Capitolul 1
Cum să nu mori din cauza bolii cardiovasculare
Imaginează-ți
ce s-ar întâmpla dacă teroriștii ar crea un agent biologic care s-ar răspândi
fără milă, răpind viața a aproape 400.000 de americani anual, fapt care
echivalează cu o persoană la fiecare 83 de secunde, fără nici o excepție.
Această pandemie ar umple cu siguranță ziarele cu titluri de o șchioapă. Cele
mai renumite somități medicale s-ar reuni probabil pentru a încerca să găsească
un remediu pentru această epidemie care terorizează populația. Pe scurt,
oamenii nu s-ar da în lături de la nimic pentru a-i opri pe teroriști.
Din
fericire, nu există nici o astfel de amenințare prevenibilă care să pună în
pericol viața a sute de mii de persoane… Oare?
În
realitate, ea chiar există. Această armă biologică nu este un virus eliberat de
teroriști, dar ucide anual mai mulți
americani decât toate războaiele din trecut la un loc. Chiar dacă nu poate fi
oprită într-un laborator, putem totuși să îi punem capăt: în magazine, în
bucătăriile și în sufrageriile noastre. Nu avem nevoie de un vaccin sau de
antibiotice în acest scop. O simplă furculiță este suficientă.
Ce se
întâmplă? Dacă există o epidemie răspândită pe o scară atât de întinsă, dar
care poate fi totuși ușor de prevenit, de ce nu face nimeni nimic în această
privință?
Ucigașul
despre care vorbesc este boala coronară cardiacă, și ea îi afectează pe toți
cei care consumă de mici dieta americană standard.
Principala cauză a mortalității
Principala
cauză a mortalității în America este un tip diferit de terorist: depozitele de
grăsime de pe pereții arterelor numite placă aterosclerotică. În cazul celor
mai mulți americani care consumă dieta convențională, placa se acumulează în
interiorul arterelor lor coronare (vasele de sânge care pornesc din inimă,
amintind de o coroană, de unde și numele de „coronare”), aprovizionând inima cu
oxigen. Această acumulare a plăcii, cunoscută sub numele de ateroscleroză, de
la cuvintele din greaca veche athere (terci)
și sklerosis (întărire), conduce la
întărirea arterelor din cauza unei substanțe lipicioase bogate în colesterol,
care se adună pe pereții interiori ai vaselor de sânge. Acest proces poate dura
decenii la rând, reducând spațiul rămas liber în interiorul arterelor și
îngustând astfel libera circulație a sângelui. Restricționarea fluxului de
sânge către mușchiul cardiac poate conduce la dureri și la presiuni în zona
pieptului, cunoscute sub numele de angină, care devin manifeste îndeosebi în
timpul efortului fizic. Dacă placa se rupe, ea poate forma un cheag de sânge în
interiorul arterei. Această blocare subită a fluxului de sânge poate cauza un
atac de cord, rănind sau chiar omorând o parte din inimă.
Dacă te
gândești la boala cardiovasculară, este posibil să îți amintești de diferiți
prieteni sau de alte persoane dragi care au suferit ani la rând de dureri în
zona pieptului și de o respirație superficială înainte de a muri. În cazul
foarte multor americani care mor subit de boala cardiovasculară, primul simptom
se dovedește a fi însă și ultimul. Cu alte cuvinte, este foarte posibil să nu
realizezi că te afli în zona de risc decât atunci când este prea târziu. Acum
te simți bine, iar o oră mai târziu ai dispărut pentru totdeauna din acest plan
fizic. Acesta este principalul motiv pentru care merită să previi boala
cardiovasculară chiar înainte de a ști că o ai.
Foarte
mulți pacienți m-au întrebat: „Nu este boala cardiovasculară o simplă
consecință a procesului de îmbătrânire?” Nu îmi este greu deloc să înțeleg
această concepție greșită. La urma urmelor, inima bate literalmente de miliarde
de ori de-a lungul unei vieți medii. Oare nu obosește ea după o vreme?
Răspunsul este: nu.
Există
nenumărate dovezi care confirmă faptul că au existat perioade istorice de lungă
durată în care boala coronară pur și simplu nu a existat pe pământ. Spre
exemplu, în cadrul faimosului Proiect China-Cornell-Oxford (mai cunoscut sub
numele de Studiul China), cercetătorii au investigat obișnuințele alimentare și
incidența bolilor cronice în rândul a sute de mii de chinezi care trăiau în
zona rurală. În provincia Guizhou de pildă, în care trăiesc o jumătate de
milion de oameni, de-a lungul unui interval de timp de trei ani nici măcar un
singur deces nu a putut fi atribuit bolii arterei coronare în rândul oamenilor
cu vârsta mai mică de 65 de ani.
În anii
30-40, medicii pregătiți în Occident care au lucrat în cadrul unei rețele
extinse de spitale misionare din Africa sub-sahariană au observat că foarte
multe din bolile cronice care făceau ravagii în rândul populațiilor țărilor
dezvoltate erau aproape absente în cea mai mare parte a continentului african.
Spre exemplu, în Uganda, o țară în care trăiesc milioane de oameni din Africa
de Est, boala coronară a fost descrisă ca „aproape inexistentă”.
Crezi oare
că locuitorii acestor țări mureau de timpuriu de alte boli, fără să trăiască
suficient pentru a ajunge la vârsta la care se declanșează de regulă boala
cardiovasculară? Nu. Doctorii au comparat autopsiile ugandezilor cu cele ale
americanilor care au murit la aceeași vârstă și au descoperit că din 632 de
corpuri supuse autopsiei în Saint Louis, Missouri, 136 au murit din cauza unui
atac de cord. În cazul a 632 de ugandezi din aceeași categorie de vârstă nu s-a
înregistrat decât un singur atac de cord. Cu alte cuvinte, numărul atacurilor
de cord în rândul ugandezilor era mai redus decât 1:100 în raport cu cele
suferite de americani. Cercetătorii au fost atât de șocați încât au examinat
încă 800 de decese produse în Uganda. Dintr-un număr de peste 1400 de ugandezi
supuși autopsiei, ei au descoperit un singur corp care avea o mică leziune
vindecată a inimii, ceea ce înseamnă că atacul de cord respectiv nu a fost unul
fatal. La acea vreme, ca și la ora actuală, boala cardiovasculară era
principala cauză a mortalității în rândul țărilor industrializate. În Africa
centrală, boala cardiovasculară era atât de rară încât omora mai puțin de o
persoană dintr-o mie.
Studiile
referitoare la imigrație arată că această rezistență în fața bolii
cardiovasculare nu se datorează exclusiv genelor africanilor. Atunci când
aceștia se mută dintr-o regiune cu risc redus într-una cu risc ridicat,
incidența bolii crește peste noapte până la cer, odată cu adoptarea dietei și a
obișnuințelor stilului de viață occidental. Incidența excepțional de redusă a
bolii cardiovasculare în China rurală și în Africa au fost atribuite nivelului
incredibil de redus al colesterolului în rândul acestor populații. Deși dieta
chineză și cea africană nu sunt deloc similare, ele împărtășesc anumite
numitoare comune. Ambele sunt bazate pe alimente integrale de origine vegetală,
cum ar fi cerealele și legumele. Datorită consumului unor alimente atât de
bogate în fibre și atât de sărace în grăsimi de origine animală, nivelul
colesterolului total al acestor populații este situat undeva sub 150 mg/dl,
comparabil cu cel al occidentalilor vegetarieni.
Ce
concluzie putem trage din toate aceste date? Aceea că boala cardiovasculară
este opțională.
Dacă
examinăm dinții oamenilor care au trăit cu 10.000 de ani înainte de inventarea
periuței de dinți, constatăm că aceștia nu aveau aproape nici o carie. Deși nu
foloseau niciodată ața dentară, dinții lor erau într-o stare de sănătate
excelentă. De ce? Deoarece batoanele de ciocolată nu fuseseră inventate încă!
