România enigmatică și insolită (vol. 2)

LOCATII ARANJATE PE JUDETE, RESPECTIV LOCALITÃȚI
Jud. Alba

Aiud (M, jud AB) - Biserica Reformat-Calvină (sec. XV) a constituit nucleul cetății Aiudului, inițial o biserică fortificată, căreia ulterior i s-au adăugat elemente defensive suplimentare. Biserica a fost construită în stilul gotic, ulterior adău-gându-se influențe baroce.

In timp, confesiunile de care aparținea s-au schimbat, alternanța grefând mai ales asupra decorațiunilor interioare. La intrările de pe laturile Nord și Sud, se remarcă simbolurile pentagonale (sub ogiva ușii) și hexagonale (deasupra ogivei), ambele casetate radia! și simetric.

De remarcat și rozeta gotică cu Steaua lui David (Magen David), arcuită. Localnicii cred cu tărie în calitatea cocoșului-giruetă metalic (supranumit Vestitorul ploii; amplasat pe acoperișul absidei altarului) de a vesti, prin mișcarea sa într-o anumită direcție, apropierea timpul ploios.

O legendă locală amintește jertfa accidentală a celui care, la finalizarea construcției, a poziționat ornamentul turlei, - un «buzdugan» metalic deasupra căruia, pe o vergea, «străjuia» un soare “.

Căzut și zdrobit de pământ după ce-și finalizase misiunea (a se observa motivul ciclicității jertfei fondatoare, de început și sfârșit al construcției unui edificiu), a fost îngropat „în locul în care a căzut, astfel explicându-se existența pietrei funerare în imediata vecinătate a bisericii“.

Mai apropiat de o legendă urbană este blestemul proferat de familia celui decedat „ca oricine va vrea să facă un rău cât de mic lucrării pentru care meșterul respectiv a murit, să i se întâmple nenorociri asemănătoare“.

In același registru pare a se încadra și soldatul rus, care a plătit cu moartea distrugerea profanatoare a soarelui decorativ din vârful turleI?. Pe latura nordică, în drepta intrării, este plasat un stâlp „totemic“, comemorativ (Szasz Pal; 1881-1954), modem.

……………

Jud. Giurgiu

Giurgiu (M, jud. GR) - O biserică și un cimitir subteran au fost descoperite în anul 2008 de arheologi de la Muzeul Județean Teohari Antonescu (str. Constantin Dobrogeanu Gherea 3), In apropierea Catedralei Episcopale Adormirea Maici Domnului (Bd. București 2; 1852), confirmând astfel existența sa legendară. Între anii 1420 și 1829, cu scurte întreruperi, orașul Giurgiu a fost sub control turcesc.

Aparent, motivația de a construi sub pământ lăcașul de cult face apel la turcii „răi“: perioada de sub ocupația otomană a fost una de restriște, în care creștinii nu mai aveau dreptul să dețină biserici pe suprafața pământului.

Turcii au introdus această lege în speranța ca astfel religia musulmană se va propaga în toate teritoriile cucerite.

Toate cunoștințele actuale despre Imperiul Otoman indică însă o politică aproape liberală privind toleranța și respectarea cultelor religioase;...

Ciocănăi (s., C. Moșoaia, jud. AG)

- Deși despre reprezentări ale Morții pe zidurile exterioare ale unor biserici din Muntenia am mai amintit în această carte, cazul bisericii cu hramurile Sf. Nicolae și Adormirea Maicii Domnului (1840) prezintă anumite particularități.

Supranumele de „Biserica cu Moartea" nu pare a veni de la pictura în sine aflată pe peretele de Sud (nu de Est) al bisericii, ci de la morțile inexplicabile ale unor oameni care au încercat să șteargă (de fapt să acopere) această pictură: „Oamenii povestesc că, în urmă cu 30 de ani, din ordinul mai-marilor Partidului Comunist, parohului i s-a impus să șteargă „caricatura aia" de pe zidul bisericii. Preotul l-a pus pe un sătean să dea cu var peste dracii de pe pereți. După ce a terminat treaba, acesta a murit în mod inexplicabil, în timp ce juca hora, la o nuntă.

Nu a mai trecut mult timp și preotul însuși a murit în mod ciudat. La înmormântarea unei rude a lui, carul mortuar a plecat la vale, iar omul n-a mai apucat să se ferească din calea acestuia Tendința de autoregenerare a unor picturi o mai întâlnim și în alte cazuri prezentate; autentic sau nu, fenomenul nu este singular: „La scurt timp după moartea celor doi, imaginea astupată cu var a reapărut pe perete, puțin estompată". Nu știm dacă acest fenomen a născut legenda potrivit căreia desenul acela cu Moartea nu poate fi șters.

