Cum să nu mori

Scrisă de medicul care a creat site-ul de mare popularitate NutritionFacts.org, cartea Cum să nu mori aduce dovezi științifice fundamentale referitoare la singura dietă care poate preveni și inversa marea majoritate a cauzelor mortalității generate de boli.

Adevărul trist este că cei mai mulți dintre doctori pot trata bolile acute, dar nu și pe cele cronice (pe care nu știu nici măcar cum să le prevină). Cele 15 cauze primare ale mortalității premature – boli precum cea cardiovasculară, cancerul, diabetul, Parkinson, hipertensiunea și altele – răpesc anual viața a 1,6 milioane de americani. Acest lucru nu este însă obligatoriu. Urmând sfaturile doctorului Greger, susținute de dovezi științifice solide, tu poți învăța ce alimente trebuie să consumi și ce schimbări ale stilului de viață trebuie să introduci în viața ta pentru a preveni și pentru a combate aceste boli, prelungindu-ți astfel viața.

Ai o istorie de cancer la prostată în familie? Renunță la paharul de lapte și adaugă niște semințe de in la dieta ta, cât mai des. Suferi de hipertensiune? Ceaiul de hibiscus scade tensiunea mai bine decât unul din principalele medicamente pentru hipertensiune, și asta fără efecte secundare. Ai ficatul bolnav? Cafeaua te poate ajuta să reduci inflamarea acestui organ. Suferi de cancer la sân? Consumul boabelor de soia este asociat cu o prelungire a vieții în astfel de cazuri. Ești îngrijorat din cauza bolii cardiovasculare (cauza numărul unu a mortalității în Statele Unite)? Treci la o dietă bazată pe alimente integrale de origine vegetală. Există nenumărate dovezi care atestă că această dietă nu numai că previne boala, dar o poate chiar opri și inversa.

Pe lângă alimentele recomandate pentru tratarea principalelor 15 cauze ale mortalității, cartea Cum să nu mori include Lista Celor 12 Alimente Recomandate Zilnic de Dr. Greger, în care vei găsi alimentele și activitățile pe care merită să le integrezi în rutina ta zilnică. Pline de sfaturi ușor de pus în practică și de indicații nutriționale adeseori surprinzătoare, aceste „ordine ale medicului” sunt exact lucrul de care ai nevoie pentru a duce o viață mai lungă și mai sănătoasă.

Capitolul 1

Cum să nu mori din cauza bolii cardiovasculare

Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă teroriștii ar crea un agent biologic care s-ar răspândi fără milă, răpind viața a aproape 400.000 de americani anual, fapt care echivalează cu o persoană la fiecare 83 de secunde, fără nici o excepție. Această pandemie ar umple cu siguranță ziarele cu titluri de o șchioapă. Cele mai renumite somități medicale s-ar reuni probabil pentru a încerca să găsească un remediu pentru această epidemie care terorizează populația. Pe scurt, oamenii nu s-ar da în lături de la nimic pentru a-i opri pe teroriști.

Din fericire, nu există nici o astfel de amenințare prevenibilă care să pună în pericol viața a sute de mii de persoane… Oare?

În realitate, ea chiar există. Această armă biologică nu este un virus eliberat de teroriști, dar ucide anual mai mulți americani decât toate războaiele din trecut la un loc. Chiar dacă nu poate fi oprită într-un laborator, putem totuși să îi punem capăt: în magazine, în bucătăriile și în sufrageriile noastre. Nu avem nevoie de un vaccin sau de antibiotice în acest scop. O simplă furculiță este suficientă.

Ce se întâmplă? Dacă există o epidemie răspândită pe o scară atât de întinsă, dar care poate fi totuși ușor de prevenit, de ce nu face nimeni nimic în această privință?

Ucigașul despre care vorbesc este boala coronară cardiacă, și ea îi afectează pe toți cei care consumă de mici dieta americană standard.

Principala cauză a mortalității

Principala cauză a mortalității în America este un tip diferit de terorist: depozitele de grăsime de pe pereții arterelor numite placă aterosclerotică. În cazul celor mai mulți americani care consumă dieta convențională, placa se acumulează în interiorul arterelor lor coronare (vasele de sânge care pornesc din inimă, amintind de o coroană, de unde și numele de „coronare”), aprovizionând inima cu oxigen. Această acumulare a plăcii, cunoscută sub numele de ateroscleroză, de la cuvintele din greaca veche athere (terci) și sklerosis (întărire), conduce la întărirea arterelor din cauza unei substanțe lipicioase bogate în colesterol, care se adună pe pereții interiori ai vaselor de sânge. Acest proces poate dura decenii la rând, reducând spațiul rămas liber în interiorul arterelor și îngustând astfel libera circulație a sângelui. Restricționarea fluxului de sânge către mușchiul cardiac poate conduce la dureri și la presiuni în zona pieptului, cunoscute sub numele de angină, care devin manifeste îndeosebi în timpul efortului fizic. Dacă placa se rupe, ea poate forma un cheag de sânge în interiorul arterei. Această blocare subită a fluxului de sânge poate cauza un atac de cord, rănind sau chiar omorând o parte din inimă.

Dacă te gândești la boala cardiovasculară, este posibil să îți amintești de diferiți prieteni sau de alte persoane dragi care au suferit ani la rând de dureri în zona pieptului și de o respirație superficială înainte de a muri. În cazul foarte multor americani care mor subit de boala cardiovasculară, primul simptom se dovedește a fi însă și ultimul. Cu alte cuvinte, este foarte posibil să nu realizezi că te afli în zona de risc decât atunci când este prea târziu. Acum te simți bine, iar o oră mai târziu ai dispărut pentru totdeauna din acest plan fizic. Acesta este principalul motiv pentru care merită să previi boala cardiovasculară chiar înainte de a ști că o ai.

Foarte mulți pacienți m-au întrebat: „Nu este boala cardiovasculară o simplă consecință a procesului de îmbătrânire?” Nu îmi este greu deloc să înțeleg această concepție greșită. La urma urmelor, inima bate literalmente de miliarde de ori de-a lungul unei vieți medii. Oare nu obosește ea după o vreme? Răspunsul este: nu.

Există nenumărate dovezi care confirmă faptul că au existat perioade istorice de lungă durată în care boala coronară pur și simplu nu a existat pe pământ. Spre exemplu, în cadrul faimosului Proiect China-Cornell-Oxford (mai cunoscut sub numele de Studiul China), cercetătorii au investigat obișnuințele alimentare și incidența bolilor cronice în rândul a sute de mii de chinezi care trăiau în zona rurală. În provincia Guizhou de pildă, în care trăiesc o jumătate de milion de oameni, de-a lungul unui interval de timp de trei ani nici măcar un singur deces nu a putut fi atribuit bolii arterei coronare în rândul oamenilor cu vârsta mai mică de 65 de ani.

În anii 30-40, medicii pregătiți în Occident care au lucrat în cadrul unei rețele extinse de spitale misionare din Africa sub-sahariană au observat că foarte multe din bolile cronice care făceau ravagii în rândul populațiilor țărilor dezvoltate erau aproape absente în cea mai mare parte a continentului african. Spre exemplu, în Uganda, o țară în care trăiesc milioane de oameni din Africa de Est, boala coronară a fost descrisă ca „aproape inexistentă”.

Crezi oare că locuitorii acestor țări mureau de timpuriu de alte boli, fără să trăiască suficient pentru a ajunge la vârsta la care se declanșează de regulă boala cardiovasculară? Nu. Doctorii au comparat autopsiile ugandezilor cu cele ale americanilor care au murit la aceeași vârstă și au descoperit că din 632 de corpuri supuse autopsiei în Saint Louis, Missouri, 136 au murit din cauza unui atac de cord. În cazul a 632 de ugandezi din aceeași categorie de vârstă nu s-a înregistrat decât un singur atac de cord. Cu alte cuvinte, numărul atacurilor de cord în rândul ugandezilor era mai redus decât 1:100 în raport cu cele suferite de americani. Cercetătorii au fost atât de șocați încât au examinat încă 800 de decese produse în Uganda. Dintr-un număr de peste 1400 de ugandezi supuși autopsiei, ei au descoperit un singur corp care avea o mică leziune vindecată a inimii, ceea ce înseamnă că atacul de cord respectiv nu a fost unul fatal. La acea vreme, ca și la ora actuală, boala cardiovasculară era principala cauză a mortalității în rândul țărilor industrializate. În Africa centrală, boala cardiovasculară era atât de rară încât omora mai puțin de o persoană dintr-o mie.