Motivul pentru care oamenii fac carii la ora actuală este plăcerea provocată de
dulciuri, care depășește costul și disconfortul tratamentului dentar. Și eu mă
complac când și când în această desfătare alimentară, profitând de faptul că am
o asigurare dentară bună! Placa dentară nu este însă totuna cu cea
aterosclerotică din interiorul arterelor. Acestea din urmă nu pot fi curățate
de tartru, ca dinții. De această dată vorbim de viață și de moarte.
Boala
cardiovasculară este principala cauză a mortalității în rândul occidentalilor.
Depinde însă de fiecare dintre noi ce decizii luăm în privința dietei și a
stilului nostru de viață. De bună seamă, ar merita să facem această alegere
într-o manieră conștientă, educându-ne singuri în privința consecințelor previzibile
ale acțiunilor noastre. Așa cum putem evita dulciurile cu zahăr care ne fac
dinții să se degradeze, noi putem evita și grăsimile trans, cele saturate și
alimentele bogate în colesterol care ne înfundă arterele.
Haide să
vedem în continuare cum progresează boala cardiovasculară de-a lungul vieții și
cum poate preveni, opri și chiar inversa această boală simpla schimbare a
dietei, înainte de a fi prea târziu.
Este uleiul de pește un simplu „ulei de șarpe[1]”?
După
recomandarea Asociației Americane a Inimii ca indivizii cu un risc ridicat de
boală cardiovasculară să își întrebe medicul în privința suplimentelor cu ulei
de pește bogat în omega-3, industria pastilelor cu ulei de pește a devenit
peste noapte o industrie de foarte multe miliarde de dolari. La ora actuală,
americanii consumă peste o sută de mii de tone de ulei de pește anual.
Ce spune
însă știința în această privință? Sunt suplimentele cu ulei de pește atât de
benefice pentru prevenirea și tratamentul bolii cardiovasculare, sau sunt ele
doar o „poveste de pescar (trasă de păr)”? O recenzie sistematică a
meta-analizei publicate în Journal of
the American Medical Association
a examinat toate studiile clinice aleatorii care au evaluat
efectele grăsimilor omega-3 asupra duratei vieții, morții cardiace, morții
subite, atacului de cord și atacului cerebral. Analiza a inclus studii care nu
s-au limitat la uleiul de pește, ci au cercetat inclusiv efectele sfătuirii
oamenilor de a consuma mai mult ulei de pește. Ce au descoperit aceste studii?
În linii mari, cercetătorii au descoperit că uleiul de pește nu conferă
beneficii de vreun fel pentru mortalitatea în general, pentru cea datorată
bolii cardiovasculare, pentru moartea cardiacă subită, pentru atacul de cord și
pentru atacul cerebral.
Cercetătorii
au analizat inclusiv potențialele beneficii pentru persoanele care au suferit
deja un atac de cord și pentru prevenirea unui al doilea, dar nu au descoperit
nici un beneficiu real.
De unde a
apărut ideea că grăsimile omega-3 din suplimentele cu ulei de pește sunt bune
pentru sănătate? S-a pornit de la premisa că eschimoșii nu se îmbolnăvesc de
inimă, lucru care s-a dovedit a fi un simplu mit. Unele studii timpurii au
părut să dea rezultate promițătoare. Spre exemplu, faimosul studiu DART din
anii 80, care a analizat un număr de 2000 de subiecți, a descoperit că rata
mortalității a fost cu 29% mai mică în cazul celor cărora li s-a recomandat să
consume pește gras. Sună impresionant, așa că nu este de mirare că studiul a
primit foarte multă atenție, dar oamenii par să uite de studiul care a urmat,
DART-2, care a descoperit exact opusul primei concluzii. Realizat de același
grup de cercetători, studiul DART-2 a analizat 3000 de subiecți. De această
dată, participanților li s-a spus că consume ulei de pește, îndeosebi cei cu un
risc ridicat de moarte cardiacă.
După ce au
comparat rezultatele studiilor, cercetătorii au ajuns la concluzia că folosirea
acizilor grași omega-3 în practica clinică de zi cu zi nu mai este justificată.
Ce ar trebui să facă medicii atunci când pacienții lor aplică recomandarea
Asociației Americane a Inimii, întrebându-i ce cred în privința suplimentelor
cu ulei de pește? După cum s-a exprimat directorul departamentului de Lipide și
Metabolism de la Institutul Cardiovascular de la Mount Sinai: „Dată fiind
această meta-analiză negativă și altele de același fel, sarcina noastră ca
medici este să oprim consumul suplimentelor cu ulei de pește de către pacienții
noștri…”.
Boala cardiovasculară începe din copilărie
În anul
1953, un studiu publicat în Journal of
the American Medical Association
a schimbat dramatic percepția noastră asupra dezvoltării bolii
cardiovasculare. Cercetătorii au realizat o serie de 300 de autopsii asupra
victimelor americane ale Războiului Coreean, cu vârsta medie de 22 de ani. În
mod șocant, s-a dovedit că 77% dintre soldați aveau deja semne vizibile de
ateroscleroză coronară. Unii aveau chiar artere blocate în proporție de 90% sau
mai mult. Studiul „a arătat într-o manieră explicită că schimbările
aterosclerotice apar în arterele coronare cu ani și cu decenii întregi înainte
de vârsta la care boala coronară cardiacă (CHD[2]) devine o problemă
recunoscută clinic”.
Studiile
ulterioare ale victimelor deceselor accidentale cu vârste de la 3 la 26 de ani
au arătat că striațiile grase – prima etapă a aterosclerozei – apar la aproape
toți copiii americani până la vârsta de 10 ani. Până la vârsta de 20-30 de ani,
aceste striații se pot transforma într-o placă pe deplin formată, similară
celei descoperite la tinerii soldați căzuți în Războiul Coreean. La 40 sau la
50 de ani, această placă începe să îi ucidă pe oameni.
Prin
urmare, dacă ai o vârstă de peste 10 ani, întrebarea nu mai este în ce măsură
îți dorești să mănânci sănătos pentru a preveni
boala cardiovasculară, ci în ce măsură îți dorești să inversezi această boală pe care o ai deja.
Cât de
devreme încep să apară aceste striații grase? Ateroscleroza poate apărea chiar
înainte de naștere. Cercetătorii italieni au studiat arterele fetușilor
rezultați în urma pierderii unor sarcini și ale nou-născuților care au murit la
scurt timp după naștere. S-a dovedit că arterele fetușilor ai căror mame aveau
un colesterol ridicat aveau mai multe leziuni arteriale. Această descoperire
sugerează că este posibil ca ateroscleroza să nu apară ca o boală nutrițională
a copilăriei, ci să înceapă chiar în timpul sarcinii.
Evitarea
fumatului și alcoolului în timpul sarcinii a devenit o practică relativ comună
în rândul femeilor. Într-o manieră similară, ele ar trebui să înceapă să
mănânce mai sănătos, de dragul generației următoare.
Potrivit
lui William C. Roberts, editorul-șef al revistei American
Journal of Cardiology, singurul factor de risc absolut critic
pentru acumularea plăcii aterosclerotice este colesterolul, îndeosebi nivelul
ridicat al LDL din sânge. Nu
întâmplător, acesta este numit colesterolul „rău”, întrucât reprezintă
vehiculul prin care colesterolul este depozitat în artere. Autopsiile realizate
pe mii de victime tinere ale unor accidente au arătat că nivelul colesterolului
din sânge este strâns corelat cu ateroscleroza arterelor. Pentru a reduce
drastic nivelul colesterolului LDL,
este necesar să îți reduci la fel de drastic consumul de grăsimi trans, care
provin din alimentele procesate, dar și din carne și din produsele lactate, cel
al grăsimilor saturate, care există îndeosebi în produsele de origine animală
și în alimentele de tip fast-food, și
într-o mai mică măsură cel al colesterolului dietetic, care se găsește exclusiv
în produsele de origine animală, îndeosebi în ouă.
