Simbioză și autonomie

Întreaga noastră viață suntem în căutarea unui echilibru satisfăcător și sănătos între legăturile simbiotice și puterea de-a acționa liber. însă găsirea justei proporții între dependență și autonomie devine extrem de dificilă atunci când individul a trecut în primii săi ani de viață printr-o ”traumă simbiotică” la nivelul relației de atașament cu mama sau cu alți îngrijitori apropiați. Atunci când sugarul sau copilul mic nu obține de la mama sa iubirea, siguranța, protecția și căldura de care are absolută nevoie, el va cădea pradă unor ”complicații simbiotice” care, în dezvoltarea sa ulterioară, vor lua forma unor comportamente adictive, anxioase sau chiar schizofrenice.
Prin numeroase studii de caz, Ruppert demonstrează în ce fel abordarea bazată pe constelațiile familiale - și mai specific pe ”constelarea intenției” - poate aduce autonomia și integrarea persoanelor traumatizate și afectate de un clivaj psihic timpuriu. Datorită multiplelor forme ale ”complicațiilor simbiotice” (din familii, dar și din organizații sau chiar la nivel de națiune), cartea este de interes nu doar pentru psihotraumatologi, dar și pentru consilieri, terapeuți ori sociologi și specialiști în asistență socială.

9 Prefață
14 Mulțumiri
15 Observații despre utilizarea termenilor
17 Capitolul 1. ”Al tău pentru totdeauna” - sau ”singur
mereu”?
17 1.1 Cântecele de copii
22 1.2 Conflicte simbioză-autonomie
24 1.3 Ipoteze de lucru
28 Capitolul 2. Ce este simbioza?
28 2.1. Beneficii reciproce
30 2.2 Vânător și pradă
32 2.3 Competiție și diviziunea muncii
34 2.4 Sentimente primare
39 2.5 Neuroni-oglindă și simbioză
42 Capitolul 3. Conceptul de simbioză în psihologie
42 3.1 Erich Fromm
43 3.2 Margret Mahler 46 3.3 Martin Dornes
48 3.4 Considerații suplimentare
54 Capitolul 4. Ce este autonomia?
54 4.1 Masă sau unicitate?
57 4.2 Dezvoltarea individualității și subiectivității
58 4.3 Eliberarea de dependențe
60 4.4 Libertate exterioară și interioară
61 4.5 Dezvoltarea Eului 64 4.6 Pseudoautonomia 66 4.7 Autonomia autentică
68 Capitolul 5. Forme constructive și distructive de simbioză
69 5.1 Forme constructive de simbioză
75 5.2 Forme distructive de simbioză
88 5.3 Constructivitate și distructivitate
în relația părinte-copil
90 5.4 Spirala creșterii
92 Capitolul 6. Traumele, cauze principale ale tulburărilor
psihice
92 6.1 Teoria atașamentului și teoria traumei
98 6.2 Un tipar al clivajelor psihice
119 6.3 Traumă și simbioză
121 Capitolul 7. Simbioza dintre părinți și copii
121 7.1 Simbioza mamă-copil
124 7.2 Simbioza copil-mamă
128 7.3 Mame traumatizate și copii traumatizați
145 7.4 Tați traumatizați și copii traumatizați
153 Capitolul 8. Trauma simbiotică
160 Capitolul 9. Complicațiile simbiotice
161 9.1 Complicații simbiotice între frați
164 9.2 Complicații simbiotice în cupluri
176 9.3 Complicații simbiotice în întreaga familie
179 9.4 Complicații simbiotice la nivel de națiune
184 9.5 Complicații simbiotice în cluburi (sportive)
187 9.6 Economie, bani și complicații simbiotice
195 9.7 Complicații simbiotice ale călăilor și victimelor
208 9.8 Adicție și complicații simbiotice
216 9.9 ”Psihoză”, ”schizofrenie” și complicații simbiotice
238 9.10 ”Boală” fizică și complicații simbiotice
252 Capitolul 10. Constelații traumatice centrate pe atașament
252 10.1 Să asculți fără să judeci
254 10.2 Câștigarea încrederii
255 10.3 De la constelații familiale la constelații traumatice
263 10.4 Lucrul terapeutic cu intenția
272 10.5 Rolul terapeutului
274 10.6 Lucrul terapeutic, în sesiuni individuale,
cu constelațiile
279 10.7 Teoria subiacentă și ipoteze de lucru
283 Capitolul 11. Eliberarea din complicațiile simbiotice
283 11.1 Asistență terapeutică
286 11.2 Fundături terapeutice
292 11.3 Constelațiile și trauma simbiotică
293 11.4 înțelegerea complicațiilor simbiotice
297 11.5 înțelegerea și recunoașterea traumei
300 11.6 Lucrul terapeutic cu trauma
304 11.7 Abandonarea iluziilor despre o vindecare rapidă
307 11.8 Renunțarea la sentimentele preluate simbiotic
309 11.9 Focalizarea asupra părții sănătoase
310 11.10 Dezvoltarea unui sentiment sănătos al corpului
312 11.11 Dezvoltarea unei voințe sănătoase
316 11.12 Să te simți bine cu tine însuți
318 11.13 Să nu-ți dorești nici să salvezi, nici să fii salvat
323 11.14 Desprinderea din parteneriate complicate simbiotic
325 11.15 Distanțarea de părinții traumatizanți
333 11.16 Să nu fii nici victimă, nici călău
336 11.17 Ajungerea la un deznodământ al propriei copilării
340 11.18 Intrarea în relații noi, pozitive
341 11.19 Găsirea limitelor sănătoase
343 11.20 Aflarea autodeterminării sexuale
346 11.21 Transparență incoruptibilă
347 11.22 Să iubești dincolo de constrângerile traumei și
complicațiilor simbiotice 354 Capitolul 12. Speranță
359 Bibliografie