Studiile referitoare la imigrație arată că această rezistență în fața bolii cardiovasculare nu se datorează exclusiv genelor africanilor. Atunci când aceștia se mută dintr-o regiune cu risc redus într-una cu risc ridicat, incidența bolii crește peste noapte până la cer, odată cu adoptarea dietei și a obișnuințelor stilului de viață occidental. Incidența excepțional de redusă a bolii cardiovasculare în China rurală și în Africa au fost atribuite nivelului incredibil de redus al colesterolului în rândul acestor populații. Deși dieta chineză și cea africană nu sunt deloc similare, ele împărtășesc anumite numitoare comune. Ambele sunt bazate pe alimente integrale de origine vegetală, cum ar fi cerealele și legumele. Datorită consumului unor alimente atât de bogate în fibre și atât de sărace în grăsimi de origine animală, nivelul colesterolului total al acestor populații este situat undeva sub 150 mg/dl, comparabil cu cel al occidentalilor vegetarieni.

Ce concluzie putem trage din toate aceste date? Aceea că boala cardiovasculară este opțională.

Dacă examinăm dinții oamenilor care au trăit cu 10.000 de ani înainte de inventarea periuței de dinți, constatăm că aceștia nu aveau aproape nici o carie. Deși nu foloseau niciodată ața dentară, dinții lor erau într-o stare de sănătate excelentă. De ce? Deoarece batoanele de ciocolată nu fuseseră inventate încă! Motivul pentru care oamenii fac carii la ora actuală este plăcerea provocată de dulciuri, care depășește costul și disconfortul tratamentului dentar. Și eu mă complac când și când în această desfătare alimentară, profitând de faptul că am o asigurare dentară bună! Placa dentară nu este însă totuna cu cea aterosclerotică din interiorul arterelor. Acestea din urmă nu pot fi curățate de tartru, ca dinții. De această dată vorbim de viață și de moarte.

Boala cardiovasculară este principala cauză a mortalității în rândul occidentalilor. Depinde însă de fiecare dintre noi ce decizii luăm în privința dietei și a stilului nostru de viață. De bună seamă, ar merita să facem această alegere într-o manieră conștientă, educându-ne singuri în privința consecințelor previzibile ale acțiunilor noastre. Așa cum putem evita dulciurile cu zahăr care ne fac dinții să se degradeze, noi putem evita și grăsimile trans, cele saturate și alimentele bogate în colesterol care ne înfundă arterele.

Haide să vedem în continuare cum progresează boala cardiovasculară de-a lungul vieții și cum poate preveni, opri și chiar inversa această boală simpla schimbare a dietei, înainte de a fi prea târziu.

Este uleiul de pește un simplu „ulei de șarpe[1]”?

După recomandarea Asociației Americane a Inimii ca indivizii cu un risc ridicat de boală cardiovasculară să își întrebe medicul în privința suplimentelor cu ulei de pește bogat în omega-3, industria pastilelor cu ulei de pește a devenit peste noapte o industrie de foarte multe miliarde de dolari. La ora actuală, americanii consumă peste o sută de mii de tone de ulei de pește anual.

Ce spune însă știința în această privință? Sunt suplimentele cu ulei de pește atât de benefice pentru prevenirea și tratamentul bolii cardiovasculare, sau sunt ele doar o „poveste de pescar (trasă de păr)”? O recenzie sistematică a meta-analizei publicate în Journal of the American Medical Association a examinat toate studiile clinice aleatorii care au evaluat efectele grăsimilor omega-3 asupra duratei vieții, morții cardiace, morții subite, atacului de cord și atacului cerebral. Analiza a inclus studii care nu s-au limitat la uleiul de pește, ci au cercetat inclusiv efectele sfătuirii oamenilor de a consuma mai mult ulei de pește. Ce au descoperit aceste studii? În linii mari, cercetătorii au descoperit că uleiul de pește nu conferă beneficii de vreun fel pentru mortalitatea în general, pentru cea datorată bolii cardiovasculare, pentru moartea cardiacă subită, pentru atacul de cord și pentru atacul cerebral.

Cercetătorii au analizat inclusiv potențialele beneficii pentru persoanele care au suferit deja un atac de cord și pentru prevenirea unui al doilea, dar nu au descoperit nici un beneficiu real.

De unde a apărut ideea că grăsimile omega-3 din suplimentele cu ulei de pește sunt bune pentru sănătate? S-a pornit de la premisa că eschimoșii nu se îmbolnăvesc de inimă, lucru care s-a dovedit a fi un simplu mit. Unele studii timpurii au părut să dea rezultate promițătoare. Spre exemplu, faimosul studiu DART din anii 80, care a analizat un număr de 2000 de subiecți, a descoperit că rata mortalității a fost cu 29% mai mică în cazul celor cărora li s-a recomandat să consume pește gras. Sună impresionant, așa că nu este de mirare că studiul a primit foarte multă atenție, dar oamenii par să uite de studiul care a urmat, DART-2, care a descoperit exact opusul primei concluzii. Realizat de același grup de cercetători, studiul DART-2 a analizat 3000 de subiecți. De această dată, participanților li s-a spus că consume ulei de pește, îndeosebi cei cu un risc ridicat de moarte cardiacă.

După ce au comparat rezultatele studiilor, cercetătorii au ajuns la concluzia că folosirea acizilor grași omega-3 în practica clinică de zi cu zi nu mai este justificată. Ce ar trebui să facă medicii atunci când pacienții lor aplică recomandarea Asociației Americane a Inimii, întrebându-i ce cred în privința suplimentelor cu ulei de pește? După cum s-a exprimat directorul departamentului de Lipide și Metabolism de la Institutul Cardiovascular de la Mount Sinai: „Dată fiind această meta-analiză negativă și altele de același fel, sarcina noastră ca medici este să oprim consumul suplimentelor cu ulei de pește de către pacienții noștri…”.

Boala cardiovasculară începe din copilărie

În anul 1953, un studiu publicat în Journal of the American Medical Association a schimbat dramatic percepția noastră asupra dezvoltării bolii cardiovasculare. Cercetătorii au realizat o serie de 300 de autopsii asupra victimelor americane ale Războiului Coreean, cu vârsta medie de 22 de ani. În mod șocant, s-a dovedit că 77% dintre soldați aveau deja semne vizibile de ateroscleroză coronară. Unii aveau chiar artere blocate în proporție de 90% sau mai mult. Studiul „a arătat într-o manieră explicită că schimbările aterosclerotice apar în arterele coronare cu ani și cu decenii întregi înainte de vârsta la care boala coronară cardiacă (CHD[2]) devine o problemă recunoscută clinic”.

Studiile ulterioare ale victimelor deceselor accidentale cu vârste de la 3 la 26 de ani au arătat că striațiile grase – prima etapă a aterosclerozei – apar la aproape toți copiii americani până la vârsta de 10 ani. Până la vârsta de 20-30 de ani, aceste striații se pot transforma într-o placă pe deplin formată, similară celei descoperite la tinerii soldați căzuți în Războiul Coreean. La 40 sau la 50 de ani, această placă începe să îi ucidă pe oameni.

Prin urmare, dacă ai o vârstă de peste 10 ani, întrebarea nu mai este în ce măsură îți dorești să mănânci sănătos pentru a preveni boala cardiovasculară, ci în ce măsură îți dorești să inversezi această boală pe care o ai deja.