Ai
remarcat tiparul? Cei trei factori principali care stimulează creșterea
colesterolului rău – principalul factor de risc al bolii care ucide cei mai
mulți americani – derivă din consumul alimentelor de origine animală și al
celor procesate. Acest lucru explică de ce populațiile care consumă diete
tradiționale bazate pe alimente integrale de origine vegetală nu au fost
afectate de epidemia de boli cardiovasculare.
Este vorba de colesterol, prostule!
Dr.
Roberts a fost editorul-șef al revistei American
Journal of Cardiology
timp de mai bine de 30 de ani. În plus, el este directorul
executiv al Institutului Baylor pentru Boli Vasculare și Cardiace și a scris
peste o mie de articole științifice și peste 12 manuale de cardiologie. Pe
scurt, vorbim de un expert care știe precis ce spune.
În
editorialul intitulat „Este vorba de colesterol, prostule!”, dr. Roberts
declară (așa cum am precizat și noi mai devreme) că nu există decât un singur
factor de risc pentru boala coronară a inimii: colesterolul. Este posibil să
fii obez, diabetic și să fumezi o țigară de la alta, dar totuși să nu suferi de ateroscleroză dacă ai un
colesterol suficient de redus în sânge.
Nivelul
optim al colesterolului LDL este
probabil de 50 sau de 70 de mg/dl, și cu cât este mai redus, cu atât mai bine.
Acesta este nivelul cu care se nasc copiii și pe care îl au populațiile care nu
cunosc boala cardiovasculară. De asemenea, acesta este nivelul la care s-a
dovedit că ateroscleroza nu mai progresează în cadrul studiilor referitoare la
colesterol. Un nivel al colesterolului LDL
de 70 mg/dl corespunde unui nivel al colesterolului total de 150. Faimosul
Studiu Fremingham al Inimii a raportat că sub acest nivel nu s-a înregistrat
nici un singur deces din cauza bolii coronare a inimii. Studiul a urmărit mai
multe generații de oameni, pentru a identifica factorii de risc ai bolii
cardiovasculare. Prin urmare, ținta pe care ar trebui să o urmărească toți cei
care doresc să nu sufere de inimă este un colesterol total sub nivelul de 150
mg/dl. „Dacă acest obiectiv ar fi atins, scrie dr. Roberts, marele flagel al
lumii occidentale ar fi eliminat în mare măsură”.
Nivelul
mediu al colesterolului americanilor este mult mai ridicat decât valoarea de
150 mg/dl. Valoarea lui medie este de 200 mg/dl. Dacă analizele sângelui îți
arată o valoare a colesterolului total de 200 mg/dl, este posibil ca medicul
tău să te liniștească, spunându-ți că aceasta este normală. Într-o societate în
care este „normal” să mori de inimă, un nivel „normal” al colesterolului nu
pare să fie însă un lucru dezirabil.
Dacă
dorești să fii sută la sută sigur că nu vei suferi de un atac de cord, este
necesar să îți reduci nivelul colesterolului LDL
cel puțin sub valoarea de 70 mg/dl. Dr. Roberts susține că există doar două
modalități de a face acest lucru în America: să prescriem pe viață medicamente
statine unui număr de peste 100 de milioane de americani sau să le recomandăm
tuturor să consume o dietă foarte bogată în alimente integrale de origine
vegetală.
Prin
urmare, ai de ales: medicamente sau dietă. Toate asigurările medicale acoperă
medicamentele statine care reduc colesterolul. În acest caz, de ce ți-ai
schimba dieta, dacă poți lua o simplă pastilă în fiecare zi pentru tot restul
vieții tale? Din păcate, așa cum vom vedea în capitolul 15, aceste medicamente
nu au nici pe departe rezultate atât de bune cum cred oamenii, având în schimb
numeroase efecte secundare.
Vrei niște cartofi prăjiți lângă acel Lipitor?
Medicamentul
statin Lipitor, care reduce colesterolul, a devenit cel mai bine vândut medicament
din toate timpurile, generând vânzări de peste 140 de miliarde de dolari la
nivel global. Această clasă de medicamente a generat un entuziasm atât de mare
în rândul comunității medicale încât unele autorități din sistemul american de
îngrijire a sănătății au recomandat chiar ca el să fie adăugat la apa de băut,
la fel ca fluorul. Un jurnal de cardiologie a mers până acolo încât a prezentat
sugestia ca restaurantele fast-food să
ofere condimente „McStatin” alături de ketchup, pentru neutralizarea efectelor
alegerilor dietetice incorecte.
Pentru cei
cu risc ridicat de boală cardiovasculară care nu doresc sau sunt incapabili să
își reducă în mod natural colesterolul prin schimbări dietetice, beneficiile
medicamentelor statine depășesc în linii meri riscurile. Nu trebuie să uiți
însă că aceste medicamente au totuși efecte secundare, cum ar fi potențialul
deteriorării ficatului și al mușchilor. Motivul pentru care unii medici
solicită în mod regulat analize ale sângelui pacienților lor care iau astfel de
medicamente este exact monitorizarea toxicității ficatului. Sângele poate fi
testat inclusiv pentru prezența produșilor generați de descompunerea mușchilor,
dar biopsiile au arătat că oamenii care iau statine pot suferi de deteriorări
musculare chiar dacă analizele le-au ieșit bune și nu au prezentat semne de
dureri sau de slăbiciune musculară. Declinul puterii și performanței musculare
asociat uneori cu aceste medicamente nu li se pare foarte grav celor tineri,
dar le poate spori riscul celor vârstnici de a cădea și de a se răni.
Ceva mai
recent au apărut alte motive de îngrijorare. În anul 2012, Administrația
Americană pentru Alimente și Medicamente a anunțat obligativitatea etichetării
statinelor cu avertismente pentru medici și pacienți în privința efectelor
secundare potențiale asupra creierului, cum ar fi pierderea memoriei și
confuzia. De asemenea, s-a dovedit că ele amplifică riscul apariției
diabetului. În anul 2013, un studiu realizat pe câteva mii de femei care
sufereau de cancer la sân a arătat că folosirea pe termen lung a statinelor
poate dubla riscul unui cancer la sân invaziv. Principala cauză a mortalității
în rândul femeilor este boala cardiovasculară, nu cancerul. Prin urmare, este
posibil ca beneficiile statinelor să depășească în continuare riscurile, dar ce
sens are să accepți aceste riscuri dacă îți poți reduce colesterolul pe cale
naturală?
S-a
dovedit că dietele bazate pe plante reduc colesterolul la fel de eficient ca și
cele mai bune statine de pe piață, dar fără nici un risc. De fapt, „efectele
secundare” ale unei alimentații sănătoase tind să fie în totalitate pozitive:
un risc mai mic de cancer și de
diabet și o protecție pentru ficat și
pentru creier, așa cum vom vedea în alte secțiuni din această carte.
Boala cardiovasculară este reversibilă
Nu este
niciodată prea devreme să începi să mănânci sănătos, dar poate fi vreodată
pentru târziu? Pionierii medicinii stilului de viață precum Nathan Pritikin,
Dean Ornish și Caldwell Esselstyn Jr. au luat mai mulți pacienți care sufereau
de o boală cardiovasculară avansată și i-au pus să țină o dietă bazată pe
alimente integrale de origine vegetală comparabilă cu cea a populațiilor din
Asia și din Africa ce nu suferă de această boală. Speranța celor trei a fost ca
dieta sănătoasă să oprească procesul bolii și să o împiedice să progreseze.
Spre
uimirea lor, s-a întâmplat însă ceva miraculos.
Boala
cardiovasculară a pacienților lor a început să se inverseze. Cu alte cuvinte,
aceștia au început să se vindece. De
îndată ce au renunțat la dieta care le înfunda arterele, organismele lor au
reușit să își dizolve singure o parte din placa acumulată. Arterele lor s-au
deschis, fără ajutorul medicamentelor și al chirurgiei, chiar și în cazul
pacienților care sufereau de trei vase de sânge înfundate. Acest lucru
sugerează că organismul lor și-a dorit tot timpul să se vindece, dar nu a avut
ocazia.
