Adevăr Divin
Jakob Lorber
Autor:
| În timp ce inimile se uscau sub arsita pustiitoare a iudeilor care-l negau pe Cristos, într-un loc retras si linistit, un suflet simplu si iubitor de DUMNEZEU l-a întâlnit în focarul cel viu al inimii sale pe Iisus. Binecuvântatul era misticul Jacob Lorber din Graz. Ca si în cazul protetilor Vechiului Testament, prin el a vorbit Spiritul atotputernic al lui DUMNEZEU, pe care el l-a simtit si l-a auzit ca pe o tainica voce interioara.
Lorber a fost fiul unui podgorean din Steiermark, care era si capelmaistrul unei societati muzicale. Mama sa era o femeie pioasa si înteleapta, care tinea toarte mult la primul ei nascut. Acesta s-a dovedit înca din frageda tinerete foarte dotat în multe domenii. El chiar urma sa se faca pastor si a facut studii de specialitate, dar dupa terminarea lor s-a dedicat preocuparii sale preferate, muzica. În cel de-al patruzecilea an al vietii sale i s-a oferit postul de capelmaistru la Triest. Lorber tocmai îsi facea pregatirile de plecare, când dintr-o data si pe neasteptate s-a petrecut un eveniment miraculos care a dat o întorsatura decisiva vietii si creatiei sale de atunci înainte. În zorii zilei de 15 martie 1840, Lorber a primit misiunea sa divina printr-o chemare de-a dreptul profetica. Precum profetului din Patmos, si lui o voce divina i-a poruncit: Ia-ti acum condeiul si scrie! Si astfel el a asernut primele cuvinte inspirate de DUMNEZEU pe care i le dicta vocea: Asa vorbeste acum Domnul DUMNEZEU pentru fiecare; si aceasta este perfect adevarat, exact si clar; cine vrea cu ardoare sa vorbeasca cu Mine, acela sa vina cu multa dragoste catre Mine si când va fi pregatit Eu îi voi sadi raspunsul Meu chiar în inima sa. Dar trebuie sa se stie dinainte ca numai cei curati si cu inima plina de smerenie, vor auzi vocea Mea. Si sa nu uitati niciodata ca cine Ma pune mai presus de lumea aceasta si Ma iubeste cu o iubire mare si nesfarsita, precum iubeste o gingasa mireasa pe mirele ei, cu acela Eu voi merge brat la brat si îi voi vorbi când Ma va întreba. El Ma va putea privi or icând precum un frate pe celalalt frate si Ma va privi atunci precum Eu l-am privit din veci, înainte chiar ca el sa fi existat." Din momentul primirii misiunii sale divine, Iacob Lorber si-a subordonat întreaga sa personalitate îndeplinirii acesteia si de atunci înainte el a trait mai mereu retras si în smerenie, acceptând sa fie doar "scribul umil al lui DUMNEZEU". Biograful sau, Karl Gottfried Ritter von Leitner, ne relateaza: Începea sa scrie fiind astfel inspirat, aproape zilnic, dimineata, înainte de micul dejun. Cel mai adesea el statea atunci la o masuta, iarna, fiind lipit de soba, cu totul retras în sine, miscând penita neîntrerupt si uniform, fara a face vreo pauza de gandire si fara a corecta ceva din cele scrise, ca unul caruia i se dicteaza în taina ceva de catre altcineva. În repetate rânduri el a afirmat ca în timp ce auzea vocea care i se adresa, îi aparea de asemenea si imaginea celor auzite. Lorber însusi scria în anul 1858 unui prieten: Referitor la vocea cea tainica interioara si la modul în care eu o percep, nu pot spune mai mult decât ca eu primesc astfel launtric cuvântul cel sfânt al Domnului pe care îl percep atunci permanent, în zona inimii, ca pe un gând extrem de clar, luminos si pur, care este exprimat în cuvinte. Niciunul dintre cei care stau în acele clipe langa mine nu pot totusi auzi vreo voce. Dar sa stii ca pentru mine, aceasta voce binecuvântata suna mai luminos si mai clar decât orice alt sunet material. (Scrisorile lui Iacob Lorber, Bietigheim 1931). Din redactarea fidela a celor auzite (de a caror culegere si publicare s-au îngrjit în special Otto Zluhan si Anselm Huttenbrenner) a rezultat, cu timpul, o opera deosebit de valoroasa, în 25 de volume. În ordine cronologica, putem aminti