Cât de devreme încep să apară aceste striații grase? Ateroscleroza poate apărea chiar înainte de naștere. Cercetătorii italieni au studiat arterele fetușilor rezultați în urma pierderii unor sarcini și ale nou-născuților care au murit la scurt timp după naștere. S-a dovedit că arterele fetușilor ai căror mame aveau un colesterol ridicat aveau mai multe leziuni arteriale. Această descoperire sugerează că este posibil ca ateroscleroza să nu apară ca o boală nutrițională a copilăriei, ci să înceapă chiar în timpul sarcinii.

Evitarea fumatului și alcoolului în timpul sarcinii a devenit o practică relativ comună în rândul femeilor. Într-o manieră similară, ele ar trebui să înceapă să mănânce mai sănătos, de dragul generației următoare.

Potrivit lui William C. Roberts, editorul-șef al revistei American Journal of Cardiology, singurul factor de risc absolut critic pentru acumularea plăcii aterosclerotice este colesterolul, îndeosebi nivelul ridicat al LDL din sânge. Nu întâmplător, acesta este numit colesterolul „rău”, întrucât reprezintă vehiculul prin care colesterolul este depozitat în artere. Autopsiile realizate pe mii de victime tinere ale unor accidente au arătat că nivelul colesterolului din sânge este strâns corelat cu ateroscleroza arterelor. Pentru a reduce drastic nivelul colesterolului LDL, este necesar să îți reduci la fel de drastic consumul de grăsimi trans, care provin din alimentele procesate, dar și din carne și din produsele lactate, cel al grăsimilor saturate, care există îndeosebi în produsele de origine animală și în alimentele de tip fast-food, și într-o mai mică măsură cel al colesterolului dietetic, care se găsește exclusiv în produsele de origine animală, îndeosebi în ouă.

Ai remarcat tiparul? Cei trei factori principali care stimulează creșterea colesterolului rău – principalul factor de risc al bolii care ucide cei mai mulți americani – derivă din consumul alimentelor de origine animală și al celor procesate. Acest lucru explică de ce populațiile care consumă diete tradiționale bazate pe alimente integrale de origine vegetală nu au fost afectate de epidemia de boli cardiovasculare.

Este vorba de colesterol, prostule!

Dr. Roberts a fost editorul-șef al revistei American Journal of Cardiol­ogy timp de mai bine de 30 de ani. În plus, el este directorul executiv al Institutului Baylor pentru Boli Vasculare și Cardiace și a scris peste o mie de articole științifice și peste 12 manuale de cardiologie. Pe scurt, vorbim de un expert care știe precis ce spune.

În editorialul intitulat „Este vorba de colesterol, prostule!”, dr. Roberts declară (așa cum am precizat și noi mai devreme) că nu există decât un singur factor de risc pentru boala coronară a inimii: colesterolul. Este posibil să fii obez, diabetic și să fumezi o țigară de la alta, dar totuși să nu suferi de ateroscleroză dacă ai un colesterol suficient de redus în sânge.

Nivelul optim al colesterolului LDL este probabil de 50 sau de 70 de mg/dl, și cu cât este mai redus, cu atât mai bine. Acesta este nivelul cu care se nasc copiii și pe care îl au populațiile care nu cunosc boala cardiovasculară. De asemenea, acesta este nivelul la care s-a dovedit că ateroscleroza nu mai progresează în cadrul studiilor referitoare la colesterol. Un nivel al colesterolului LDL de 70 mg/dl corespunde unui nivel al colesterolului total de 150. Faimosul Studiu Fremingham al Inimii a raportat că sub acest nivel nu s-a înregistrat nici un singur deces din cauza bolii coronare a inimii. Studiul a urmărit mai multe generații de oameni, pentru a identifica factorii de risc ai bolii cardiovasculare. Prin urmare, ținta pe care ar trebui să o urmărească toți cei care doresc să nu sufere de inimă este un colesterol total sub nivelul de 150 mg/dl. „Dacă acest obiectiv ar fi atins, scrie dr. Roberts, marele flagel al lumii occidentale ar fi eliminat în mare măsură”.

Nivelul mediu al colesterolului americanilor este mult mai ridicat decât valoarea de 150 mg/dl. Valoarea lui medie este de 200 mg/dl. Dacă analizele sângelui îți arată o valoare a colesterolului total de 200 mg/dl, este posibil ca medicul tău să te liniștească, spunându-ți că aceasta este normală. Într-o societate în care este „normal” să mori de inimă, un nivel „normal” al colesterolului nu pare să fie însă un lucru dezirabil.

Dacă dorești să fii sută la sută sigur că nu vei suferi de un atac de cord, este necesar să îți reduci nivelul colesterolului LDL cel puțin sub valoarea de 70 mg/dl. Dr. Roberts susține că există doar două modalități de a face acest lucru în America: să prescriem pe viață medicamente statine unui număr de peste 100 de milioane de americani sau să le recomandăm tuturor să consume o dietă foarte bogată în alimente integrale de origine vegetală.

Prin urmare, ai de ales: medicamente sau dietă. Toate asigurările medicale acoperă medicamentele statine care reduc colesterolul. În acest caz, de ce ți-ai schimba dieta, dacă poți lua o simplă pastilă în fiecare zi pentru tot restul vieții tale? Din păcate, așa cum vom vedea în capitolul 15, aceste medicamente nu au nici pe departe rezultate atât de bune cum cred oamenii, având în schimb numeroase efecte secundare.

Vrei niște cartofi prăjiți lângă acel Lipitor?

Medicamentul statin Lipitor, care reduce colesterolul, a devenit cel mai bine vândut medicament din toate timpurile, generând vânzări de peste 140 de miliarde de dolari la nivel global. Această clasă de medicamente a generat un entuziasm atât de mare în rândul comunității medicale încât unele autorități din sistemul american de îngrijire a sănătății au recomandat chiar ca el să fie adăugat la apa de băut, la fel ca fluorul. Un jurnal de cardiologie a mers până acolo încât a prezentat sugestia ca restaurantele fast-food să ofere condimente „McStatin” alături de ketchup, pentru neutralizarea efectelor alegerilor dietetice incorecte.

Pentru cei cu risc ridicat de boală cardiovasculară care nu doresc sau sunt incapabili să își reducă în mod natural colesterolul prin schimbări dietetice, beneficiile medicamentelor statine depășesc în linii meri riscurile. Nu trebuie să uiți însă că aceste medicamente au totuși efecte secundare, cum ar fi potențialul deteriorării ficatului și al mușchilor. Motivul pentru care unii medici solicită în mod regulat analize ale sângelui pacienților lor care iau astfel de medicamente este exact monitorizarea toxicității ficatului. Sângele poate fi testat inclusiv pentru prezența produșilor generați de descompunerea mușchilor, dar biopsiile au arătat că oamenii care iau statine pot suferi de deteriorări musculare chiar dacă analizele le-au ieșit bune și nu au prezentat semne de dureri sau de slăbiciune musculară. Declinul puterii și performanței musculare asociat uneori cu aceste medicamente nu li se pare foarte grav celor tineri, dar le poate spori riscul celor vârstnici de a cădea și de a se răni.

Ceva mai recent au apărut alte motive de îngrijorare. În anul 2012, Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente a anunțat obligativitatea etichetării statinelor cu avertismente pentru medici și pacienți în privința efectelor secundare potențiale asupra creierului, cum ar fi pierderea memoriei și confuzia. De asemenea, s-a dovedit că ele amplifică riscul apariției diabetului. În anul 2013, un studiu realizat pe câteva mii de femei care sufereau de cancer la sân a arătat că folosirea pe termen lung a statinelor poate dubla riscul unui cancer la sân invaziv. Principala cauză a mortalității în rândul femeilor este boala cardiovasculară, nu cancerul. Prin urmare, este posibil ca beneficiile statinelor să depășească în continuare riscurile, dar ce sens are să accepți aceste riscuri dacă îți poți reduce colesterolul pe cale naturală?

S-a dovedit că dietele bazate pe plante reduc colesterolul la fel de eficient ca și cele mai bune statine de pe piață, dar fără nici un risc. De fapt, „efectele secundare” ale unei alimentații sănătoase tind să fie în totalitate pozitive: un risc mai mic de cancer și de diabet și o protecție pentru ficat și pentru creier, așa cum vom vedea în alte secțiuni din această carte.