Îngăduie-mi
să îți împărtășesc așa-numitul „cel mai bine păzit secret al medicinii”. Dacă
sunt îndeplinite anumite condiții, organismul se vindecă singur. Dacă lovești
cu piciorul un zid, acesta se înroșește, se umflă și devine dureros, dar dacă
în continuare te odihnești și nu mai calci pe el, el începe să se vindece în
mod natural. De bună seamă însă, dacă îl vei izbi de trei ori pe zi de perete,
dimineață, la prânz și seara, el nu se va vindeca niciodată.
Dacă te vei duce la medic, plângându-te de dureri în zona
piciorului, acesta îți va spune: „Nici o problemă” și îți va prescrie niște
analgezice. Te vei întoarce apoi acasă, continuând să izbești zidul de trei ori
pe zi, dar analgezicele te vor face să te simți mult mai bine. Slavă cerului că a fost inventată medicina modernă!
Același lucru se întâmplă atunci când oamenii iau nitroglicerină pentru
durerile din zona pieptului. Medicamentul le ușurează fantastic durerile, dar
nu tratează în nici un fel cauza lor.
Dacă îl lași, organismul tău de-abia așteaptă să se
vindece singur. De bună seamă, în cazul în care continui să te rănești singur
de trei ori pe zi, tu întrerupi acest proces de vindecare. Gândește-te la fumat
și la riscul de cancer la plămâni. Unul din cele mai uimitoare lucruri pe care
le-am învățat la facultate a fost acela că la 15 ani de la lăsatul de fumat,
riscul de a face cancer la plămâni se apropie de valoarea celui al unei
persoane care nu a fumat niciodată în viață. Plămânii își pot curăța singuri
toată gudroanele acumulate de-a lungul anilor, arătând în final ca și cum nu ai
fi fumat niciodată.
Corpul tău își dorește să fie sănătos. De-a lungul vieții
tale de fumător, procesul de vindecare a reînceput de fiecare dată în timpul
nopții, continuând până când… bang! – ți-ai
reaprins o nouă țigară a doua zi dimineața. Așa cum îți poți răni singur
plămânii cu fiecare fum pe care îl tragi în piept, tu îți poți răni arterele cu
fiecare înghițitură de mâncare. Chiar dacă optezi pentru o dietă moderată,
lovindu-te astfel cu un ciocan mai mic, ce
rost are să te lovești singur? O altă opțiune ar fi să nu te mai lovești deloc,
lăsând procesul natural de vindecare al organismului să îți restaureze starea
de sănătate.
Endotoxinele
care îți deteriorează arterele
Dietele nesănătoase nu îți deteriorează numai structura
arterelor, ci și funcționarea lor. Arterele tale nu sunt niște simple tuburi
inerte prin care circulă sângele. Ele sunt niște organe vii și dinamice. Se
știe de aproape două decenii că o singură masă de tip fast-food (studiul original a studiat „cârnații și ouăle McMuffins)
îți poate întări arterele în doar câteva ore, reducându-le la jumătate
capacitatea de a se relaxa normal. Exact când această stare inflamatoare începe
să se relaxeze din nou, cinci sau șase ore mai târziu – vine ora prânzului!
Arterele sunt invadate din nou de o altă porție de alimente nocive. Așa se face
că marea majoritate a americanilor sunt blocați în cercul vicios al inflamațiilor
cronice cu un grad de intensitate redus. Mesele nesănătoase nu generează efecte
nocive doar peste câteva decenii, ci chiar în momentul prezent, la doar câteva
ore după ce ajung în organism.
La origini, cercetătorii au dat vina pe grăsimile sau pe
proteinele de origine animală, dar atenția lor s-a abătut recent asupra unor
toxine bacteriene numite „endotoxine”. Anumite alimente, cum ar fi carnea, par
să găzduiască bacterii care pot declanșa inflamații nu doar atunci când sunt
vii, ci și după ce mor (atunci când alimentul este gătit la foc). Endotoxinele
lor nu sunt distruse prin foc, de către acidul din stomac sau de către enzimele
digestive, ci ajung în intestine (după orice masă în care ai consumat produse
de origine animală). Se crede că ele sunt transportate apoi de grăsimile
saturate dincolo de pereții intestinelor, în fluxul de sânge, unde pot declanșa
o reacție inflamatoare în interiorul arterelor.
Acest lucru ar putea explica viteza remarcabilă cu care
pacienții bolnavi de inimă pot experimenta o mare ușurare atunci când trec la o
dietă bazată în principal pe alimente integrale de origine vegetală, inclusiv
pe fructe, legume, cereale integrale și leguminoase boabe. Dr. Ornish descrie o
reducere cu 91% a atacurilor de angină la doar câteva săptămâni după ce
pacienții trec la o dietă bazată pe alimente integrale de origine vegetală,
indiferent dacă aceasta este dublată sau nu de exerciții fizice. Această
dispariție rapidă a durerilor din zona pieptului apar cu mult timp înaintea
dizolvării efective a plăcii de pe pereții arterelor, sugerând că dieta bazată
pe alimente integrale de origine vegetală nu ajută doar la curățarea plăcii din
interiorul arterelor, ci și la îmbunătățirea funcționării acestora. La antipod,
grupul de control al pacienților cărora li s-a spus să urmeze sfatul medicului
lor a experimentat o creștere cu 186%
a atacurilor de angină. În aceste condiții, nu este deloc surprinzător faptul
că starea lor de sănătate s-a înrăutățit, dat fiind că au continuat să consume
aceeași dietă care le-a distrus arterele de la bun început.
Puterea dramatică a schimbărilor dietetice este cunoscută
deja de decenii. Spre exemplu, un articol intitulat „Angina și dieta vegană” a
fost publicat în American Heart Journal încă
din anul 1977. Dietele vegane sunt bazate exclusiv pe alimente de origine
vegetală, evitând produsele din carne, ouăle și lactatele. Medicii au descris
cazuri precum cel al domnului F.W. (inițialele sunt folosite frecvent în astfel
de studii, pentru a le proteja pacienților confidențialitatea), un bărbat de 65
de ani care suferea de o angină atât de severă încât trebuia să se oprească la
fiecare nouă sau zece pași. El nu mai reușea să ajungă de unul singur nici
măcar până la cutia poștală. După ce a trecut la dieta vegană, durerile sale s-au
îmbunătățit în numai câteva zile. Peste câteva luni, el a ajuns să urce pe
munți, fără nici un fel de durere.
Nu te simți pregătit să începi să mănânci mai sănătos? În
acest caz, există o clasă nouă de medicamente anti-angină, cum ar fi ranolazina
(comercializat sub numele de Ranexa). Un director executiv al unei companii de
medicamente a sugerat că acest produs nu trebuie folosit decât de către oamenii
„incapabili să treacă la o dietă vegană”. Medicamentul costă peste 2000 de
dolari pe an, dar efectele sale secundare sunt relativ minore, și chiar
funcționează… tehnic vorbind. Dacă este luat în doza maxim admisă, Ranexa
permite prelungirea duratei unui exercițiu fizic cu… 33,5 secunde. Adică un pic
mai mult de o jumătate de minut! Mă îndoiesc că vreo persoană din cele care iau
acest medicament va ajunge prea curând să urce pe munți!
Nucile de
Brazilia pot controla colesterolul?
Poate oare o simplă porție de nuci de Brazilia să reducă
nivelul colesterolului mai rapid decât medicamentele statine și este oare
posibil ca acest nivel al colesterolului să se mențină o lună după această masă
singulară?
Ei bine, da. Acesta este unul din cele mai uimitoare
lucruri pe care le-am auzit vreodată. Cercetătorii din Brazilia (de unde
altundeva?) le-au dat unui număr de zece bărbați și zece femei o singură masă
alcătuită din 1-8 nuci de Brazilia. Într-o manieră absolut uimitoare, această
unică masă alcătuită în medie din patru nuci de Brazilia le-a îmbunătățit
imediat participanților nivelul colesterolului, prin comparație cu un grup de
control (care nu au consumat nucile). Astfel, nivelul colesterolului „rău” LDL a scăzut cu nu mai puțin de 20% în următoarele
nouă ore de la consumarea nucilor. Nici chiar medicamentele nu operează atât de
rapid.