aici: Casa Domnului (3 vol.), Saturn, Soarele natural, Soarele spiritual (2 vol.), Copilaria lui Iisus, Corespondenta lui Iisus cu Abgarus, Scrisoarea din Laudiceea a apostolului Pavel, Pamântul si luna, Episcopul Martin (Un ghid prin lumea cealalta), Robert Blum (Un ghid prin lumea cealalta, 2 vol.), Cele 3 zile la Templu (Iisus la 12 ani, la Templu), Daruri ceresti (2 vol.) si, în sfarsit, ca o încununare: Marea Evanghelie a lui Ioan (0 descriere amanuntita a celor 3 ani de propovaduire a lui Iisus, care completeaza si interpreteaza informatia biblica). Lucrul cel mai important în cazul lui Lorber, care, de altfel, avea si harul clarviziunii, este minunata învatatura ce se desprinde din lucrarile sale. Numai întelepciunea atotcuprinzatoare si profunda a lui Dumnezeu poate aborda toate problemele vietii vazute si nevazute si poate lamuri numeroasele mistere ale gândirii omenesti dintr-un punct de vedere superior, spiritual. Pe scurt, Lorber prezinta într-o forma desavârsita conceptia spirituala despre lume, explica lumea într-un mod spre care vor tinde în curând atât stiinta cât si intuitia omenirii dupa depasirea materialismului, în toate domeniile cunoasterii. Specificul limbajului din acest dicteu care este revelat oamenilor, necesita unele explicatii, deoarece pe alocuri anumite constructii si expresii utilizate ar putea deruta pe unii cititori. Existenta profetica si plina de mistere de care au parte doar cei binecuvântati de DUMNEZEU, este în ultima instanta inefabila si de aceea nu trebuie sa ne miram, daca în lucrarile lui Lorber limbajul folosit este în deplina concordanta cu originalitatea spirituala a profetului - asa cum putem observa si la evanghelisti. Profetii Vechiului Testament vorbesc limba specifica epocii lor, asa cum misticii Evului Mediu o vorbeau la rândul lor pe a lor. La fel vom constata ca vorbeste si misticul si profetul Iacob Lorber limbajul timpului sau. Nu este prin urmare deloc nevoie sa cercetam învelisul exterior al celor revelate pentru a proba autenticitatea cuvântului profetic. La fel nu a gresit nici marele iluminat Sadhu Sundar Singh, acest original Crist al Orientului când, la un moment dat, în mesajul sau catre lumea apuseana, referindu-se la criticarea Bibliei de catre modernisti, scria, printre altele: Foarte adesea am remarcat ca ei cerceteaza extrem de amanutit doar învelisul exterior, cum ar fi stilul folosit sau probabilitatea interna a datelor, ori specificul scrierilor, dar aproape niciodata ei nu cauta miezul, pentru a descoperi realitatea. Caci ar trebui sa se stie ca, cu totul altfel se apropie de Biblie cel care într-adevar cauta realitatea! El are atunci numai a dorinta, si anume, sa fie si sa ramâna una cu realitatea (DUMNEZEU); lui niciodata nu-i pasa când sau prin mâna cui a fost scrisa o anume carte ori a fost revelata a anume E vanghelie. El stie doar ca acolo are cuvântul lui DUMNEZEU, pe care profetii si apostolii l-au notat cu rigurozitate, asa cum i-a îndemnat atunci Duhul Sfânt. (a doua epistola a lui Petru, 1,21). (Sadhu Sundar Singh, Gesammelte Schriften, Stuttgart, 1972). La fel noi putem spune acum si despre mesajul lui Iacob Lorber. Caci niciodata nu se poate afirma cu tarie ca revelatia divina s-a încheiat odata cu aparitia Sfintei Scripturi. Daca am gândi vreodata asta, ar însemna sa limitam în mod copilaresc actiunea lui DUMNEZEU. El se adreseaza în toate timpurile atât celor care îl iubesc cât si prietenilor sai, prin viziuni si revelatii si le comunica misterele sale. Iar misterele lui DUMNEZEU sunt în veci fara de sfârsit. Sa ne amintim în aceasta directie ca apostolul Ioan este cel care a scris: Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde cartile care s-ar putea atunci scrie. (21 ,25). Marea Evanghelie a lui Ioan este, fara îndoiala, cea mai remarcabila lucrare divin