Jerzy Kosinski

Autor:

Jerzy Nikodem Kosinski s-a nascut la £ódŸ, în Polonia la data de 14 iunie 1933. Tatal lui a predat filozofie clasica la Universitatea din oras. Când a izbucnit razboiul parintii lui, prevazând ce soarta îi astepta pe evreii polonezi, au platit un om care sa-l plaseze pe baietelul de sase ani la parinti adoptivi, în partea estica a tarii, în unul din satele galitiene crezute loc sigur.

Copilul Kosinski a ajuns într-adevar într-un sat îndepartat cu populatie ucraineana, dar nimeni nu a avut grija de el. A hoinarit fara aparare dintr-un sat într-altul în timpul razboiului, trebuind sa fuga când din fata nemtilor, când din fata satenilor înfuriati. Scena din roman în care a scapat cartea liturgica în timpul slujbei iar credinciosii înfuriati l-au aruncat în hazna este reala. Atunci, din cauza socului, a amutit.

Violenta, brutalitatea si suferinta l-au învatat arta supravietuirii. La sfârsitul razboiului a ajuns într-un orfelinat din £ódŸ unde, dupa câteva luni, l-au gasit parintii (doar ei mai ramasesera în viata dintr-o familie cu foarte multi membri). În 1947, dupa o încercare esuata de a ajunge în Israel, s-au mutat într-un orasel de munte ca sa-i asigure conditii optime baiatului pentru refacere. La scoala i-a ajuns repede din urma pe cei de vârsta lui, iar în 1948, dupa ce a suferit un accident de schi, si-a recapatat si vocea.

Familia s-a întors în £ódŸ, unde Kosinski a luat bacalaureatul iar apoi a studiat istoria si stiintele sociale la universitatea din oras. Apoi pasiunea lui a devenit fotografia. Foarte repede a ajuns cel mai cunoscut fotograf al generatiei sale, organizând expozitii individuale, câstigând premii acasa si în strainatate. Trei dintre fotografiile lui se afla în colectia permanenta a Muzeului Metropolitan din New York. Între timp a predat si lectii de schi, fiind de asemenea si un pasionat jucator de polo.

Adevaratul sau tel era însa altul: vroia sa ajunga în vest.

A ajuns în New York în 1957 în împrejurari nu prea clare. Avea 24 de ani, câtiva dolari în buzunar, iar cu cunostintele sale modeste de limba engleza nu avea prea multe posibilitati de a alege o slujba: paznic de parcare, mecanic de cinema, sofer de camion, apoi soferul cu uniforma al unui gangster negru din Harlem. Între timp a tot cautat burse pentru a-si continua studiile. Dupa nici un an Fundatia Ford i-a facut posibila înscrierea la Universitatea Columbia.

Din acest moment în fata lui se deschidea o cariera deosebita. A scris o carte despre Uniunea Sovietica – The Future is Ours, Comrade (1960) sub pseudonimul Joseph Novak care, pe lânga recunoasterea sovietologilor, a obtinut si un succes comercial remarcabil. Înflacarat de succes, în curând a scris si continuarea, sub titlul No Third Path (1962), sub acelasi pseudonim. Ajungând într-o societate de elita, a atras atentia unei vaduve americane foarte bogata, Mary Weir („fara de care chiar si trecutul si-ar fi pierdut întelesul”), vaduva magnatului de otel Ernest Weir, nu de mult stins din viata. Întoarsa dintr-o excursie în Uniunea Sovietica, Mary a citit fragmente din prima carte a lui Kosinski si a vrut sa-l cunoasca pe misteriosul autor. În 1962 Kosinski s-a casatorit cu Mary. În acelasi an tatal lui s-a stins din viata în Polonia.

Relatiile personale cu crema societatii din Europa de Vest si America i-au întarit convingerea ca tot mai multi contesta evenimentele cele mai tragice ale celui de-al doilea razboi mondial. Asa ca s-a decis sa scrie un roman fictiv, bazat pe experientele sale de razboi, gândindu-se ca doar fictiunea este capabila sa prezinte rea-litatea asa cum era ea. Asa a luat fiinta opera cu cel mai mare succes al sau, romanul cel mai mult atacat si poate cel mai important – Pasarea vopsita (1965).

Pasarea vopsita a facut mare vâlva când a aparut. Cel mai des întâlnit repros este acela ca în roman predomina episoadele brutale, socante. În Polonia a fost plasat automat pe lista neagra a dusmanilor patriei si neamului.

Dupa cartea care a câstigat Le Prix du Meilleur Livre Étranger, Kosinski a aparut cu un nou roman de inspiratie autobiografica. Steps (1968) a fost bine primit de criticii occidentali si cititori. În Polonia s-a scris tot dusmanos despre el, dar în proportie mai mica decât înainte. În 1969 a primit unul din cele mai distincte premii de literatura din America, National Book Award, pentru romanul Steps.

În 1968, dupa o boala lunga, Mary Weir a murit de cancer, iar averea primului sau sot a revenit mostenitorilor. Noua partenera a lui Kosinski va fi Katherina von Frauenhofer. Acceptând oferta Universitatii Yale, în urmatorii cinci ani a predat critica si proza engleza si a devenit profesor al universitatilor Yale, Princeton si Wesleyan. A trait o viata activa în societate, a participat la emisiuni televizate si conferinte culturale si politice. În cercul lui de prieteni se numara Zbigniew Brzezinski, Henry Kissinger, George Harrison si Roman Polanski. La 8 august 1969 a fost invitat la o petrecere în casa lui Polanski din Los Angeles însa bagajele lui s-au încurcat la aeroport, a pierdut avionul si a fost nevoit sa petreaca noaptea acolo. În acest timp banda lui Charles Manson a ucis cinci oameni la acea petrecere, printre care si pe colegul de scoala al lui Kosinski, Wojtek Frykowski.

Romanul Being There (1971) a fost primit mai putin frenetic. Dupa acest roman a fost facut si un film în 1979 – Welcome Mr. Chance - cu Peter Sellers si Shirley McLaine în rolurile principale. A primit Premiul pentru Literatura al Academiei Americane de Arte si Litere si Premiul pentru Cel Mai Bun Scenariu de Film al Anului pentru Being There din partea Asociatiei Scriitorilor din America si Academia Britanica de Film si Televiziune. În acelasi an mama sa moare în Polonia.

În anii saptezeci Kosinski ocupa o pozitie solida în viata lite-rara americana. În 1973 a fost ales ca presedinte al Centrului American P.E.N. - Uniunea Internationala a Scriitorilor si Editorilor, în 1974 a fost reales, iar în acest rastimp s-a remarcat prin activitatea sa privind apararea libertatii scriitorilor.

Înlaturându-se cenzura, romanele sale sunt editate si în Polonia, iar în toamna anului 1988 Kosinski face o vizita de zece zile acasa, careia îi acorda o importanta deosebita, fiind prima dupa plecarea sa în America, în 1957. În 1989 se întoarce în Polonia în aclamatii nationale, cu ocazia publicarii primei editii poloneze a Pasarii vopsite.

Pe 3 mai 1991, se sinucide din cauza problemelor de sanatate si a incapacitatii de a mai scrie.