Dar lucrurile nu se opresc aici, ci devin și mai
uimitoare. Cercetătorii le-au măsurat din nou nivelul colesterolului
participanților 30 de zile mai târziu. Chiar și la o lună de la ingerarea
acelei unice porții de nuci de Brazilia, nivelul colesterolului acestora a
continuat să rămână redus!
În mod normal, atunci când un studiu publicat în
literatura medicală prezintă rezultate atât de spectaculoase, prea frumoase ca
să fie adevărate, medicii așteaptă să vadă rezultatele duplicate înainte de
a-și schimba practica medicală și de a începe să le recomande pacienților lor
ceva nou, îndeosebi atunci când studiul respectiv nu a analizat decât zece
subiecți, iar rezultatele sale par incredibile. Pe de altă parte, de vreme ce
această intervenție este atât de simplă, de comodă, de ieftină și de sănătoasă
– la urma urmelor, vorbim doar de patru nuci de Brazilia pe lună – după părerea
mea nu mai este cazul să așteptăm alte dovezi. Eu cred că poziția cea mai
rezonabilă în acest caz este să le recomandăm oamenilor să consume nuci de
Brazilia până la proba contrarie.
Pe de altă parte, mai mult nu înseamnă automat mai bine
în cazul de față. Nucile de Brazilia sunt atât de bogate în seleniu încât
consumul a patru nuci zilnic ar putea
conduce la o depășire a limitei tolerabile de seleniu. Ce-i drept, dacă te
limitezi la patru nuci pe lună nu mai este cazul să îți faci astfel de
probleme.
Urmează
cursul banilor
Studiile care arată că boala coronară a inimii poate fi
inversată prin adoptarea unei diete bazate pe alimente integrale de origine
vegetală – cu sau fără includerea altor schimbări ale stilului de viață – au
fost publicate de decenii în cele mai prestigioase jurnale medicale ale lumii.
În acest caz, cum se face că ele nu au ajuns încă la conștiința publicului
larg?
În anul 1977, Comitetul referitor la Nutriție și la
Nevoile Umane al Senatului American a încercat să popularizeze aceste
rezultate. Acest comitet, supranumit McGovern, a emis „Obiectivele dietetice
ale Statelor Unite”, un raport care le recomanda americanilor să reducă din
dieta lor alimentele de origine animală și să își amplifice consumul de
alimente de origine vegetală. Iată ce povestește un membru fondator al
departamentului de nutriție al Universității Harvard: „Producătorii de carne,
lapte și ouă au fost foarte supărați”. Puțin zis! Sub presiunea acestor
industrii, recomandarea „reducerii consumului de carne” nu numai că a fost
scoasă din raport, dar întregul comitet senatorial a fost dizolvat. Mai mulți
senatori proeminenți și-au pierdut electoratul datorită susținerii acestui raport.
În anii din urmă, a ieșit la iveală faptul că mai mulți
membri ai Comitetului Statelor Unite pentru Recomandarea Liniilor Directoare
Dietetice au interese financiare în diferite companii, de la cele care produc
dulciuri la entități precum Consiliul McDonald’s pentru Studierea Stilurilor de
viață și Institutul Coca-Cola pentru Sănătate și Bunăstare. Una din membrele
comitetului a fost folosită chiar ca „imagine de brand” pentru compania Duncan
Hines, care produce prafuri pentru prăjituri, iar apoi pentru Crisco, înainte
de a-și aduce „contribuția” la scrierea „Liniilor Directoare Dietetice pe
Americani”.
După cum remarcă unul dintre comentatori în revista Food and Drug Law Journal,
din punct de vedere istoric, Comitetul pentru Recomandarea Liniilor Directoare
Dietetice:
Nu discută absolut deloc despre studiile științifice
referitoare la consecințele consumului de carne asupra stării de sănătate. Dacă
ar discuta despre aceste studii, el nu și-ar mai putea justifica recomandarea
de a consuma carne, întrucât cercetările arată că acest produs crește riscul de
boli cronice, ceea ce contravine chiar obiectivelor Liniilor Directoare.
Astfel, prin simpla ignorare a acestor studii, Comitetul poate ajunge la o
concluzie care în caz contrar ar părea inadecvată.
Ce se întâmplă însă cu profesia medicală propriu-zisă? De
ce nu au acceptat cu brațele deschise colegii mei medici studiile care
demonstrează puterea vindecătoare a unei nutriții corecte? Din păcate, istoria
medicinii este plină până la refuz de exemple în care establishment-ul medical a respins concluziile științei atunci când
acestea contraveneau înțelepciunii convenționale. Există chiar și un nume
pentru acest fenomen: „Efectul Roșiei”. Numele a fost inventat de autorul unui
articol apărut în revista Journal of
the American Medical Association, cu referire la faptul că
roșiile au fost considerate cândva otrăvitoare, fiind interzise secole la rând
în America de Nord, în pofida dovezilor contrare copleșitoare.
Este suficient de rău faptul că marea majoritate a
facultăților de medicină nu le oferă studenților nici măcar un singur curs de
nutriție, dar ceea ce este încă și mai rău este faptul că organizațiile
medicale oficiale fac un lobby activ împotriva
introducerii unui astfel de curs în programa de pregătire a tinerilor
medici. Atunci când Academia Americană a Medicilor de Familie (AAFP) a fost întrebată
de ce întreține relații financiare corporatiste cu Coca-Cola în procesul de
educare a pacienților în privința alimentației sănătoase, unul din
vicepreședinții executivi ai companiei s-a apărat spunând că o astfel de
alianță nu era fără precedent. La urma urmelor, asociația a avut relații
similare anterioare și cu companiile PepsiCo și McDonald’s, iar anterior chiar
cu producătorul de țigări Philip Morris.
Argumentul nu le-a închis gura criticilor, așa că
executivul AAFP a citat din politica Asociației Dietetice Americane, potrivit
căreia „nu există alimente bune sau rele, ci doar diete adecvate ori
inadecvate”. Nu există alimente rele? Chiar așa? Industria tutunului și-a făcut
foarte mult timp o reclamă similară: fumatul în sine nu este nociv, ci doar
„fumatul în exces”. Îți sună familiar? Totul este permis, dar cu moderație.
Asociația Dietetică Americană (ADA), care produce
diferite lucrări de nutriție ce conțin linii directoare referitoare la dieta
corectă, are propriile sale legături financiare corporatiste. De fapt, cine
scrie aceste lucrări cu recomandări? Diferite surse din industria alimentară
plătesc ADA câte 20.000 de dolari per lucrare pentru a lua parte direct la
procesul de redactare a ei. Astfel, noi aflăm despre beneficiile ouălor direct
de la Comitetul American al Ouălor și despre beneficiile gumei de mestecat
direct de la Institutul pentru Știință Wrigley.
În anul 2012, Asociația Dietetică Americană și-a schimbat
numele în Academia de Nutriție și Dietetică, dar nu a făcut nimic pentru a-și
schimba inclusiv politica. Ea a continuat să primească milioane de dolari anual
de la diferite companii de alimente procesate (fără nici o valoare nutrițională),
de prelucrare a cărnii, de lactate, băuturi răcoritoare carbogazoase și
dulciuri. În schimb, ea le permite acestor companii să prezinte seminarii
educaționale oficiale pentru a-i învăța pe dieteticieni ce să le spună
clienților lor. Dacă auzi vreodată titlul de „dietetician înregistrat”, acesta
este grupul la care este afiliat acesta. Din fericire, a apărut un trend opus
în interiorul comunității dieteticienilor, exemplificat de crearea organizației
Dieteticienii cu Integritate Profesională.
