4015 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Bătălia lui Gandalf pe podul din minele Moriei Povestea adevărată a unui maestru |  » Coperta | În grozavele cărți numite Stăpânul inelelor există o poveste
extraordinară despre Observatorul despre care vă predau eu aici. Dacă
vreți să citiți într-adevăr despre Observator versus starea de om, ar
trebui să le citiți, pentru că ele se referă la adevăr... | Afișat de 22175 ori. |
| Preț raft: | 16.00 RON | |
Reducere: | 10% | Preț site: | 14.40 RON
* | |
Contact
|
NU AI MURIT NICIODATĂ
M-am
întins peste 35.000 de ani ca să ajung până la voi. Am foarte multe de dat. Nu
puteți să diminuați asta. Luați-o și acceptați-o, pur și simplu. Nu e nimeni
lăsat în afara providenței împărăției cerurilor, decât dacă și-o refuză
singur. Tuturor li se dă acces la gloria lui Dumnezeu, căci gloria lui Dumnezeu
e văzută în locul cel tăcut, în locul cel evident-subtil. Frumusețea lui e
simplă și cerințele lui sunt simple, fără dogmele și fără tribulațiile
omenirii. Dumnezeu e iubire. Pur și simplu acceptați și lăsați dulceața
momentului să curgă prin voi, pe deplin. Așa să fie. Vă iubesc. Pur și simplu
să acceptați și să știți că sunteți iubiți și că nu sunteți în afara
providenței Dumnezeului care vă iubește, pentru că eu nu sunt decât un biet
simbol sărăcit a ceea ce strălucește în voi. Eu vă iubesc că m-ați găsit și că
mă ascultați și că vă dedicați viața cunoașterii. Vă iubesc că auziți și vă
iubesc că faceți. Vă spun că viața asta nu e decât un moment trecător. Ceea ce
sunteți de fapt este veșnic; prin aceasta spunem că trupul ne dă iluzia vieții,
pe când Dumnezeu este singura realitate care există. Ăsta e un mare adevăr. Nu
ați murit niciodată și nu o să muriți niciodată. N-o să muriți niciodată. Așa
să fie.
Ceea
ce trăiește înăuntrul vostru, cel căruia îi vorbesc vocile este însuși
Dumnezeu Atotputemicul. Vocile nu ar vorbi, dacă nu ar exista ceea ce ascultă,
iar ceea ce ascultă este secretul tuturor vremurilor. Este divinul din noi.
Vocile se roagă, dintr-un corp umil, să li se dea permisiunea să facă și să fie
și să își exercite voința, dar fără Dumnezeu, ele nu au nicio voință. Ziua în
care devenim Observatorul și numai Observatorul, ziua în care trăim pentru uzul
cel corect al vieții și cucerim ceea ce se numește personalitatea, corpul,
este ziua în care sărbătorim înălțarea noastră către Christ. Este ziua în care
ne trezim și suntem cu adevărat maeștri ai vieții.
Rețineți
asta: Vocile vorbesc cu cineva. Cu cine vorbesc ele? Acesta e misterul care ne
scapă printre degete ca vântul, dar care e la fel de solid ca orice stâncă -
misterul în care trebuie să tânjim să ne transformăm. Este ceea ce credem că nu
suntem, dar am fost dintotdeauna - și astfel vorbește înțeleptul către
Dumnezeul său. Înțeleptul vorbește ca acela care se roagă către Casa Domnului,
pentru mântuire în viața omului - și înțeleaptă e femeia care vorbește cu
Observatorul și care imploră Observatorul să dea credibilitate vieții ei. Ziua
în care nu mai tânjim să fim femeia sau bărbatul, ci ceea ce caută vocile, este
ziua în care ne trezim. Cu toții aveți în voi Observatorul cu care vorbesc
toate vocile. Nu e vorba de o singură femeie sau de un singur bărbat, ci de voi
toți. De aceea ați fost numiți Dumnezeii cei uitați.
Mesajul
meu, de când am apărut aici, a fost că voi sunteți Dumnezeu - nu doar că eu
sunt Dumnezeu, ci că voi sunteți Dumnezeu. Aceste învățături n-au fost
niciodată date ca guru care să eclipseze o mână de adepți ignoranți cu un mesaj
pe care adepții să nu poată să-I audă niciodată, pentru că sunt așa de orbiți
de guru. Nu asta a fost ceea ce am ales în această călătorie și nici nu e o
alegere pe care să o faci, de altfel. Învățătura a fost întotdeauna aceea de a
vă respecta. De asta vă sărut mâinile, palmele mâinilor, ceea ce țineți, și
exteriorul mâinilor, noduros de încordare. Mă înclin și mă aplec în fața
voastră, ca să vă sărut mâinile. Mă prosternez în fața voastră. Recunosc ceea
ce ați făcut în această viață, spre deosebire de ceea ce se numește oamenii
obișnuiți, care nu recunosc niciodată nimic din ceea ce ați făcut - nu mai
mult decât recunoașteți voi în ei.
Iar
pentru cei care nu m-au urmat niciodată, dar care s-au deranjat să înțeleagă,
eu voi fi întotdeauna un mister care le dezvăluie adevărul în propria lor
viață. Voi rămâne mereu un mister, iar când voi fi plecat, vă veți întreba oare
să fi fost geniul fiicei mele, sau am existat cu adevărat? Pentru
personalitate o să fie o șaradă măreață și minunată făcută de o femeie; pentru
Dumnezeul vostru, va fi un mesager care a trezit posibilitățile. Eu nu v-am
recunoscut niciodată ca fiind altceva, decât oamenii pe care i-am iubit. Un
Dumnezeu să se prosterneze și să vă sărute mâinile, fruntea și obrajii asta
înseamnă recunoaștere de la o divinitate la alta, chiar dacă celălalt nu
înțelege. Faptul că voi nu înțelegeți nu micșorează puterea re cunoașterii.
