Karma, Liberul arbitru, Menirea, Reîncarnarea, Grația Divină
Cele cinci principii universale
Mulți se întreabă dacă nu cumva suntem doar pioni pe o mare tablă de șah, mișcați de o Mână nevăzută. Poate că suntem doar o frunză în bătaia vântului destinului, poate că jucăm doar un rol care a fost dinainte creat pentru noi în această piesă cosmică. Ori, poate putem crea propriile noastre pagini, în acest scenariu al vieții noastre? Suntem oare cei care ne formăm destinul sau suntem formați de destinul nostru? Cine suntem noi și ce puteri avem noi, de fapt?
Opiniile diferă. Totuși, întrebarea rămâne: care sunt forțele (interioare și exterioare) care ne guvernează viața?
Pe măsură ce ne maturizăm, observăm că viața nu este un fir continuu, cu fiecare eveniment pus la locul lui, ca boabele pe un șirag de mătănii, desfășurându-se linear, din trecut către viitor. Firul vieții noastre se țese într-o rețea de noduri interdependente, o matrice în care regăsim toate ramificațiile vieții noastre.
Nu putem dezlega un nod, fără să le afectăm și pe cele adiacente lui. Nu putem lega doar „un fir“ al istoriei noastre personale, fără să afectăm un altul.
Dacă am fi pictori, atunci reîncarnarea este șansa de a primi o pânză albă (cadrul) și o paletă de culori (resursele). în conformitate cu experiența (karma) acumulată realizând picturile anterioare (în alte existențe). Suntem liberi în alegerea subiectului și a culorilor, pentru a putea să ne dezvoltăm propriul stil artistic (dharma), cu ajutorul inspirației (Grația Divină). Vom continua să pictăm până când vom realiza o capodoperă, obținând astfel desăvârșirea.
Așa cum am văzut, dharma și moksha sunt legate într-o succesiune temporală. Prin realizarea anumitor acțiuni și prin renunțarea la implicarea egotică, omul poate să-și împlinească dharma, pentru ca într-un final să fie capabil să-și realizeze și Para Dharma (Dharma Supremă), ceea ce va conduce la starea de moksha, starea de libertate absolută, care implică eliberarea din ciclul reîncarnărilor.
Conceptele hinduse karma, dharma și moksha sunt astfel strâns legate și dependente unele de altele, Karma poate fi considerată drept piatra de temelie pentru moksha, cu dharma ca principiu moral de conectare.
7.7 Alte legături între cele cinci principii
Karma este cauza unei noi nașteri (adică a învârtirii roții samsareî) și moksha este eliberarea din roata renașterii, cu ajutorul împlinirii dharmei și prin utilizarea corectă a liberului arbitru (svacchandă) sau printr-o revărsare a Grației Divine.
Pentru a înțelege și mai bine legătura care există între toate cele cinci forțe, iată următoarea analogie. Să spunem că ne-am propus să ascensionăm pe vârful Everest - care reprezintă simbolic eliberarea (moksha). Această călătorie este dharma noastră. Pentru aceasta trebuie întâi să ne antrenăm, să alegem tot felul de trasee montane mai ușoare pentru a ne antrena și să adunăm resursele necesare acestei călătorii. Modul cum realizăm aceasta ține de liberul nostru arbitru. Apoi, pentru a ajunge la această înălțime trebuie să ne autodepășim, pentru că este un traseu lung, treptat, care trebuie să faciliteze aclimatizarea, proces care depinde de natura ființei noastre și de antrenamentul efectuat. Aceasta este karma noastră. Traseul poate urma două căi: creasta de sud-est dinspre Nepal și cea de nord-est dinspre Tibet. Noi vom fi obligați să mergem pe una dintre ele, iar aceasta este samsara, cadrul în care se desfășoară călătoria.
Chiar dacă la începutul ascensiunii călătorim în grup, astfel încât calea noastră să aibă elemente comune cu a altor suflete, pe măsură ce muntele (calea) devine din ce în ce mai puțin accesibilă, vom ajunge să fim din ce în ce mai singuri. Această cale (dharma) va fi presărată cu momente karmice dificile (atunci când ne confruntăm cu o karmă negativă), sau cu momente de respiro (atunci când ne confruntăm cu karmă pozitivă).
Liberul arbitru (svacchanda) este posibilitatea de a alege la fiecare cotitură a drumului cea mai bună variantă de a escalada muntele cât mai eficient, în funcție de pregătirea noastră fizică, de starea noastră de epuizare din acel moment, de resursele de care dispunem, de ajutoarele pe care le primim sau de obstacolele cu care ne confruntăm, de experiența pe care deja am acumulat-o de-a lungul vieții {merite), pentru a fi siguri că, chiar dacă nu ajungem până în vârf (pentru a împlini Dharma Supremă-Paradharma), cel puțin vom termina călătoria la o altitudine (nivel de conștiință) mult mai elevată decât cea de la care am pornit.
A cincea forță, Grația Divină, nu știm când va interveni în viața noastră, dar va fi în momentele cheie ale evoluției noastre spirituale, așa numitele momente de cumpănă. Și chiar dacă nu putem să știm momentul exact în care se va manifesta Grația Divină în viața noastră, putem să fim siguri că se va manifesta chiar atunci când avem cea mai mare nevoie. în momentul în care se manifestă Grația Divină, karmâ este transfigurată instantaneu. Aceasta se produce pentru că, pentru o scurtă perioadă de timp, prin revărsarea acestei energii divine ni se modifică nivelul de conștiință, ceea ce va conduce la amplificarea liberului nostru arbitru.