Dacă în alte locuri, reprezentarea Morții are rol moralizator, aici tradiția locală îi atribuie o valență comemorativă (probabil o exagerare locală, menită să întregească latura macabră a monumentului): In timpul unei invazii otomane, în biserică s-au refugiat o parte dintre locuitorii satului, care au ars acolo de vii. Sub impactul evenimentului, unul dintre ctitorii bisericii din Ciocănăi a ținut să redea mai târziu tema morții pe peretele exterior al bisericii, pentru a evoca vremurile de suferință prin care a trecut așezarea.

Bătrânii din sat spun că nimeni nu are curajul să atingă pictura, iar cei care vor să o fotografieze trebuie să aibă mare credință în Dumnezeu, altfel poza va ieși alb-negru, și nu în culori, așa cum ar trebui. Sătenii spun că foarte mulți turiști au vrut să o fotografieze, dar la foarte puțini desenul a ieșit în culori, exact așa cum este pictat…

1. Introducere cu o cronologie aleatorie / 7
2. Abrevieri folosite / 12
3. Locații aranjate pe județe, respectiv localități / 15 Alba-AB/15

Arad - AR / 24
Argeș - AG / 30
Bacău-BC/38
Bihor-BH/41
Bistrița-Năsăud - BN / 43
Botoșani - BT /47
Brașov - BV / 52
Brăila-BR/63
București - B / 66
Buzău - BZ / 78
Caraș-Severin - CS / 90
Călărași-CL/95
Cluj-CJ/99
Constanța - CT / 106
Covasna - CV /110
Dâmbovița - DB / 112
Dolj-DJ/ 116
Galați-GL/121
Giurgiu - GR / 123
Goij-GJ/126
Harghita - HR /131
Hunedoara - HD /133
Ialomița -IL/137

Iași -IS/140
Ilfov-IF/ 151
Maramureș - MM /155
Mehedinți -MH/163
Mureș -MS/ 165
Neamț-NT/169
Olt-OT/178
Prahova-PH/180
Satu-Mare - SM / 184
Sălaj -SJ/186
Sibiu-SB/189
Suceava - SV / 200
Teleorman - TR / 211
Timiș-TM/214
Tulcea-TL/217
Vaslui-VS/218
Vâlcea-VL/220
Vrancea - VN / 227

4. înapoi în viitor? O nouă propunere editorială / 237

După 20 de ani — Misterul dispariției unor oameni în zona munților Buzăului / 239

5. Din interviurile gen. dr. Emil Străinu / 253

Aiud (M., jud. AB) - "Ceea ce n-am putut afla din nici un document scris, dar este o realitate, se referă la rețeaua de comunicare, cel puțin pietonală, construită subteran, prin care se efectuau legături secrete de aprovizionare a diferitelor puncte strategice, probabil de evacuare în afara orașului, sau în alte scopuri ce nu trebuiau știute. Existența acestei rețele s-a dovedit de mai multe ori cu ocazia săpăturilor de fundație efectuate în șantierele de locuințe. Dar aceste canale săpate pe mai multe trasee sub pământ sunt înfundate prin surparea lor aleatorie, sau comandată de forțe necunoscute, așa încât reconstituirea presupusei rețele subterane a Aiudului este, pe cât de interesantă, pe atât mai mult de dificilă, tehnic și economic". Rândurile de mai sus aparțin lui Oliviu Socaciu, cetățean de onoare al municipiului Aiud și autorul unor interesante lucrări monografice. După ce ne-a confirmat caracterul lacunar al informațiilor deținute în prezent despre subteranele Aiudului și a unor debu-șee din Cetate, domnia-sa și-a manifestat tristețea că municipiul Aiud este "văzut" în general șablonard, ca "oraș-pușcărie". Poate că dacă ar exista viziunea unui oraș-memorial, în care trecutul teribil și blestemat al spațiului de exterminare să fie folosit ca lecție și trambulină către viitor, percepția ar fi alta. Moștenirea concentraționară a Aiudului nu poate și nici nu trebuie estompată. Contează însă cum este prezentată și folosită în acord cu ciclicitatea istoriei, pentru a nu se mai da posibilitatea ca, în viitor, trecutul să se repete.

Bucerdea Vinoasă (s., C. Ighiu, jud. AB) -
Devenită brand al județului Alba, poiana în formă de inimă (supranumită Poiana Dragostei) este folosită deja la promovarea turistică a județului. Descoperirea formei spectaculoase din pădurea de stejari a stimulat memoria sătenilor, care își amintesc poiana ca loc unde se "întâlneau cu fetele [...] și încingeau hore". ,De aia i-a rămas numele de Poiana Dragostei. Cum au lăsat-o bătrânii, așa am găsit-o și noi", adaugă localnicii, lăsând a se înțelege existența unui toponim vechi, care din păcate ar fi trebuit să existe atestat un-deva. Sunt necesare câteva precizări, pentru a înlătura speculațiile: poziția și forma deloc regulată a poienii nu indică nici o intervenție umană sau neumană, fiind vorba de un fenomen încadrabil în categoria simulacra. De altfel, forma este eluzivă, aparența de "inimă" fiind evidentă doar din anumite puncte de viză.