(Romane de DRAGOSTE 11) Adio, durere!

Viața nu-i o amăgire,
Nu-i un fluture de-o noapte,
Hai, vino, vino, iubire,
Să ne risipim în șoapte

Nemaispuse, de iubire
Și să lecuim cu ele
Dureroasa amintire,
Să ajungem pân” la stele!

Hai, vino, vino, iubire,
Fă un pas ce ne desparte,
Să gustăm o ispitire
Nemaiscrisă într-o carte!

Durere e numele meu Mirajul „înaltei societăți”O stea cuminte Viața nu-i o amăgireAfaceri amoroase O fată cu hachițe Imposibila iubire A fost să fie Pârjolul Lacrimi de toamnă S-a ruinat un vis Împodobită cu beteală...

Adio, durere!

Durere e numele meu

Costin Hatmanu se frământa indecis. Redac­torul șef îl trimisese să se documenteze despre o aniversare în familia milionarului Teodor Cumpătă, pentru revista Calea Magică. Întârziase pe drum, căci taximetristul încurcase străzile din vastul ansamblu rezidențial. Ajunsese la o sindrofie zgomotoasă, în care putea recunoaște mulți bogătași de tranziție. Pe el nu-l cunoștea nimeni, însă. De regulă, lucra pe pro­bleme sociale iar de cele mondene se ocupa Andreea. Momentan, era plecată în concediu și Cumpătă senior insistase să vină un ziarist, să scrie despre majoratul fiicei sale, Gina.

În fine, tânărul se hotărî. Opri o servitoare și întrebă cum putea ajunge la Teodor Cumpătă.

- E în birou, răspunse fata. Acolo, arătă ea cu capul.

- Mulțumesc!

Costin pomi hotărât în direcția indicată. Ajunse la ușă și bătu discret. Nu-i răspunse nimeni, așa că o întredeschise. Un bărbat solid, gras, cu părul grizonat vorbea la telefonul celular. Mai bine zis, se răstea la un interlocutor, cu cuvinte cam vulgare:

- Îl bag în mă-sa! Să nu-mi spună el mie că nu se poate! Îl rad de la mălai ca pe un nimic.

Costin închise ușa încetișor și rămase lângă ea, ca o santinelă în gardă. Trebuia să-și anunțe neapărat prezența la petrecere, să nu iasă discuții ulterioare.

După vreo zece minute, Cumpătă ieși din birou, roșu la față. Era furios.

- Tu? se răsti el la jurnalist.

- De la revista Calea Magică. Vă rog să mă iertați că am întârziat!

- NU-i nimic, se îmblânzi Cumpătă. Fă și tu un rond printre invitați! Servește din bunătăți, că nu-ți cad mereu la îndemână!

- Și când îmi spuneți ce să scriu?

- Mai încolo, îl amână milionarul. Poate discuți și cu fata.

- Ar fi bine.

- Ți-o prezint eu, când coboară. Acum e sus cu gașca el.

- Înțeleg!

Cumpătă îl bătu pe spate cu un gest care se voia amical. Avea mână grea, de om care muncise cândva. Plecă cu pași crăcănați, ca orice obez. Costin luă un pahar cu coca-cola de pe tava unei ospătărițe în trecere și începu să înainteze sfios printre invitați. Afișase un zâmbet prietenesc cum aveau majoritatea invitaților. Ajunse la bufetul suedez și îl studie. Da, nu gustase aproape nimic din ce vedea acolo. Se hotărî pentru câteva pateuri cu carne să știe ce mânca. Între timp, discuțiile din imensul living scăzură în intensitate. Venise o trupă de cântărețe care puteau fi la fel de bine și animatoare. Abia își ascundeau sânii și sexul cu costumașe argintii. Șefa lor era însă îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră, care-i venea ca turnată.