pag. 28-29

CAPITOLUL 2

Ce este simbioza?

”Tranziția de la maimuță la om, asta suntem noi.”
Konrad Lorenz (1903-1989)

2.1. Beneficii reciproce

”Simbioză” este un cuvânt provenit din greacă și înseamnă ”a trăi împreună”. Simbioza este un concept utilizat atât în biologie, cât și în psihologie. El este folosit în diverse contexte și are valori diferite.
Ca termen de specialitate, cuvântul ”simbioză” și-a găsit inițial utilizarea în biologie. La o întâlnire a naturaliștilor și medicilor germani din 1878, la Kassel, Anton de Bary (1831-1888) a propus introducerea în biologie a conceptului de ”simbioză” pentru a desemna o legătură deosebit de strânsă între două tipuri de organisme. Simbioză înseamnă, în acest context, conviețuirea unor organisme de tipuri diferite, dar care s-au adaptat unul la altul, pentru un beneficiu reciproc. Filmele documentare înfățișează într-un mod impresionant astfel de relații simbiotice, utile ambelor părți:
• când foca tolerează pe pielea ei un anumit tip de mică reptilă, pentru că aceasta ține departe muștele agasante;
• când crocodilul își deschide larg fălcile și îi permite unei mici păsări să îi curețe dinții de resturile de mâncare.
In biologia de azi se pleacă de la premisa că cea mai mare parte a biomasei de pe Terra este formată din sisteme simbiotice. Ciuperci și plante, plante și animale, plante și oameni, oameni și animale, micro- și macroorganisme își permit reciproc să crească și să supraviețuiască. Respectivii ”parteneri de viață” sunt strâns împletiți în activitatea lor și trăiesc fie unul lângă altul (”ectosimbioză”), fie unul în corpul celuilalt (”endosimbioză”). Există nenumărate exemple de forme simbiotice de viată în natură:
• Animalele marine cum ar fi meduzele, creveții de foc sau scoicile uriașe trăiesc împreună cu algele, care le furnizează zaharuri si amidon.
• Caracteristicile ciupercilor Mycorrhiza și ale plantelor cu care acestea conviețuiesc se completează reciproc. Datorită rădăcinilor, plantele sunt capabile să extragă apa, substanțele minerale și sărurile nutritive din pământ. Acestea sunt esențiale pentru plante. Comparativ cu plantele, ciupercile sunt capabile să extragă mai bine apa și substanțele minerale din sol, prin rețeaua mult mai fină a rădăcinilor lor. în simbioză, ciupercile înconjoară rădăcinile plantei gazdă și o ajută astfel la preluarea acestor substanțe. Ciupercile primesc în schimb glucoza (amidon, carbohidrați) de la plante, pe care acestea le produc cu ajutorul clorofilei și luminii solare. Acest lucru are pentru...