Întoarcerea în Tibet

Între 1944 și 1951, într-o perioadă în care străinii nu erau doriți în Tibet și doar puțini vizitatori primeau permisiunea de a vedea această țară, Heinrich Harrer a trăit printre tibetani, în principal în Lhasa, ”orașul interzis”. El și-a relatat experiența în cartea Șapte ani în Tibet, care a devenit imediat un bestseller internațional. După treizeci de ani, Heinrich Harrer vizitează din nou Tibetul și scrie o nouă carte: în întoarcerea în Tibet vedem o țară transformată sub stăpînirea chinezilor, foarte diferită de Tibetul liber, unde religia era odinioară în centrul vieții de zi cu zi. Harrer reîntîlnește în Lhasa vechi prieteni, povestește despre revoluția culturală, despre distrugeri de mănăstiri și bunuri culturale, despre tibetanii din exil și despre credința nestrămutată a poporului tibetan, care înfruntă toate vicisitudinile.

”Prin această carte doresc în primul rînd să atrag atenția asupra unor valori culturale foarte prețioase care s-au pierdut și să arăt cît este de important să se găsească o cale de a salva autonomia și patria acestui popor fascinant din multe puncte de vedere, un popor al cărui destin m-a impresionat foarte puternic.” (Heinnch Harrer)

Cuvînt înainte ... 7

Plecarea și întoarcerea acasă ... 9
Lhasa de odinioară și de astăzi ... 18
Cum a început totul ... 25
Fascinația Tibetului ... 38
Shangri-La, un vis al omenirii ... 43
Tronul zeilor ... 49
Milarepa - primul poet al munților ... 61
Dalai Lama în India, chinezii în Tibet ... 65
Copilăria unui băiat de 13 ani ... 74
Considerații despre viitorul Tibetului ... 79
Lumea mă recunoaște ... 95
Vechiul meu prieten Wangdii ... 101
Ce a trebuit să îndure medicul lui Dalai Lama ... 113
Grijile lui Dalai Lama ... 118
Vin ”acasă” ... 123
Azi și ieri ... 130
Vorbesc cu Dalai Lama ... 137
”Cultura este cea mai puternică armă a noastră” ... 143
Vorbele sincere ale lui Lobsang Samten ... 147
Misterul zeilor renăscuți ... 153
Copiii pierduți ai Tibetului ... 158
în căutarea amintirii ... 162
Povești de la piață ... 168
Mă întorc la Gyantse ... 175
Shigatse - sau ce a rămas din el ... 183
în palatul Potala ... 194
Inima strălucitoare a Tibetului ... 200
Cei trei piloni ai statului ... 207
Drama și fidelitatea lui Panchen Lama ... 216
Despărțirea de Tibet ... 218

Epilog ... 223
Index ... 229

pag. 38-39

Fascinația Tibetului

S-a scris foarte mult în trecut despre Tibet și chiar și azi continuă să se scrie despre această țară. Aș numi asta ”ispita Tibetului”, acea fascinație și ademenire a unui tărîm misterios care de mai multe secole a incitat fantezia și spiritul de aventură al oamenilor. Cea mai relevantă este, desigur, literatura scrisă de cercetători ca Sven Hedin și Wilhelm Filchner, care au tratat mai ales aspecte geografice. în perioada modernă au existat o serie de tibetologi excepționali, care au scris cărți despre Tibet nu din rațiuni comerciale, ci din dragoste pentru această țară și, desigur, din interes științific. Cel mai adesea, ei s-au străduit și să învețe limba tibetană. Nu-i pot enumera aici pe toți și voi menționa doar trei nume semnificative: Siegbert Hummel, Blanche Ch. Olschak și David L. Snellgrove, care, prin intermediul cărților și lucrărilor lor științifice, ne-au transmis bogatele lor cunoștințe despre cultura tibetană. Ei au aprofundat cunoștințele fundamentale ale lui Charles Bell și Hugh E. Richardson, care au petrecut cîțiva ani în Tibet și au scris în urma acestei experiențe despre datinile, modul de viață și arta tibetane.
Foarte citite, dar mai puțin fundamentate științific, sînt cărțile scrise de Alexandra David-Neel, care, din dragoste pentru cultura și religia tibetane, a devenit călugăriță budistă și care era convinsă de realitatea unor fenomene supranaturale ca separarea spiritului de corp, levitația și misticismul.
Deoarece pînă în urmă cu cîțiva ani era foarte greu, aproape imposibil să verifici dacă ceea ce se scria despre Tibet era adevărat, dat fiind că aproape nimeni nu putea intra în această țară, au existat, desigur, și autori care au scris, fără nici o reținere, toate fanteziile care le treceau prin cap. Și eu am luat parte la elucidarea unui astfel de caz. în timpul unei serii de conferințe susținute în Anglia, editorul meu, Rupert Hart-Davis, mi-a povestit că a apărut o carte senzațională despre Tibet. Prietenul său Frederick Warburg, editorul acestei cărți, ne-a trimis șpalturile ca să ne putem informa. Am răsfoit textul și mi-am dat seama imediat că era vorba de un șarlatan. Cartea era scrisă de Lobsang Rampa, care afirma că locuise mai mulți ani în Lhasa, ca student și medic, pe vremea cînd eram și eu acolo, și se numea Al treilea ochi. L-am rugat pe Hart-Davis să sune la editura Secker & Warburg și să întrebe dacă nu l-aș putea întîlni pe acest Lobsang Rampa, deoarece m-ar interesa să vorbesc în tibetană cu cineva care a stat în Lhasa în același timp cu mine. Am auzit însă numai scuza că acesta ar medita și că nu poate vorbi cu mine. Cîteva zile mai tîrziu mi s-a spus că lui Lobsang Rampa îi pare foarte rău, dar tocmai este în drum spre Canada. Mi-a fost tot mai clar că era vorba într-adevăr de un șarlatan și, împreună cu Hugh Richardson, reprezentantul Angliei în Tibet pe vremea cînd am fost eu în Lhasa, și alți tibetologi, am încercat să-l demasc pe acest individ. în cele din urmă, Marco Pallis, un tibetolog și budist practicant care cînta la violoncel într-o orchestră de cameră din Londra și era specialist în covoare tibetane, s-a decis să-l găsească pe autorul textului.