Ce putem spune însă despre medicii individuali? De ce nu
le spun toți colegii mei pacienților lor să evite lanțurile de restaurante fast-food de genul Chick-fil-A? Una din
principalele scuze pe care o prezintă medicii este timpul insuficient alocat
vizitelor pacienților, dar un motiv încă și mai important pentru care nu le
spun pacienților cu colesterolul ridicat să mănânc mai sănătos este că sunt
convinși că aceștia „se tem de privațiunile dietetice”. Cu alte cuvinte,
medicii consideră că pacienții lor s-ar simți afectați dacă li s-ar interzice
gunoaiele alimentare pe care le consumă. Tu îți poți imagina un medic spunând:
„Mda, mi-aș dori să le spun pacienților mei să renunțe la fumat, dar știu cât
de mult le place acest lucru”?
Dr. Neal Barnard, președintele Comitetului Medicilor
pentru o Medicină Responsabilă, a scris recent un editorial extrem de inspirat
în jurnalul de etică al Asociației Medicale Americane, în care descrie cum au
trecut medicii de la susținerea tacită (iar uneori fățișă) a fumatului la lupta
împotriva acestuia. Ei au înțeles că recomandarea făcută pacienților de a nu
mai fuma ar fi mai eficientă dacă nu ar avea ei înșiși degetele pătate de
tutun.
La ora actuală, spune dr. Barnard: „Dietele bazate pe
alimente integrale de origine vegetală sunt echivalentul nutrițional al
renunțatului la fumat”.
Capitolul 2
Cum să nu mori din cauza unei boli pulmonare
Cea mai cruntă moarte la care am asistat vreodată a fost
aceea a unui bărbat care suferea de un cancer la plămâni. La acea vreme eram
stagiar la un spital public din Boston. În mod evident, deținuții care mureau
în închisoare din cauza unei boli nu dădeau bine pentru statistici, așa că cei
cu boli terminale erau trimiși la spitalul unde lucram, pentru a-și sfârși
acolo zilele, chiar dacă medicii nu mai puteau face nimic pentru ei.
Era o zi de vară, iar salonul în care erau internați
deținuții nu avea aer condiționat. Noi, medicii, ne puteam retrage oricând
doream în cabinetul nostru cu o atmosferă mult mai plăcută, dar bieții
deținuți, legați cu cătușele de paturi, erau nevoiți să zacă în sauna din
salonul lor situat la ultimul etaj al unei clădiri înalte din cărămidă. Când
erau puși să se alinieze pe hol în fața noastră, purtând lanțuri la picioare,
lăsau în urma lor o dâră de sudoare.
În noaptea în care a murit acel bărbat, eu mă aflam
într-o tură de 36 de ore. La acea vreme eram obligați să lucrăm 117 ore pe
săptămână. În aceste condiții, este de mirare că nu am omorât noi înșine mai
mulți pacienți, atât de eram de obosiți. Peste noapte nu am mai rămas decât doi
medici: eu și un alt medic care prefera să doarmă, deși primea un cec de 1000
de dolari pentru munca prestată. Așa se face că am fost nevoit să acopăr singur
sutele de pacienți din spital, din care o bună parte erau în faze terminale ale
bolilor. Într-un astfel de moment, amețit din cauza privațiunii de somn, am
primit un apel.
Până atunci, toate cadavrele pe care le văzusem
aparțineau fie unor pacienți aduși deja morți, fie unora care mureau în timpul
unui „cod” cardiac, când noi încercam cu disperare, dar cel mai adesea fără
succes, să îi resuscităm.
Cazul acestui bărbat a fost diferit.
Avea ochii larg deschiși și se chinuia să absoarbă aerul,
cu mâinile încătușate încleștate de pat. Cancerul îi umplea plămânii cu fluid.
Era înecat de propriul său cancer.
În timp ce pacientul se lupta cu disperare cu moartea,
mintea mea era setată pe modul medical, trecând în revistă protocoalele și
procedurile pe care le cunoșteam, dar nu mai puteam face mare lucru pentru el. Bărbatul
avea nevoie de morfină, dar aceasta se afla într-o altă parte a spitalului, și
dacă aș fi plecat după ea nu m-aș fi putut întoarce niciodată la timp. Nu eram
deloc popular în salonul deținuților, întrucât îi făcusem odată raport unui
gardian care bătea un deținut bolnav, așa că primisem chiar amenințări cu
moartea. Paznicii nu m-ar fi lăsat niciodată să trec foarte rapid prin punctele
de control. Am rugat o infirmieră să îmi aducă niște morfină, dar aceasta nu a
ajuns înapoi la timp cu ea.
Bărbatul care tușea a început să se înece. „Totul o să
fie bine”, i-am spus, gândindu-mă instantaneu: „Ce prostie să îi spui așa ceva cuiva care se sufocă”. Nu era decât
o minciună venită din partea unui lung șir de autorități care l-au privit cu
condescendență pe acest om de-a lungul întregii sale vieți. Neajutorat, am
uitat pentru o clipă că sunt medic și am redevenit o ființă umană. I-am luat
mâna în a mea, iar el mi-a strâns-o cu toată puterea, trăgându-mă către fața
lui scăldată în lacrimi, pe care se citea panica. „Sunt aici, i-am spus. Sunt
lângă tine”. Privirile noastre au rămas conectate, în timp ce el a continuat să
se sufoce în fața mea. Mi se părea că asist la o tortură care conduce la
moartea victimei.
Respiră adânc. Acum, imaginează-ți ce înseamnă să nu poți
respira. Cu toții ar trebui să ne îngrijim mai atenți plămânii.
A doua cauză a mortalității în America, boala pulmonară,
răpește anual circa 300.000 de vieți. La fel ca prima cauză a mortalității,
boala cardiovasculară, și aceasta poate fi prevenită cu ușurință. Boala
pulmonară poate lua multe forme, dar cele mai importante sunt: cancerul la
plămâni, boala pulmonară obstructivă cronică (COPD[3]) și astmul.
Cancerul la plămâni este tipul de cancer care face cele
mai multe victime. Peste 160.000 de oameni mor anual de cancer la plămâni din
cauza fumatului. Din fericire, o dietă sănătoasă poate neutraliza efectele
distrugătoare ale fumatului asupra ADN-ului, iar uneori poate preveni
răspândirea cancerului.
COPD ucide aproximativ 140.000 de oameni în fiecare an,
fie din cauza leziunilor produse la nivelul pereților sacilor alveolari (caz în
care boala este numită emfizem), fie datorită inflamării și îngroșării căilor
respiratorii prin umplerea lor cu mucozități dense (caz în care este numită
bronșită cronică). Deși nu există nici un remediu pentru cicatricele permanente
la nivelul plămânilor pe care le cauzează COPD, o dietă bogată în fructe și
legume poate încetini progresia bolii și poate îmbunătăți funcția plămânilor
celor 13 milioane de oameni care suferă de ea.
În sfârșit, astmul răpește 3000 de vieți anual, fiind una
din cele mai comune boli cronice care îi afectează pe copii. Și el poate fi
prevenit în mare măsură printr-o dietă mai sănătoasă. Cercetările științifice
sugerează că un consum mai mare de legume și fructe poate reduce numărul cazurilor
de astm în timpul copilăriei și numărul atacurilor de astm la cei care suferă
deja de această boală.
Cancerul
la plămâni
În Statele Unite, circa 220.000 de pacienți sunt
diagnosticați cu cancer la plămâni în fiecare an, generând mai multe decese
decât următoarele trei tipuri de cancere combinate: cel la colon, la sân și la
pancreas. În fiecare clipă, circa 400.000 de americani trăiesc sub amenințarea
morții din cauza unui cancer la plămâni. Spre deosebire de boala
cardiovasculară, pe care medicii nu o atribuie încă dietei care înfundă
arterele, la ora actuală toată lumea recunoaște faptul că principala cauză a
cancerului la plămâni este fumatul. Potrivit Asociației Americane a
Specialiștilor în Plămâni, fumatul contribuie cu până la 90% la toate decesele
datorate cancerului la plămâni. Bărbații care fumează sunt de 23 de ori mai
predispuși (iar femeile de 13 ori mai predispuse) să facă un cancer la plămâni
decât nefumătorii. De altfel, ei nu își fac rău numai lor. Mii de oameni mor
anual din cauza fumatului pasiv. Nefumătorii au un risc cu 20-30% mai mare de a
face cancer la plămâni dacă sunt expuși în mod regulat fumului de țigară.