Boala cardiovasculară este reversibilă

Nu este niciodată prea devreme să începi să mănânci sănătos, dar poate fi vreodată pentru târziu? Pionierii medicinii stilului de viață precum Nathan Pritikin, Dean Ornish și Caldwell Esselstyn Jr. au luat mai mulți pacienți care sufereau de o boală cardiovasculară avansată și i-au pus să țină o dietă bazată pe alimente integrale de origine vegetală comparabilă cu cea a populațiilor din Asia și din Africa ce nu suferă de această boală. Speranța celor trei a fost ca dieta sănătoasă să oprească procesul bolii și să o împiedice să progreseze.

Spre uimirea lor, s-a întâmplat însă ceva miraculos.

Boala cardiovasculară a pacienților lor a început să se inverseze. Cu alte cuvinte, aceștia au început să se vindece. De îndată ce au renunțat la dieta care le înfunda arterele, organismele lor au reușit să își dizolve singure o parte din placa acumulată. Arterele lor s-au deschis, fără ajutorul medicamentelor și al chirurgiei, chiar și în cazul pacienților care sufereau de trei vase de sânge înfundate. Acest lucru sugerează că organismul lor și-a dorit tot timpul să se vindece, dar nu a avut ocazia.

Îngăduie-mi să îți împărtășesc așa-numitul „cel mai bine păzit secret al medicinii”. Dacă sunt îndeplinite anumite condiții, organismul se vindecă singur. Dacă lovești cu piciorul un zid, acesta se înroșește, se umflă și devine dureros, dar dacă în continuare te odihnești și nu mai calci pe el, el începe să se vindece în mod natural. De bună seamă însă, dacă îl vei izbi de trei ori pe zi de perete, dimineață, la prânz și seara, el nu se va vindeca niciodată.

Dacă te vei duce la medic, plângându-te de dureri în zona piciorului, acesta îți va spune: „Nici o problemă” și îți va prescrie niște analgezice. Te vei întoarce apoi acasă, continuând să izbești zidul de trei ori pe zi, dar analgezicele te vor face să te simți mult mai bine. Slavă cerului că a fost inventată medicina modernă! Același lucru se întâmplă atunci când oamenii iau nitroglicerină pentru durerile din zona pieptului. Medicamentul le ușurează fantastic durerile, dar nu tratează în nici un fel cauza lor.

Dacă îl lași, organismul tău de-abia așteaptă să se vindece singur. De bună seamă, în cazul în care continui să te rănești singur de trei ori pe zi, tu întrerupi acest proces de vindecare. Gândește-te la fumat și la riscul de cancer la plămâni. Unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le-am învățat la facultate a fost acela că la 15 ani de la lăsatul de fumat, riscul de a face cancer la plămâni se apropie de valoarea celui al unei persoane care nu a fumat niciodată în viață. Plămânii își pot curăța singuri toată gudroanele acumulate de-a lungul anilor, arătând în final ca și cum nu ai fi fumat niciodată.

Corpul tău își dorește să fie sănătos. De-a lungul vieții tale de fumător, procesul de vindecare a reînceput de fiecare dată în timpul nopții, continuând până când… bang! – ți-ai reaprins o nouă țigară a doua zi dimineața. Așa cum îți poți răni singur plămânii cu fiecare fum pe care îl tragi în piept, tu îți poți răni arterele cu fiecare înghițitură de mâncare. Chiar dacă optezi pentru o dietă moderată, lovindu-te astfel cu un ciocan mai mic, ce rost are să te lovești singur? O altă opțiune ar fi să nu te mai lovești deloc, lăsând procesul natural de vindecare al organismului să îți restaureze starea de sănătate.

Endotoxinele care îți deteriorează arterele

Dietele nesănătoase nu îți deteriorează numai structura arterelor, ci și funcționarea lor. Arterele tale nu sunt niște simple tuburi inerte prin care circulă sângele. Ele sunt niște organe vii și dinamice. Se știe de aproape două decenii că o singură masă de tip fast-food (studiul original a studiat „cârnații și ouăle McMuffins) îți poate întări arterele în doar câteva ore, reducându-le la jumătate capacitatea de a se relaxa normal. Exact când această stare inflamatoare începe să se relaxeze din nou, cinci sau șase ore mai târziu – vine ora prânzului! Arterele sunt invadate din nou de o altă porție de alimente nocive. Așa se face că marea majoritate a americanilor sunt blocați în cercul vicios al inflamațiilor cronice cu un grad de intensitate redus. Mesele nesănătoase nu generează efecte nocive doar peste câteva decenii, ci chiar în momentul prezent, la doar câteva ore după ce ajung în organism.

La origini, cercetătorii au dat vina pe grăsimile sau pe proteinele de origine animală, dar atenția lor s-a abătut recent asupra unor toxine bacteriene numite „endotoxine”. Anumite alimente, cum ar fi carnea, par să găzduiască bacterii care pot declanșa inflamații nu doar atunci când sunt vii, ci și după ce mor (atunci când alimentul este gătit la foc). Endotoxinele lor nu sunt distruse prin foc, de către acidul din stomac sau de către enzimele digestive, ci ajung în intestine (după orice masă în care ai consumat produse de origine animală). Se crede că ele sunt transportate apoi de grăsimile saturate dincolo de pereții intestinelor, în fluxul de sânge, unde pot declanșa o reacție inflamatoare în interiorul arterelor.

Acest lucru ar putea explica viteza remarcabilă cu care pacienții bolnavi de inimă pot experimenta o mare ușurare atunci când trec la o dietă bazată în principal pe alimente integrale de origine vegetală, inclusiv pe fructe, legume, cereale integrale și leguminoase boabe. Dr. Ornish descrie o reducere cu 91% a atacurilor de angină la doar câteva săptămâni după ce pacienții trec la o dietă bazată pe alimente integrale de origine vegetală, indiferent dacă aceasta este dublată sau nu de exerciții fizice. Această dispariție rapidă a durerilor din zona pieptului apar cu mult timp înaintea dizolvării efective a plăcii de pe pereții arterelor, sugerând că dieta bazată pe alimente integrale de origine vegetală nu ajută doar la curățarea plăcii din interiorul arterelor, ci și la îmbunătățirea funcționării acestora. La antipod, grupul de control al pacienților cărora li s-a spus să urmeze sfatul medicului lor a experimentat o creștere cu 186% a atacurilor de angină. În aceste condiții, nu este deloc surprinzător faptul că starea lor de sănătate s-a înrăutățit, dat fiind că au continuat să consume aceeași dietă care le-a distrus arterele de la bun început.

Puterea dramatică a schimbărilor dietetice este cunoscută deja de decenii. Spre exemplu, un articol intitulat „Angina și dieta vegană” a fost publicat în American Heart Journal încă din anul 1977. Dietele vegane sunt bazate exclusiv pe alimente de origine vegetală, evitând produsele din carne, ouăle și lactatele. Medicii au descris cazuri precum cel al domnului F.W. (inițialele sunt folosite frecvent în astfel de studii, pentru a le proteja pacienților confidențialitatea), un bărbat de 65 de ani care suferea de o angină atât de severă încât trebuia să se oprească la fiecare nouă sau zece pași. El nu mai reușea să ajungă de unul singur nici măcar până la cutia poștală. După ce a trecut la dieta vegană, durerile sale s-au îmbunătățit în numai câteva zile. Peste câteva luni, el a ajuns să urce pe munți, fără nici un fel de durere.

Nu te simți pregătit să începi să mănânci mai sănătos? În acest caz, există o clasă nouă de medicamente anti-angină, cum ar fi ranolazina (comercializat sub numele de Ranexa). Un director executiv al unei companii de medicamente a sugerat că acest produs nu trebuie folosit decât de către oamenii „incapabili să treacă la o dietă vegană”. Medicamentul costă peste 2000 de dolari pe an, dar efectele sale secundare sunt relativ minore, și chiar funcționează… tehnic vorbind. Dacă este luat în doza maxim admisă, Ranexa permite prelungirea duratei unui exercițiu fizic cu… 33,5 secunde. Adică un pic mai mult de o jumătate de minut! Mă îndoiesc că vreo persoană din cele care iau acest medicament va ajunge prea curând să urce pe munți!