Dacă
aș fi vrut să fiu faimos, nu aș fi fost Ramtha, pentru că asta deja am fost și
deja am făcut. Eu sunt aici ca să confirm divinitatea voastră, pe care o găsesc
la fel de îmbătătoare ca și această floare timpurie de primăvară. Găsesc că
sunteți așa de frumoși. Nu e vorba de fața voastră, nu e vorba de corpul
vostru; e vorba de energia voastră și de ceea ce îi dă viață aceea iubesc și
onorez eu. Ziua în care sunteți în același fel este ziua în care sunteți și voi
așa cum sunt eu. Pentru unii, ziua aceea e aproape, iar pentru alții încă e la
fel de departe ca prima oară când ați auzit această voce, pentru că încă nu ați
înțeles misterul.
Eu
îmi iubesc poporul. Chiar nu-mi pasă ce crede lumea despre asta, pentru că eu
pot să am grijă de lume - am făcut-o și o să o mai fac. Îmi iubesc poporul și
vreau ca voi să vă bucurați de aceeași libertate de sine de care am învățat și
eu să mă bucur.
Despre
asta sunt învățăturile astea. Dacă vreți doar să fiți bărbat sau femeie și asta
e tot, atunci aș apărea o singură dată și v-aș spune să trăiți din plin, să
fiți ai naibii, nedrepți și curajos de liberi. Și de ce v-aș spune asta? Pentru
că atunci nu există nicio consecință. De ce să nu trăiești din plin, înainte să
dai totul la viermi? Ăsta ar fi mesajul. Dar nu așa stau lucrurile. Cineva
trebuie să vă amintească și că nu sunteți doar bastarzii acestui univers, ci că
sunteți creatorii lui. Știu că am spus asta de atâtea ori, de la început de
când am venit aici, dar e nevoie, poate, de ani de zile până ca măcar trei
persoane să audă cuvintele, să le audă cu adevărat. Nu există învățătură mai
mare decât ceea ce sunteți voi: și tot ce mă străduiesc eu să fac e să vă fac
să vă îndrăgostiți de Observatorul vostru și să îl ascultați.
Străjer la porțile Marelui Oraș
Mesajul
meu nu s-a schimbat niciodată. Nu ne-am dus în profunzime în lumea științei și
a științei medicale decât pentru a confirma ceea ce a fost mesajul,
dintotdeauna. EI nu s-a schimbat, pentru că oricâte peptide ar fi nu îmi pasă
dacă aveți un miliard de peptide în voi - dacă nu aveți peptida transformării,
tot sunteți morți. Doar că sunteți morți de un miliard de ori. Știința sprijină
mesajul care poate fi dat la o parte cu atâta ușurință de către imagine, dar
imaginii îi e foarte greu să mai verse obiecțiuni în fața științei. De asta o
folosesc cu atâta înțelepciune. Și știința încă urmează să mai descopere din
ceea ce eu v-am spus, pur și simplu. Folosim cuvinte precum amigdala,
hipocampul, lobul frontal, lobul posterior inferior, creierul mijlociu
superior, formațiunea reticulară și altele, dar asta e doar pentru a vă oferi
informația care sprijină datele mesajului. Care e mesajul cel mai pur? Că voi
sunteți Dumnezeu. De unde știm asta? Păi, câți dintre voi vă ascultați vocile
din cap?
O să
vă spun un lucru - și asta e o altă învățătură grozavă. Cine ascultă? Știm
care sunt obiecțiunile astea. Ele sunt legate de foame, de oboseală, rebeliune,
amenințări, vinovăție, de a dezgropa trecutul și toate astea. Cine ascultă la
toate astea? Poate că asta e cea mai mare întrebare pe care trebuie să o pun
istețului meu public. N-ați prefera să fiți cel care ascultă, mai degrabă decât
cel care se plânge? Evident că plângerile insistă pentru voința a ceva. Nu ați
vrea să fiți cel care distribuie voința, mai degrabă decât cel care imploră?
Începem
să vedem că cerșetorii din noi sunt cei care se plâng și ei scot la suprafață
tot felul de gunoaie. Atâta timp cât fac asta, n-o să stea foarte mult în fața
porților marelui oraș, pentru că imediat o să vadă ceva ce nu au și o să sară
pe cămilă și să dea drept în porțile orașului cu ea. N-o să fie niciodată
Observatori. Observatorii sunt cei care stau în afara porților marelui,
magnificului oraș.
Pag. 25 29
A apărut în: 2014-03 |
Fii primul care își spune opinia! |
 | Articole de același autor,
Ramtha: |  | |
|
|
|
|
 | Contactul Călătoria și scopul sufletului nostru prin viață |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 | Treziți Povestea visului unui maestru și mantia albastră a miezului nopții |
|
|
|
|
|
|
|
|
 | Contactul Călătoria și scopul sufletului nostru prin viață |
|
|
|
|
 | Contactul Călătoria și scopul sufletului nostru prin viață |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 | Contactul Călătoria și scopul sufletului nostru prin viață |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|