Etichetele de avertisment de pe pachetele de țigări pot
fi văzute pretutindeni la ora actuală, dar timp de foarte mulți ani, legătura
între fumat și cancerul la plămâni a fost suprimată de anumite grupuri foarte
puternice de interese, la fel cum la ora actuală este suprimată relația dintre
anumite alimente și alte boli care răpesc enorm de multe vieți. Spre exemplu,
prin anii 80, Philip Morris, principalul producător de țigări din America, a
lansat vestitul Proiect Whitecoat. Corporația a angajat mai mulți medici care
au publicat o serie de studii anonime care pretindeau că nu există nici o
legătură între fumatul pasiv și cancerul la plămâni. Aceste lucrări au
determinat diferite organizații științifice să ascundă sau să distorsioneze
adevărul și dovezile referitoare la pericolele la care sunt expuși fumătorii
pasivi. Această absolvire a tutunului, dublată de campaniile extrem de
inteligente de marketing ale industriei tutunului, inclusiv prin reclame
animate, au determinat generații întregi de americani să devină dependenți de
produsele lor.
Dacă fumezi, în pofida tuturor dovezilor și
avertismentelor, cel mai important pas pe care îl poți face este să renunți la
fumat. Chiar acum. Insist. Beneficiile renunțării la fumat sunt imediate.
Potrivit Societății Americane a Cancerului, la doar 20 de minute după
renunțarea la fumat pulsul și tensiunea sanguină scad. După câteva săptămâni,
circulația sângelui și funcția plămânilor se îmbunătățesc. După câteva luni,
celulele care contribuie la curățarea plămânilor, la eliminarea mucozităților
și la reducerea riscului de a face infecții reîncep să se multiplice. La un an
de la lăsatul de fumat, riscul de a face boala coronară a inimii scade la
jumătate față de un fumător. Așa cum am văzut în capitolul 1, corpul uman
posedă capacitatea miraculoasă de a se vindeca atât timp cât nu îl rănim din
nou. Câteva schimbări dietetice simple pot elimina rapid daunele produse de
carcinogenii din fumul de țigară.
Consumă
mai mult broccoli
Mai întâi de toate, este important să înțelegi care sunt
efectele toxice ale țigărilor asupra plămânilor. Fumul lor conține substanțe
chimice toxice care slăbesc sistemul imunitar al organismului, făcându-l mai
susceptibil de a se îmbolnăvi și inhibându-i capacitatea de a distruge celulele
canceroase. În același timp, fumul de țigară poate afecta ADN-ul celulelor,
sporind astfel șansa apariției și dezvoltării cancerului.
Pentru a testa capacitatea intervenției dietetice asupra
prevenirii daunelor produse ADN-ului, oamenii de știință îi studiază frecvent
pe fumătorii cronici. Ei au adunat un grup de fumători pe termen lung și le-au
cerut să consume de 25 de ori mai mult broccoli decât un american mediu,
respectiv o căpățână pe zi. Prin comparație cu fumătorii care nu au mâncat
broccoli, acești subiecți au suferit cu 41% mai puține mutații ale ADN-ului din
sânge într-un interval de timp de zece zile. S-a datorat oare acest lucru
simplului fapt că broccoli a stimulat activitatea enzimelor de detoxificare din
ficatul lor, care au contribuit la eliminarea carcinogenilor înainte ca aceștia
să poată ajunge în celulele lor? Nu. Chiar și atunci când ADN-ul a fost extras
din corpul fumătorilor și expus unei substanțe chimice recunoscute pentru
efectele ei de distrugere a ADN-ului, materialul genetic al consumatorilor de
broccoli a fost mult mai puțin afectat, fapt care sugerează că legumele de gen
broccoli ne pot face mai rezistenți la nivel subcelular.
De bună seamă, nu trebuie să crezi că mâncatul unei
căpățâni de broccoli înainte de a fuma un pachet de Marlboro va eradica în
totalitate efectele cauzatoare de cancer ale fumului de țigară. Nu le va
eradica. Dacă încerci totuși să te lași, dar încă mai simți nevoia să fumezi
câteva țigări pe zi, legume precum broccoli, varza și conopida te vor ajuta să
eviți daunele viitoare.
Beneficiile familiei legumelor crucifere (din care face
parte integrantă și broccoli) nu se opresc aici. Deși cancerul la sân este cea
mai comună formă de cancer la femeile din America, cel la plămâni ucide cele
mai multe victime. Aproximativ 85% dintre femeile care suferă de cancer la sân
mor în primii cinci ani de la diagnosticare, 90% din ele din cauza metastazei,
adică a răspândirii cancerului în alte părți ale corpului.
Anumite componente ale broccoli au potențialul de a
suprima această răspândire metastatică. În cadrul unui studiu realizat în anul
2010, oamenii de știință au așezat un strat de celule de cancer la plămâni uman
într-un vas și au eliberat o porțiune din mijloc. În numai 24 de ore, celulele
s-au reunit din nou, iar în 30 de ore, porțiunea liberă din mijloc a dispărut
complet. Când cercetătorii au presărat însă anumite componente ale legumelor crucifere
pe celulele canceroase, cancerul nu s-a mai extins. Pentru a stabili în ce
măsură le poate prelungi viața broccoli bolnavilor de cancer ar mai fi necesare
multe teste clinice, dar partea cea mai bună legată de intervențiile dietetice
sănătoase este că acestea nu au practic efecte secundare negative, așa că pot
fi adăugate la orice tratament pentru care optează pacientul.
Fumatul
versus kale
Cercetătorii au descoperit că varza kale – faimoasa
legumă cu frunze verde-închis pe care mulți o numesc „regina verdețurilor” – ar
putea contribui la reducerea colesterolului. Ei au pus un număr de 30 de
subiecți cu un colesterol ridicat să consume câte trei sau patru păhărele de
suc de kale pe zi, timp de trei luni. Acest lucru echivalează cu consumul a 12
kilograme de kale, adică exact cantitatea pe care un american mediu o consumă
într-un secol! Ce crezi că s-a întâmplat? S-au înverzit oare subiecții și au
trecut la fotosinteză?
Nu. Varza kale le-a redus însă substanțial colesterolul
rău (LDL), amplificându-le
colesterolul bun (HDL). Procentele
acestor schimbări au fost comparabile cu cele care s-ar fi produs dacă
subiecții ar fi alergat câte 500 de kilometri. La sfârșitul studiului,
activitatea antioxidanților din sângele participanților ajunsese până la cer.
În mod curios însă, au existat și câțiva participanți la care această
activitate a antioxidanților nu a crescut. Cine crezi că au fost aceștia?
Fumătorii, desigur! Radicalii liberi creați de țigări le-au golit acestora
organismul de antioxidanți. Dacă organismul tău neutralizează efectele
antioxidante ale 800 de căni de kale, poți fi convins că a sosit timpul să te
lași.
Efectele
tumericului de blocare a carciogenilor
Condimentul indian numit turmeric, cel care dă pulberii
de curry culoarea sa galben-aurie caracteristică, poate preveni la rândul lui
daunele cauzate de fumat ADN-ului. Începând din anul 1987, Institutul Național
al Cancerului a testat peste 1000 de compuși diferiți pentru a le testa
activitatea „chimio-preventivă” (de prevenire a cancerului). Doar câteva zeci
dintre aceștia au ajuns la faza studiilor clinice, cel mai promițător între
toate fiind curcuminul, pigmentul galben-strălucitor al turmericului.
Agenții chimio-preventivi pot fi clasificați în diferite
subgrupe, în funcție de stadiul dezvoltării cancerului pe care îl combat.