Nucile de Brazilia pot controla colesterolul?

Poate oare o simplă porție de nuci de Brazilia să reducă nivelul colesterolului mai rapid decât medicamentele statine și este oare posibil ca acest nivel al colesterolului să se mențină o lună după această masă singulară?

Ei bine, da. Acesta este unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le-am auzit vreodată. Cercetătorii din Brazilia (de unde altundeva?) le-au dat unui număr de zece bărbați și zece femei o singură masă alcătuită din 1-8 nuci de Brazilia. Într-o manieră absolut uimitoare, această unică masă alcătuită în medie din patru nuci de Brazilia le-a îmbunătățit imediat participanților nivelul colesterolului, prin comparație cu un grup de control (care nu au consumat nucile). Astfel, nivelul colesterolului „rău” LDL a scăzut cu nu mai puțin de 20% în următoarele nouă ore de la consumarea nucilor. Nici chiar medicamentele nu operează atât de rapid.

Dar lucrurile nu se opresc aici, ci devin și mai uimitoare. Cercetătorii le-au măsurat din nou nivelul colesterolului participanților 30 de zile mai târziu. Chiar și la o lună de la ingerarea acelei unice porții de nuci de Brazilia, nivelul colesterolului acestora a continuat să rămână redus!

În mod normal, atunci când un studiu publicat în literatura medicală prezintă rezultate atât de spectaculoase, prea frumoase ca să fie adevărate, medicii așteaptă să vadă rezultatele duplicate înainte de a-și schimba practica medicală și de a începe să le recomande pacienților lor ceva nou, îndeosebi atunci când studiul respectiv nu a analizat decât zece subiecți, iar rezultatele sale par incredibile. Pe de altă parte, de vreme ce această intervenție este atât de simplă, de comodă, de ieftină și de sănătoasă – la urma urmelor, vorbim doar de patru nuci de Brazilia pe lună – după părerea mea nu mai este cazul să așteptăm alte dovezi. Eu cred că poziția cea mai rezonabilă în acest caz este să le recomandăm oamenilor să consume nuci de Brazilia până la proba contrarie.

Pe de altă parte, mai mult nu înseamnă automat mai bine în cazul de față. Nucile de Brazilia sunt atât de bogate în seleniu încât consumul a patru nuci zilnic ar putea conduce la o depășire a limitei tolerabile de seleniu. Ce-i drept, dacă te limitezi la patru nuci pe lună nu mai este cazul să îți faci astfel de probleme.

Urmează cursul banilor

Studiile care arată că boala coronară a inimii poate fi inversată prin adoptarea unei diete bazate pe alimente integrale de origine vegetală – cu sau fără includerea altor schimbări ale stilului de viață – au fost publicate de decenii în cele mai prestigioase jurnale medicale ale lumii. În acest caz, cum se face că ele nu au ajuns încă la conștiința publicului larg?

În anul 1977, Comitetul referitor la Nutriție și la Nevoile Umane al Senatului American a încercat să popularizeze aceste rezultate. Acest comitet, supranumit McGovern, a emis „Obiectivele dietetice ale Statelor Unite”, un raport care le recomanda americanilor să reducă din dieta lor alimentele de origine animală și să își amplifice consumul de alimente de origine vegetală. Iată ce povestește un membru fondator al departamentului de nutriție al Universității Harvard: „Producătorii de carne, lapte și ouă au fost foarte supărați”. Puțin zis! Sub presiunea acestor industrii, recomandarea „reducerii consumului de carne” nu numai că a fost scoasă din raport, dar întregul comitet senatorial a fost dizolvat. Mai mulți senatori proeminenți și-au pierdut electoratul datorită susținerii acestui raport.

În anii din urmă, a ieșit la iveală faptul că mai mulți membri ai Comitetului Statelor Unite pentru Recomandarea Liniilor Directoare Dietetice au interese financiare în diferite companii, de la cele care produc dulciuri la entități precum Consiliul McDonald’s pentru Studierea Stilurilor de viață și Institutul Coca-Cola pentru Sănătate și Bunăstare. Una din membrele comitetului a fost folosită chiar ca „imagine de brand” pentru compania Duncan Hines, care produce prafuri pentru prăjituri, iar apoi pentru Crisco, înainte de a-și aduce „contribuția” la scrierea „Liniilor Directoare Dietetice pe Americani”.

După cum remarcă unul dintre comentatori în revista Food and Drug Law Journal, din punct de vedere istoric, Comitetul pentru Recomandarea Liniilor Directoare Dietetice:

Nu discută absolut deloc despre studiile științifice referitoare la consecințele consumului de carne asupra stării de sănătate. Dacă ar discuta despre aceste studii, el nu și-ar mai putea justifica recomandarea de a consuma carne, întrucât cercetările arată că acest produs crește riscul de boli cronice, ceea ce contravine chiar obiectivelor Liniilor Directoare. Astfel, prin simpla ignorare a acestor studii, Comitetul poate ajunge la o concluzie care în caz contrar ar părea inadecvată.

Ce se întâmplă însă cu profesia medicală propriu-zisă? De ce nu au acceptat cu brațele deschise colegii mei medici studiile care demonstrează puterea vindecătoare a unei nutriții corecte? Din păcate, istoria medicinii este plină până la refuz de exemple în care establishment-ul medical a respins concluziile științei atunci când acestea contraveneau înțelepciunii convenționale. Există chiar și un nume pentru acest fenomen: „Efectul Roșiei”. Numele a fost inventat de autorul unui articol apărut în revista Journal of the American Medical Association, cu referire la faptul că roșiile au fost considerate cândva otrăvitoare, fiind interzise secole la rând în America de Nord, în pofida dovezilor contrare copleșitoare.

Este suficient de rău faptul că marea majoritate a facultăților de medicină nu le oferă studenților nici măcar un singur curs de nutriție, dar ceea ce este încă și mai rău este faptul că organizațiile medicale oficiale fac un lobby activ împotriva introducerii unui astfel de curs în programa de pregătire a tinerilor medici. Atunci când Academia Americană a Medicilor de Familie (AAFP) a fost întrebată de ce întreține relații financiare corporatiste cu Coca-Cola în procesul de educare a pacienților în privința alimentației sănătoase, unul din vicepreședinții executivi ai companiei s-a apărat spunând că o astfel de alianță nu era fără precedent. La urma urmelor, asociația a avut relații similare anterioare și cu companiile PepsiCo și McDonald’s, iar anterior chiar cu producătorul de țigări Philip Morris.

Argumentul nu le-a închis gura criticilor, așa că executivul AAFP a citat din politica Asociației Dietetice Americane, potrivit căreia „nu există alimente bune sau rele, ci doar diete adecvate ori inadecvate”. Nu există alimente rele? Chiar așa? Industria tutunului și-a făcut foarte mult timp o reclamă similară: fumatul în sine nu este nociv, ci doar „fumatul în exces”. Îți sună familiar? Totul este permis, dar cu moderație.

Asociația Dietetică Americană (ADA), care produce diferite lucrări de nutriție ce conțin linii directoare referitoare la dieta corectă, are propriile sale legături financiare corporatiste. De fapt, cine scrie aceste lucrări cu recomandări? Diferite surse din industria alimentară plătesc ADA câte 20.000 de dolari per lucrare pentru a lua parte direct la procesul de redactare a ei. Astfel, noi aflăm despre beneficiile ouălor direct de la Comitetul American al Ouălor și despre beneficiile gumei de mestecat direct de la Institutul pentru Știință Wrigley.

