Marele examen

Cu mâinile tremurânde de emoție și chipul brăzdat de tainică rugăciune, maica Magdalena ținea în mâini un caiet cu însemnări dintr-o vreme de oarecând, a purtării sfinților lui Dumnezeu printre oameni. Cândva, trăise adevărate momente de binecuvântare, pe când ajunsese, făcând ascultare, ca maică, la Prislop. Aici îl întâlnește pa Părintele Arsenie Boca. Îl întrezărise puțin și în copilărie, când Părintele fusese la Ocna Sibiului, în satul său natal. Însă aici, la Prislop, va avea fericirea de a-i sta în preajmă, de a-l asculta, de a-i fi îndrumător și părinte duhovnicesc.
Însemnările pe care ni le dăruiește sunt gânduri pe care le spunea cel mai adesea Părintele Arsenie obștii de la Prislop la masă, ori diferite cuvântări pe care tânăra maică de atunci le sorbea cu nesaț, de fiecare dată, și pe care a dorit să nu le piardă nicicum, imortalizându-le în momente de răgaz și pe hârtie.

Nevoia recuperării memoriei Sfinților
„Maică Magdalena, tu ești a Tismanei și Tismana e a ta!“
Cucernice amintiri
Tinerețe pusă în slujba lui Hristos
Întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca
„Nu vă fac nicio icoană! Nu, că n-am timp!“
„Era aspru doar cu cele care greșeau...“
Maica Magdalena și Nicolae Ceaușescu
Cuvinte hotărâtoare
Marele Examen
Cenzura invidiei
Mironosițele
Maria Magdalena
Moartea care dobândește Învierea
Extrase din Cartea Vieții

Nu era prima dată când intram în contact cu viața din mănăstirile vremii. Nu doar din lecturi, ci mai ales din poveștile pline de sevă cerească ale Maicii Ierusalima, Stareță vreme îndelungată a Tismanei, a maicii Varvara ‒ minunata soră de călugărie a Maicii Magdalena, stinsă în lume pentru a se aprinde în cerul cu har al Mănăstirii gorjene ‒, ale Maicii Paraschiva de la Schit, ale Maicii Evloghia ori ale Maicii Antonina (zâmbetul Lavrei), urcate și ele în lutul cimitirului mănăstirii cât un miez de poiană a Raiului. Și din povestea tuturor celorlalte purtătoare de rugăciune smerită către Dumnezeu. Momentele cele mai ample ale recuperării memoriei mărturisitoare pe care le-am trăit în viața mea sunt legate de darul Maicilor Tismanei în zorii Privegherilor, în taina Săptămânilor Patimilor ori în lucirea de Duh a Săptămânilor Luminate din ultimii 20 de ani.
Dintre ele, chipul Maicii Magdalena se desprinde ca al unui fulger la vreme de vară pe înălțimile Cioclovinei. Vie și plină de istorii minunate, ghidă mănăstirii și florar de preț al frumuseții tismănene, eclesiarh al Bisericii, plină de cunoașterea Tipicului din rânduiala vie a slujbelor văzute și trăite, atentă și scrupuloasă, râvnitoare în a sfătui și a consemna suferințele credincioșilor care trec pragul Mănăstirii, Maica ne oferă încă o dovadă că monahismul este un efort continuu de trăire a bucuriei cu Hristos.
Paginile pe care vi le aducem dinainte sunt valoroase, în primul rând, pentru că sunt o mărturie din „prima linie” a modului în care Părintele Arsenie rânduia viața celor ce-și puneau sufletul în mâinile sale, pentru a se mântui. Textele omiletice și fulgerările de amintiri aduc, o dată în plus, o mărturie din perioada de arestare a creștinismului monahal românesc. Modul în care s-a închegat în jurul personalităților duhovnicești cu adevărat de marcă ale Ortodoxiei.
Sunt mulți care cred că nu ar trebui publicat atât despre Părintele Arsenie. Am auzit despre stareți contemporani nouă care-i neagă lucrarea și înălțimea duhovnicească. Alții au ales să tacă despre Avvă, conservând un duh al comuniunii cu el vrednic a fi invidiat, în sensul cel mai curat cu putință. Ca lucrător în latura catehetică și omiletică a Bisericii îmi îngădui să cred că este nevoie de text arsenian, de drămuită înțelegere a teologiei Părintelui tocmai pentru a nu îngădui virusarea moștenirii sale, apariția unei teologii paralele teologiei Părintelui.
Maica Magdalena Ivan dă mărturia memoriei sale duhovnicești. Anul în care textele sunt consemnate în caietul său de „notițe”, 1949, Prislopul și școala sa duhovnicească de acolo sunt descrise inclusiv în duhul cuvintelor Părintelui Arsenie. Putem să ne închipuim cu ce emoții, de exemplu, Magdalena călugărița va fi ascultat predica despre Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Viu, dialogul între suflete se subînțelege. Se simte în ce mod cultura în Duh a Părintelui îndemna spre schimbarea vieții, spre asumarea și trăirea Evangheliei. Vi se va părea textul puțin? Așa și este! Din fărâmiturile unor astfel de ospețe duhovnicești trăim bucuria Învierii de acum.
Sărut mâna Maicii Magdalena pentru caietul-dar. S-a despărțit cu lacrimi de caietul său de notițe și de copia, tot într-un caiet, a Cărării Împărăției. Îi cer iertare pentru că am pomenit-o atât de des. Notițele sale de la amvonul de smerenie al Părintelui ne sunt de folos slobozirii noastre din necunoaștere. Fie ca luciditatea lor să ne ajute la discernerea valorilor, la creșterea noastră în școala Duhului și absolvirea Marelui Examen...

• Pr. Constantin NECULA