Blocanții carcinogenilor și antioxidanții ajută la prevenirea declanșării
inițiale ale mutațiilor ADN-ului, iar substanțele anti-proliferante împiedică
tumorile să crească și să se răspândească. Curcuminul are un rol cu totul
special, în sensul că aparține tuturor celor trei grupe. Prin urmare, el nu
numai că previne cancerul, dar oprește inclusiv creșterea și răspândirea
acestuia.
Cercetătorii au investigat efectele curcuminului asupra
capacității de modificare a ADN-ului de către diferiți carcinogeni și au
descoperit că acesta este într-adevăr un anti-mutagen eficient împotriva mai
multor substanțe comune care cauzează cancer. Toate aceste experimente s-au
realizat însă in vitro, adică în
eprubetele de laborator. La urma urmelor, nu ar fi etic să expui un om unei
substanțe carcinogene numai pentru a vedea dacă face sau nu cancer. Cuiva i-a
venit însă ideea inteligentă de a găsi un grup de persoane care inhalau deja,
de bunăvoie și nesilite de nimeni, astfel de carcinogeni: fumătorii.
Una din modalitățile de a măsura nivelul substanțelor
chimice care produc mutații ale ADN-ului în corpul uman constă în picurarea
urinei lor asupra bacteriilor care cresc într-un vas de sticlă. La fel ca toate
formele de viață de pe pământ, bacteriile au un ADN sau un limbaj genetic
comun. Deloc surprinzător, oamenii de știință care au încercat acest experiment
au descoperit că urina nefumătorilor cauzează mai puține mutații ale ADN-ului
bacteriilor, fapt care arată că au mult mai puțini carcinogeni care le circulă
prin sânge. Când fumătorilor li s-a dat însă turmeric, rata mutațiilor ADN-ului
bacterian s-a redus cu 38%. Lor nu li s-au dat pastile concentrate cu curcumin,
ci câte o linguriță de turmeric pe zi, din cel pe care îl poți cumpăra de la
orice băcănie. De bună seamă, turmericul nu poate anihila în proporție de sută
la sută efectele fumatului. Chiar și după ce participanții au consumat turmeric
timp de o lună, capacitatea urinei lor de a produce mutații ADN-ului bacterian
a continuat să o depășească pe a nefumătorilor. Cert este însă că fumătorii
care consumă frecvent turmeric își pot reduce o bună parte din daunele produse
de tutun.
Efectele anticanceroase ale curcuminului se extind mult
dincolo de capacitatea acestuia de a preveni mutațiile ADN-ului. Astfel, el
pare să controleze inclusiv moartea celulară programată. Celulele organismului
uman sunt pre-programate să moară în mod natural pentru a le face loc celor
tinere, printr-un proces numit apoptoză (de la cuvintele din greaca veche ptosis – cădere și apo – îndepărtare). Într-un fel, putem spune că organismul se
reconstruiește integral la fiecare câteva luni cu materialele noi absorbite
prin intermediul hranei. De bună seamă, există și celule care refuză acest
proces, și anume celulele canceroase. Ele își inhibă mecanismul propriei
sinucideri și nu mor atunci când ar trebui să o facă. Dimpotrivă, ele continuă
să se dividă și să se dezvolte, sfârșind prin a da naștere tumorilor și
răspândindu-se prin întregul corp.
Cum influențează acest proces curcuminul? După toate
aparențele, acesta are capacitatea de a reprograma mecanismul de autodistrugere
al celulelor canceroase. Toate celulele conțin niște așa-numiți receptori ai
morții care declanșează mecanismul de autodistrugere, dar cele canceroase
reușesc să îi inhibe pe aceștia. Curcuminul reactivează însă aceste mecanisme.
În plus, el poate ucide direct celulele canceroase, prin activarea unor „enzime
ale execuției” numite caspaze din interiorul lor, care le distrug prin
ciopârțirea proteinelor lor. Spre deosebire de marea majoritate a
medicamentelor de chimioterapie, împotriva cărora celulele canceroase își pot
dezvolta o rezistență în timp, curcuminul influențează într-o manieră
simultană, diferitele mecanisme ale morții celulare, împiedicând aceste celule
să evite distrugerea.
Potrivit descoperirilor științifice, curcuminul este
eficient împotriva multor tipuri de cancere in
vitro, inclusiv a celor la sân, la creier, al sângelui, la colon, la
rinichi, la ficat, la plămâni și la piele. Din motive care nu sunt pe deplin
înțelese, curcuminul pare să nu afecteze deloc celulele necanceroase. Ca de
obicei, această substanță trebuie să fie testată în multe studii clinice pentru
prevenirea și tratamentul cancerului la plămâni, dar dat fiind că nu are
practic contraindicații, sugestia mea este să integrezi turmericul în dieta ta
zilnică. Îți voi oferi mai multe sugestii în această direcție în partea a doua
a cărții.
Dieta și
fumatul secundar
Deși marea majoritate a cazurilor de cancer la plămâni
sunt atribuite fumatului direct, circa un sfert din totalul lor apar la oameni
care nu au fumat niciodată în viață. O parte dintre ele sunt datorate fumatului
pasiv, dar o altă cauză importantă ar putea fi un alt fum carcinogen: cel
generat de prăjitul alimentelor.
Atunci când grăsimea (cum ar fi untura sau uleiul
vegetal) este încălzită până la o temperatură de prăjire, ea degajă în aer
substanțe chimice volatile toxice cu proprietăți mutagene (care cauzează
mutații genetice). Acest lucru se întâmplă chiar și înaintea atingerii
temperaturii necesare pentru degajarea fumului specific (de ulei ars). Dacă
prăjești în bucătăria ta, este foarte important să ai un sistem foarte bun de
ventilație a aerului, pentru a-ți reduce astfel riscul de a face cancer la
plămâni.
Riscul de cancer depinde inclusiv de ceea ce prăjești. Un
studiu care a analizat mai multe femei din China a descoperit că riscul de
cancer la plămâni a fost de trei ori mai mare în rândul fumătoarelor care
prăjeau zilnic carne prin comparație cu fumătoarele care prăjeau zilnic alte
alimente decât carnea. Se crede că acest lucru se datorează unui grup de
carcinogeni numiți amine heterociclice care se formează atunci când țesutul
muscular este supus unor temperaturi ridicate (vom mai vorbi despre aceste
substanțe în capitolul 11).
Efectele fumului degajat de carne nu poate fi separat
decât cu greu de cel al consumului propriu-zis al cărnii, dar un studiu recent
efectuat asupra femeilor gravide care participă la grătare în aer liber a
încercat să facă acest lucru. Atunci când carnea este preparată la grătar, ea
degajează de asemenea hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), unul din
carcinogenii probabili din fumul de țigară. Cercetătorii au descoperit nu numai
că ingerarea cărnii la grătar în trimestrul al treilea al sarcinii este asociat
cu o greutate mai mică a copilului la naștere, dar și că mamele care nu consumă
carne, dar sunt expuse fumului grătarului, au tendința să nască la rândul lor
copii cu o greutate mai mică. Expunerea la fum este asociată inclusiv cu un cap
mai mic al noului-născut (un indicator al volumului creierului acestuia). Studiile
referitoare la poluarea aerului sugerează că expunerea prenatală la
hidrocarburile aromatice policiclice se poate traduce mai târziu într-o
întârziere a dezvoltării cognitive a copilului (manifestată printr-un
coeficient de inteligență semnificativ mai mic).
Chiar și simpla locuire lângă un restaurant poate
reprezenta un risc pentru sănătate. Oamenii de știință au estimat riscul de
cancer în rândul rezidenților care locuiesc în apropiere de restaurantele
chinezești, americane și al bistrourilor specializate în grătare. Deși toate
cele trei tipuri de restaurante s-au dovedit a fi un risc pentru sănătate din
cauza nivelului PAH, cele mai rele s-au dovedit a fi restaurantele chinezești,
cel mai probabil din cauza cantității de pește prăjit în tigaie, care degajă un
fum cu un nivel extrem de toxic de PAH, capabil să deterioreze celulele
plămânilor umani. Dat fiind riscul ridicat de cancer, |