În anul 2012, Asociația Dietetică Americană și-a schimbat numele în Academia de Nutriție și Dietetică, dar nu a făcut nimic pentru a-și schimba inclusiv politica. Ea a continuat să primească milioane de dolari anual de la diferite companii de alimente procesate (fără nici o valoare nutrițională), de prelucrare a cărnii, de lactate, băuturi răcoritoare carbogazoase și dulciuri. În schimb, ea le permite acestor companii să prezinte seminarii educaționale oficiale pentru a-i învăța pe dieteticieni ce să le spună clienților lor. Dacă auzi vreodată titlul de „dietetician înregistrat”, acesta este grupul la care este afiliat acesta. Din fericire, a apărut un trend opus în interiorul comunității dieteticienilor, exemplificat de crearea organizației Dieteticienii cu Integritate Profesională.

Ce putem spune însă despre medicii individuali? De ce nu le spun toți colegii mei pacienților lor să evite lanțurile de restaurante fast-food de genul Chick-fil-A? Una din principalele scuze pe care o prezintă medicii este timpul insuficient alocat vizitelor pacienților, dar un motiv încă și mai important pentru care nu le spun pacienților cu colesterolul ridicat să mănânc mai sănătos este că sunt convinși că aceștia „se tem de privațiunile dietetice”. Cu alte cuvinte, medicii consideră că pacienții lor s-ar simți afectați dacă li s-ar interzice gunoaiele alimentare pe care le consumă. Tu îți poți imagina un medic spunând: „Mda, mi-aș dori să le spun pacienților mei să renunțe la fumat, dar știu cât de mult le place acest lucru”?

Dr. Neal Barnard, președintele Comitetului Medicilor pentru o Medicină Responsabilă, a scris recent un editorial extrem de inspirat în jurnalul de etică al Asociației Medicale Americane, în care descrie cum au trecut medicii de la susținerea tacită (iar uneori fățișă) a fumatului la lupta împotriva acestuia. Ei au înțeles că recomandarea făcută pacienților de a nu mai fuma ar fi mai eficientă dacă nu ar avea ei înșiși degetele pătate de tutun.

La ora actuală, spune dr. Barnard: „Dietele bazate pe alimente integrale de origine vegetală sunt echivalentul nutrițional al renunțatului la fumat”.

Capitolul 2

Cum să nu mori din cauza unei boli pulmonare

Cea mai cruntă moarte la care am asistat vreodată a fost aceea a unui bărbat care suferea de un cancer la plămâni. La acea vreme eram stagiar la un spital public din Boston. În mod evident, deținuții care mureau în închisoare din cauza unei boli nu dădeau bine pentru statistici, așa că cei cu boli terminale erau trimiși la spitalul unde lucram, pentru a-și sfârși acolo zilele, chiar dacă medicii nu mai puteau face nimic pentru ei.

Era o zi de vară, iar salonul în care erau internați deținuții nu avea aer condiționat. Noi, medicii, ne puteam retrage oricând doream în cabinetul nostru cu o atmosferă mult mai plăcută, dar bieții deținuți, legați cu cătușele de paturi, erau nevoiți să zacă în sauna din salonul lor situat la ultimul etaj al unei clădiri înalte din cărămidă. Când erau puși să se alinieze pe hol în fața noastră, purtând lanțuri la picioare, lăsau în urma lor o dâră de sudoare.

În noaptea în care a murit acel bărbat, eu mă aflam într-o tură de 36 de ore. La acea vreme eram obligați să lucrăm 117 ore pe săptămână. În aceste condiții, este de mirare că nu am omorât noi înșine mai mulți pacienți, atât de eram de obosiți. Peste noapte nu am mai rămas decât doi medici: eu și un alt medic care prefera să doarmă, deși primea un cec de 1000 de dolari pentru munca prestată. Așa se face că am fost nevoit să acopăr singur sutele de pacienți din spital, din care o bună parte erau în faze terminale ale bolilor. Într-un astfel de moment, amețit din cauza privațiunii de somn, am primit un apel.

Până atunci, toate cadavrele pe care le văzusem aparțineau fie unor pacienți aduși deja morți, fie unora care mureau în timpul unui „cod” cardiac, când noi încercam cu disperare, dar cel mai adesea fără succes, să îi resuscităm.

Cazul acestui bărbat a fost diferit.

Avea ochii larg deschiși și se chinuia să absoarbă aerul, cu mâinile încătușate încleștate de pat. Cancerul îi umplea plămânii cu fluid. Era înecat de propriul său cancer.

În timp ce pacientul se lupta cu disperare cu moartea, mintea mea era setată pe modul medical, trecând în revistă protocoalele și procedurile pe care le cunoșteam, dar nu mai puteam face mare lucru pentru el. Bărbatul avea nevoie de morfină, dar aceasta se afla într-o altă parte a spitalului, și dacă aș fi plecat după ea nu m-aș fi putut întoarce niciodată la timp. Nu eram deloc popular în salonul deținuților, întrucât îi făcusem odată raport unui gardian care bătea un deținut bolnav, așa că primisem chiar amenințări cu moartea. Paznicii nu m-ar fi lăsat niciodată să trec foarte rapid prin punctele de control. Am rugat o infirmieră să îmi aducă niște morfină, dar aceasta nu a ajuns înapoi la timp cu ea.

Bărbatul care tușea a început să se înece. „Totul o să fie bine”, i-am spus, gândindu-mă instantaneu: „Ce prostie să îi spui așa ceva cuiva care se sufocă”. Nu era decât o minciună venită din partea unui lung șir de autorități care l-au privit cu condescendență pe acest om de-a lungul întregii sale vieți. Neajutorat, am uitat pentru o clipă că sunt medic și am redevenit o ființă umană. I-am luat mâna în a mea, iar el mi-a strâns-o cu toată puterea, trăgându-mă către fața lui scăldată în lacrimi, pe care se citea panica. „Sunt aici, i-am spus. Sunt lângă tine”. Privirile noastre au rămas conectate, în timp ce el a continuat să se sufoce în fața mea. Mi se părea că asist la o tortură care conduce la moartea victimei.

Respiră adânc. Acum, imaginează-ți ce înseamnă să nu poți respira. Cu toții ar trebui să ne îngrijim mai atenți plămânii.

A doua cauză a mortalității în America, boala pulmonară, răpește anual circa 300.000 de vieți. La fel ca prima cauză a mortalității, boala cardiovasculară, și aceasta poate fi prevenită cu ușurință. Boala pulmonară poate lua multe forme, dar cele mai importante sunt: cancerul la plămâni, boala pulmonară obstructivă cronică (COPD[3]) și astmul.

Cancerul la plămâni este tipul de cancer care face cele mai multe victime. Peste 160.000 de oameni mor anual de cancer la plămâni din cauza fumatului. Din fericire, o dietă sănătoasă poate neutraliza efectele distrugătoare ale fumatului asupra ADN-ului, iar uneori poate preveni răspândirea cancerului.

COPD ucide aproximativ 140.000 de oameni în fiecare an, fie din cauza leziunilor produse la nivelul pereților sacilor alveolari (caz în care boala este numită emfizem), fie datorită inflamării și îngroșării căilor respiratorii prin umplerea lor cu mucozități dense (caz în care este numită bronșită cronică). Deși nu există nici un remediu pentru cicatricele permanente la nivelul plămânilor pe care le cauzează COPD, o dietă bogată în fructe și legume poate încetini progresia bolii și poate îmbunătăți funcția plămânilor celor 13 milioane de oameni care suferă de ea.

În sfârșit, astmul răpește 3000 de vieți anual, fiind una din cele mai comune boli cronice care îi afectează pe copii. Și el poate fi prevenit în mare măsură printr-o dietă mai sănătoasă. Cercetările științifice sugerează că un consum mai mare de legume și fructe poate reduce numărul cazurilor de astm în timpul copilăriei și numărul atacurilor de astm la cei care suferă deja de această boală.

