea
Evangheliei. Vi se va părea textul puțin? Așa și este! Din fărâmiturile unor
astfel de ospețe duhovnicești trăim bucuria Învierii de acum.
Sărut mâna Maicii Magdalena pentru caietul-dar. S-a despărțit cu lacrimi
de caietul său de notițe și de copia, tot într-un caiet, a Cărării Împărăției.
Îi cer iertare pentru că am pomenit-o atât de des. Notițele sale de la amvonul
de smerenie al Părintelui ne sunt de folos slobozirii noastre din necunoaștere.
Fie ca luciditatea lor să ne ajute la discernerea valorilor, la creșterea
noastră în școala Duhului și absolvirea Marelui Examen...
• Pr. Constantin NECULA