Ochii tânărului se fixară pe ea. Se apropie, cu paharul în mână, să o studieze mai bine. Ceva îl atrăgea la ea, ca un magnet. Îi amintea de cineva din adolescența sa. Era o brunetă naturală, cu părul negru ca pana corbului, lung până în talie. Ovalul feței, minunat, de zeiță păgână, se desprindea din coama rebelă. Ochii ei verzi scânteiau din când în când, ca niște săgeți. Rochia mulată lăsa privirii un trup perfect. Neîndoiel­nic, era foarte frumoasă și știa acest lucru. Se juca cu publicul spectator, mai ales cu bărbații, ca o dresoare cu puii de tigru.

- Numele meu este Dora, se prezentă ea.

Colegele mele sunt...

În timp ce ea rostea fiecare nume, ochii lui Costin îi urmăreau buzele pline, roșii, printre care străluceau dințișori de felină. Tânărul nu mai auzea. Vedea numai. Ceea ce vedea îi plăcea teribil. Nu mai întâlnise asemenea frumusețe feminină niciodată, în ciuda profesiei sale.

Dora se simțea pipăită de privirile pofticioase ale multor bărbați. Se învățase cu acest lucru, de câțiva ani, de când organiza minispectacole cu cântărețe și dansatoare, la vilele bogătașilor. Nu numai că privirile n-o deranjau, dar îi produceau și o plăcere ascunsă, perversă. Simțea cum animalele din bărbați o posedau în gând și le dădea cu tifla. În privirile cuconetului, citea invidie prost ascunsă. Multe ar fi sfâșiat-o de vie și nu rară un motiv serios. Dora Mladin era faimoasă pentru cuceririle ei din lumea bogată. Un singur bărbat dorit nu-i rezistase.

Costin o privea transpus. Pentru o clipă, ochii lor se întâlniră și el tresări ca fript. Ea îi zâmbi ușor și-și continuă treaba pentru care era plătită. După proba de microfon, anunță cu voce ușor alterată de tabac:

- Pentru sărbătorita de azi, cântecul Dureri învinse .. Să-i urăm să atingă fericirea alături de alesul inimii sale!

Urările pornră din toate părțile. Gina Cumpătă, o fetișcană cam grăsuță, roșcată și cu pistrui vizibili, ieși în față, cu paharul de șampanie în mână. Gustă din el și-l ridică în semn de salut pentru toți cei prezenți. Era stăpână pe ea, căci averea părinților îi inoculase ș1 sentimentul puterii. Știa că putea obține orice își! dorea, la cel mai mic semn. Făcu câțiva pași laterali, săi lase vederii trupa. Astfel, se pomeni Costin lângă ea. Fata îi zâmbi și-i ciocni paharul.

- La mulți ani fericiți! bâigui jurnalistul.

- Mersi! Tu cine ești?

- Costin Hatmanu de la revista Calea Magică.

- Aaaa! Tu trebuie să scrii despre mine.

- Da. Mergem undeva să discutăm?

- Întâi ne distrăm. Nu-ți place trupa?

- Ba da, răspunse tânărul și întoarse ochii către Dora.

Gestul său nu rămase netaxat:

- Te-a vrăjit șerpoaica, râse Gina. Nu-i de tine.

E femeie de bani grei.

- Suntem în capitalism, replică Costin sarcastic.

Fiecare vinde ce poate.

- Marfă! rosti Gina disprețuitor și plecă printre invitați.

Dora închise ochii și începu să cânte:

Durere e numele meu,
Căci m-am născut din durere
Și am purtat-o mereu
În suflet ascunsă-n tăcere.

Costin deveni foarte atent. Nu intuia nimic fals în cântecul ei. Dora își povestea viața sau altceva mai greu de înțeles?

Lumină e numele tău,
Căci te-ai născut din lumină
Ascunsă de ochiul cel rău
În vraja solară, străbună.

Aprinde-ți în ochii tăi foc
Și arde durerea din mine,
Din palme îmi toarnă noroc,
Să simt viitorul cum vine!

Tânărul jurnalist se pierduse cu totul. Inima i se zbătea dureros în piept și respirația i se accelerase.

Pag. 5 – 9