Cancerul la plămâni

În Statele Unite, circa 220.000 de pacienți sunt diagnosticați cu cancer la plămâni în fiecare an, generând mai multe decese decât următoarele trei tipuri de cancere combinate: cel la colon, la sân și la pancreas. În fiecare clipă, circa 400.000 de americani trăiesc sub amenințarea morții din cauza unui cancer la plămâni. Spre deosebire de boala cardiovasculară, pe care medicii nu o atribuie încă dietei care înfundă arterele, la ora actuală toată lumea recunoaște faptul că principala cauză a cancerului la plămâni este fumatul. Potrivit Asociației Americane a Specialiștilor în Plămâni, fumatul contribuie cu până la 90% la toate decesele datorate cancerului la plămâni. Bărbații care fumează sunt de 23 de ori mai predispuși (iar femeile de 13 ori mai predispuse) să facă un cancer la plămâni decât nefumătorii. De altfel, ei nu își fac rău numai lor. Mii de oameni mor anual din cauza fumatului pasiv. Nefumătorii au un risc cu 20-30% mai mare de a face cancer la plămâni dacă sunt expuși în mod regulat fumului de țigară.

Etichetele de avertisment de pe pachetele de țigări pot fi văzute pretutindeni la ora actuală, dar timp de foarte mulți ani, legătura între fumat și cancerul la plămâni a fost suprimată de anumite grupuri foarte puternice de interese, la fel cum la ora actuală este suprimată relația dintre anumite alimente și alte boli care răpesc enorm de multe vieți. Spre exemplu, prin anii 80, Philip Morris, principalul producător de țigări din America, a lansat vestitul Proiect Whitecoat. Corporația a angajat mai mulți medici care au publicat o serie de studii anonime care pretindeau că nu există nici o legătură între fumatul pasiv și cancerul la plămâni. Aceste lucrări au determinat diferite organizații științifice să ascundă sau să distorsioneze adevărul și dovezile referitoare la pericolele la care sunt expuși fumătorii pasivi. Această absolvire a tutunului, dublată de campaniile extrem de inteligente de marketing ale industriei tutunului, inclusiv prin reclame animate, au determinat generații întregi de americani să devină dependenți de produsele lor.

Dacă fumezi, în pofida tuturor dovezilor și avertismentelor, cel mai important pas pe care îl poți face este să renunți la fumat. Chiar acum. Insist. Beneficiile renunțării la fumat sunt imediate. Potrivit Societății Americane a Cancerului, la doar 20 de minute după renunțarea la fumat pulsul și tensiunea sanguină scad. După câteva săptămâni, circulația sângelui și funcția plămânilor se îmbunătățesc. După câteva luni, celulele care contribuie la curățarea plămânilor, la eliminarea mucozităților și la reducerea riscului de a face infecții reîncep să se multiplice. La un an de la lăsatul de fumat, riscul de a face boala coronară a inimii scade la jumătate față de un fumător. Așa cum am văzut în capitolul 1, corpul uman posedă capacitatea miraculoasă de a se vindeca atât timp cât nu îl rănim din nou. Câteva schimbări dietetice simple pot elimina rapid daunele produse de carcinogenii din fumul de țigară.

Consumă mai mult broccoli

Mai întâi de toate, este important să înțelegi care sunt efectele toxice ale țigărilor asupra plămânilor. Fumul lor conține substanțe chimice toxice care slăbesc sistemul imunitar al organismului, făcându-l mai susceptibil de a se îmbolnăvi și inhibându-i capacitatea de a distruge celulele canceroase. În același timp, fumul de țigară poate afecta ADN-ul celulelor, sporind astfel șansa apariției și dezvoltării cancerului.

Pentru a testa capacitatea intervenției dietetice asupra prevenirii daunelor produse ADN-ului, oamenii de știință îi studiază frecvent pe fumătorii cronici. Ei au adunat un grup de fumători pe termen lung și le-au cerut să consume de 25 de ori mai mult broccoli decât un american mediu, respectiv o căpățână pe zi. Prin comparație cu fumătorii care nu au mâncat broccoli, acești subiecți au suferit cu 41% mai puține mutații ale ADN-ului din sânge într-un interval de timp de zece zile. S-a datorat oare acest lucru simplului fapt că broccoli a stimulat activitatea enzimelor de detoxificare din ficatul lor, care au contribuit la eliminarea carcinogenilor înainte ca aceștia să poată ajunge în celulele lor? Nu. Chiar și atunci când ADN-ul a fost extras din corpul fumătorilor și expus unei substanțe chimice recunoscute pentru efectele ei de distrugere a ADN-ului, materialul genetic al consumatorilor de broccoli a fost mult mai puțin afectat, fapt care sugerează că legumele de gen broccoli ne pot face mai rezistenți la nivel subcelular.

De bună seamă, nu trebuie să crezi că mâncatul unei căpățâni de broccoli înainte de a fuma un pachet de Marlboro va eradica în totalitate efectele cauzatoare de cancer ale fumului de țigară. Nu le va eradica. Dacă încerci totuși să te lași, dar încă mai simți nevoia să fumezi câteva țigări pe zi, legume precum broccoli, varza și conopida te vor ajuta să eviți daunele viitoare.

Beneficiile familiei legumelor crucifere (din care face parte integrantă și broccoli) nu se opresc aici. Deși cancerul la sân este cea mai comună formă de cancer la femeile din America, cel la plămâni ucide cele mai multe victime. Aproximativ 85% dintre femeile care suferă de cancer la sân mor în primii cinci ani de la diagnosticare, 90% din ele din cauza metastazei, adică a răspândirii cancerului în alte părți ale corpului.

Anumite componente ale broccoli au potențialul de a suprima această răspândire metastatică. În cadrul unui studiu realizat în anul 2010, oamenii de știință au așezat un strat de celule de cancer la plămâni uman într-un vas și au eliberat o porțiune din mijloc. În numai 24 de ore, celulele s-au reunit din nou, iar în 30 de ore, porțiunea liberă din mijloc a dispărut complet. Când cercetătorii au presărat însă anumite componente ale legumelor crucifere pe celulele canceroase, cancerul nu s-a mai extins. Pentru a stabili în ce măsură le poate prelungi viața broccoli bolnavilor de cancer ar mai fi necesare multe teste clinice, dar partea cea mai bună legată de intervențiile dietetice sănătoase este că acestea nu au practic efecte secundare negative, așa că pot fi adăugate la orice tratament pentru care optează pacientul.

Fumatul versus kale

Cercetătorii au descoperit că varza kale – faimoasa legumă cu frunze verde-închis pe care mulți o numesc „regina verdețurilor” – ar putea contribui la reducerea colesterolului. Ei au pus un număr de 30 de subiecți cu un colesterol ridicat să consume câte trei sau patru păhărele de suc de kale pe zi, timp de trei luni. Acest lucru echivalează cu consumul a 12 kilograme de kale, adică exact cantitatea pe care un american mediu o consumă într-un secol! Ce crezi că s-a întâmplat? S-au înverzit oare subiecții și au trecut la fotosinteză?

Nu. Varza kale le-a redus însă substanțial colesterolul rău (LDL), amplificându-le colesterolul bun (HDL). Procentele acestor schimbări au fost comparabile cu cele care s-ar fi produs dacă subiecții ar fi alergat câte 500 de kilometri. La sfârșitul studiului, activitatea antioxidanților din sângele participanților ajunsese până la cer. În mod curios însă, au existat și câțiva participanți la care această activitate a antioxidanților nu a crescut. Cine crezi că au fost aceștia? Fumătorii, desigur! Radicalii liberi creați de țigări le-au golit acestora organismul de antioxidanți. Dacă organismul tău neutralizează efectele antioxidante ale 800 de căni de kale, poți fi convins că a sosit timpul să te lași.

Efectele tumericului de blocare a carciogenilor

Condimentul indian numit turmeric, cel care dă pulberii de curry culoarea sa galben-aurie caracteristică, poate preveni la rândul lui daunele cauzate de fumat ADN-ului. Începând din anul 1987, Institutul Național al Cancerului a testat peste 1000 de compuși diferiți pentru a le testa activitatea „chimio-preventivă” (de prevenire a cancerului). Doar câteva zeci dintre aceștia au ajuns la faza studiilor clinice, cel mai promițător între toate fiind curcuminul, pigmentul galben-strălucitor al turmericului.