inspirata a lui Jacob Lorber. Ea cuprinde peste 10 volume, în editia originala în limba germana, în care ni se reveleaza, în detaliu, diferite momente din viata lui Iisus, în cei trei ani ai misiunii sale spirituale pe pamânt, timp în care a desfasurat o intensa, extraordinar de bogata si uluitoare activitate spirituala. Marea Evanghelie a lui Ioan ofera a noua imagine asupra lumii, integrata într-o perfecta armonie cosmica. Sunt prezentate informatii clare si inedite despre Creatie, despre îngeri, cosmogonie, lumea astrala, religiile asiatice, materie, suflet si spirit si, nu în ultimul rând, despre reîncarnare. Aceasta noua revelatie nu este deloc în contradictie cu revelatia traditionala a celor patru Evanghelii ci, dimpotriva, ambele au la baza acelasi fundament divin. Aceasta opera monumentala este strabatuta pe tot parcursul ei de cea mai înalta înte1epciune divina care lumineaza întreaga Creatie. Ea arata oamenilor o cale simpla spre desavârsire spirituala, cale usor accesibila oricui urmeaza cu seriozitate si plin de entuziasm si perseverenta învataturile lui Iisus. Sunt reliefate, totodata, multe similitudini cu filosofia si întelepciunea orientala care sunt de o evidenta frapanta. Gasim nenumarate concepte si idei comune celor doua traditii spirituale ceea ce demonstreaza înca o data ca înteleptii au a lume comuna. Multi teologi faimosi (cum ar fi, de exemplu, preotul evanghelist Hermann Luger sau teologul reformat, profesorul Kurt Hutten) care au studiat cu atentie aceasta noua revelatie au ajuns în final la concluzia ca aceasta reprezinta o revelatie autentica. Profesorul K. Hutten scrie: Aceasta conceptie asupra lumii are forta si profunzime; ea reda întreaga sa valoare istoriei pamântului si istoriei mântuirii. Ea înscrie credinta în Dumnezeu într-o dimensiune cosmica în care lumea noastra si cea de dincolo sunt intim legate de microcosmos si macrocosmos si în care întreaga Creatie slaveste puterea iubirii divine; ea arata totodata omului drumul care îl conduce la desavârsire. Marea Evanghelie a lui Ioan aduce o lumina, într-un mod mult mai complet, învatatura autentica a lui Iisus Cristos, Tatal revelat si totodata Mântuitorul lumii care este punctul central al întregii manifestari. Aceasta învatatura vibreaza de cea mai înalta si profunda spiritualitate si este o marturie cutremuratoare a întelepciunii si iubirii fara margini a lui Dumnezeu Tatal pentru întreaga creatie. Marea Evanghelie a lui Ioan a fost scrisa de Jacob Lorber între anul 1851 si 1864. 0 prima copie dupa manuscrisele originale ale acestei capodopere a fost realizata în anul 1871, copie care a stat la baza a doua editii ulterioare care au cunoscut lumina tiparului în anul 1891 si respectiv 1909. Însa abia în anul 1922, prin grija lui Otto Zluhan, apare cea de-a patra editie a Marii Evanghelii a lui Ioan, de data aceasta având ca sursa manuscrisele originale. Din motive greu de înteles, aceste manuscrise au fost transportate în Transilvania, la Medias, de unde, apoi, au fost readuse la lumina în anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial au fost tiparite editiile cu numerele 5 si 6 care aveau la baza editia a patra din anii douazeci. Ulterior, au mai fost publicate înca trei editii: 7, 8 si 9, toate acestea fiind editii în limba germana. Marea Evanghelie a lui Ioan a fost de asemenea tradusa si în limbile franceza si engleza. Astfel, aceasta lucrare cât si celelalte scrieri ale ui Jacob Lorber, inspirate de divinitate, au fost tiparite si vândute în milioane de exemplare si au reusit sa reaprinda scânteia aspiratiei catre desavârsire în sufletele multor oameni. Fie ca cititorul intuitiv si plin de dragoste de DUMNEZEU al acestor carti sa recunoasca imediat al cui Spirit ne vorbeste în taina prin cuvântul modestului "scrib al lui DUMNEZEU" care a fost Jacob Lorber. |