Agenții chimio-preventivi pot fi clasificați în diferite subgrupe, în funcție de stadiul dezvoltării cancerului pe care îl combat. Blocanții carcinogenilor și antioxidanții ajută la prevenirea declanșării inițiale ale mutațiilor ADN-ului, iar substanțele anti-proliferante împiedică tumorile să crească și să se răspândească. Curcuminul are un rol cu totul special, în sensul că aparține tuturor celor trei grupe. Prin urmare, el nu numai că previne cancerul, dar oprește inclusiv creșterea și răspândirea acestuia.

Cercetătorii au investigat efectele curcuminului asupra capacității de modificare a ADN-ului de către diferiți carcinogeni și au descoperit că acesta este într-adevăr un anti-mutagen eficient împotriva mai multor substanțe comune care cauzează cancer. Toate aceste experimente s-au realizat însă in vitro, adică în eprubetele de laborator. La urma urmelor, nu ar fi etic să expui un om unei substanțe carcinogene numai pentru a vedea dacă face sau nu cancer. Cuiva i-a venit însă ideea inteligentă de a găsi un grup de persoane care inhalau deja, de bunăvoie și nesilite de nimeni, astfel de carcinogeni: fumătorii.

Una din modalitățile de a măsura nivelul substanțelor chimice care produc mutații ale ADN-ului în corpul uman constă în picurarea urinei lor asupra bacteriilor care cresc într-un vas de sticlă. La fel ca toate formele de viață de pe pământ, bacteriile au un ADN sau un limbaj genetic comun. Deloc surprinzător, oamenii de știință care au încercat acest experiment au descoperit că urina nefumătorilor cauzează mai puține mutații ale ADN-ului bacteriilor, fapt care arată că au mult mai puțini carcinogeni care le circulă prin sânge. Când fumătorilor li s-a dat însă turmeric, rata mutațiilor ADN-ului bacterian s-a redus cu 38%. Lor nu li s-au dat pastile concentrate cu curcumin, ci câte o linguriță de turmeric pe zi, din cel pe care îl poți cumpăra de la orice băcănie. De bună seamă, turmericul nu poate anihila în proporție de sută la sută efectele fumatului. Chiar și după ce participanții au consumat turmeric timp de o lună, capacitatea urinei lor de a produce mutații ADN-ului bacterian a continuat să o depășească pe a nefumătorilor. Cert este însă că fumătorii care consumă frecvent turmeric își pot reduce o bună parte din daunele produse de tutun.

Efectele anticanceroase ale curcuminului se extind mult dincolo de capacitatea acestuia de a preveni mutațiile ADN-ului. Astfel, el pare să controleze inclusiv moartea celulară programată. Celulele organismului uman sunt pre-programate să moară în mod natural pentru a le face loc celor tinere, printr-un proces numit apoptoză (de la cuvintele din greaca veche ptosis – cădere și apo – îndepărtare). Într-un fel, putem spune că organismul se reconstruiește integral la fiecare câteva luni cu materialele noi absorbite prin intermediul hranei. De bună seamă, există și celule care refuză acest proces, și anume celulele canceroase. Ele își inhibă mecanismul propriei sinucideri și nu mor atunci când ar trebui să o facă. Dimpotrivă, ele continuă să se dividă și să se dezvolte, sfârșind prin a da naștere tumorilor și răspândindu-se prin întregul corp.

Cum influențează acest proces curcuminul? După toate aparențele, acesta are capacitatea de a reprograma mecanismul de autodistrugere al celulelor canceroase. Toate celulele conțin niște așa-numiți receptori ai morții care declanșează mecanismul de autodistrugere, dar cele canceroase reușesc să îi inhibe pe aceștia. Curcuminul reactivează însă aceste mecanisme. În plus, el poate ucide direct celulele canceroase, prin activarea unor „enzime ale execuției” numite caspaze din interiorul lor, care le distrug prin ciopârțirea proteinelor lor. Spre deosebire de marea majoritate a medicamentelor de chimioterapie, împotriva cărora celulele canceroase își pot dezvolta o rezistență în timp, curcuminul influențează într-o manieră simultană, diferitele mecanisme ale morții celulare, împiedicând aceste celule să evite distrugerea.

Potrivit descoperirilor științifice, curcuminul este eficient împotriva multor tipuri de cancere in vitro, inclusiv a celor la sân, la creier, al sângelui, la colon, la rinichi, la ficat, la plămâni și la piele. Din motive care nu sunt pe deplin înțelese, curcuminul pare să nu afecteze deloc celulele necanceroase. Ca de obicei, această substanță trebuie să fie testată în multe studii clinice pentru prevenirea și tratamentul cancerului la plămâni, dar dat fiind că nu are practic contraindicații, sugestia mea este să integrezi turmericul în dieta ta zilnică. Îți voi oferi mai multe sugestii în această direcție în partea a doua a cărții.

Dieta și fumatul secundar

Deși marea majoritate a cazurilor de cancer la plămâni sunt atribuite fumatului direct, circa un sfert din totalul lor apar la oameni care nu au fumat niciodată în viață. O parte dintre ele sunt datorate fumatului pasiv, dar o altă cauză importantă ar putea fi un alt fum carcinogen: cel generat de prăjitul alimentelor.

Atunci când grăsimea (cum ar fi untura sau uleiul vegetal) este încălzită până la o temperatură de prăjire, ea degajă în aer substanțe chimice volatile toxice cu proprietăți mutagene (care cauzează mutații genetice). Acest lucru se întâmplă chiar și înaintea atingerii temperaturii necesare pentru degajarea fumului specific (de ulei ars). Dacă prăjești în bucătăria ta, este foarte important să ai un sistem foarte bun de ventilație a aerului, pentru a-ți reduce astfel riscul de a face cancer la plămâni.

Riscul de cancer depinde inclusiv de ceea ce prăjești. Un studiu care a analizat mai multe femei din China a descoperit că riscul de cancer la plămâni a fost de trei ori mai mare în rândul fumătoarelor care prăjeau zilnic carne prin comparație cu fumătoarele care prăjeau zilnic alte alimente decât carnea. Se crede că acest lucru se datorează unui grup de carcinogeni numiți amine heterociclice care se formează atunci când țesutul muscular este supus unor temperaturi ridicate (vom mai vorbi despre aceste substanțe în capitolul 11).

Efectele fumului degajat de carne nu poate fi separat decât cu greu de cel al consumului propriu-zis al cărnii, dar un studiu recent efectuat asupra femeilor gravide care participă la grătare în aer liber a încercat să facă acest lucru. Atunci când carnea este preparată la grătar, ea degajează de asemenea hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), unul din carcinogenii probabili din fumul de țigară. Cercetătorii au descoperit nu numai că ingerarea cărnii la grătar în trimestrul al treilea al sarcinii este asociat cu o greutate mai mică a copilului la naștere, dar și că mamele care nu consumă carne, dar sunt expuse fumului grătarului, au tendința să nască la rândul lor copii cu o greutate mai mică. Expunerea la fum este asociată inclusiv cu un cap mai mic al noului-născut (un indicator al volumului creierului acestuia). Studiile referitoare la poluarea aerului sugerează că expunerea prenatală la hidrocarburile aromatice policiclice se poate traduce mai târziu într-o întârziere a dezvoltării cognitive a copilului (manifestată printr-un coeficient de inteligență semnificativ mai mic).

Chiar și simpla locuire lângă un restaurant poate reprezenta un risc pentru sănătate. Oamenii de știință au estimat riscul de cancer în rândul rezidenților care locuiesc în apropiere de restaurantele chinezești, americane și al bistrourilor specializate în grătare. Deși toate cele trei tipuri de restaurante s-au dovedit a fi un risc pentru sănătate din cauza nivelului PAH, cele mai rele s-au dovedit a fi restaurantele chinezești, cel mai probabil din cauza cantității de pește prăjit în tigaie, care degajă un fum cu un nivel extrem de toxic de PAH, capabil să deterioreze celulele plămânilor umani. Dat fiind riscul ridicat de cancer,