Pisica lui Dalai Lama și arta de a toarce

Dalai Lama îi atribuie simpaticei sale feline de companie sarcina de a cerceta Arta de a Toarce. Fie că e vorba de perspectiva comică obținută în urma vizitei unui profesor de psihologie de la grupul universitar Ivy League, de cercetările extraordinare ale unui biolog de renume mondial sau de revelațiile importante ale unui yoghin mistic, Pisica Sfinției Sale descoperă o mare de înțelepciune în ceea ce privește tema fericirii.
Strălucind prin erudiție, căldură și o tușă de ștrengărie, Arta de a toarce este un reminder fermecător al motivului pentru care Pisica Sfinției Sale a devenit una din cele mai iubite pisici din lume.

Înțelepciunea pe care o căpătasem stând pe genunchii lui Dalai Lama m-a ajutat să fiu mult mai conștientă de ceea ce se petrecea în mintea mea și mult mai puțin afectată de aceste invizibile momente de instabilitate emoțională. Chiar și așa, nu puteam nega faptul că sentimentele calde și pozitive făceau loc unor stări mai mohorâte. Și iată că într-o dimineață, fără vreun efort din partea mea, adevărul ieși la iveală în toată claritatea sa perfectă.
Totul începu atunci când Tenzin veni la mine, întinsă pe dulapul de acte, și îmi spuse:
- Poate că ai vrea să știi, PSS, că persoana pe care o preferi cel mai mult pe lumea asta o să vină acum, de dimineață.
Dalai Lama? După calculele mele, mai aveam de dormit de nouă ori, fără să pun la calcul picotelile.
- Sfinția Sa se va întoarce peste două săptămâni, continuă Tenzin. Din momentul în care revine, are un program foarte ocupat. Mulți invitați. Motiv pentru care bucătarul nostru șef vine pentru a se ocupa de meniuri. Vrea ca totul să fie pregătit în linii mari până la sosirea lui.
Venea doamna Trinci! Regina bucătăriei de la Jokhang și generoasa mea binefăcătoare!
Pe când Tenzin îmi mângâia obrazul, i-am prins în dinți degetul arătător, ținându-i-l astfel pentru câteva momente, înainte de a linge urmele de fenol. Tenzin râse.
- O, Leu de Zăpadă, ești așa de haioasă. Dar doamna Trinci nu gătește nimic azi, așa că nu te aștepta la vreun preparat bun când te duci în bucătărie.
I-am susținut expresia feței cu cea mai imperativă privire albastră. Pentru un diplomat cu experiență, Tenzin putea fi extrem de nepriceput. Chiar credea că doamna Trinci putea să reziste farmecului meu, mai ales după o absență îndelungată? Nu era nevoie decât de o privire albastră și blândă din partea mea. Poate de o coadă în jurul piciorului ei. În cel mai rău caz, de un mieunat implorator, iar bucătarul pentru VIP-uri de la Jokhang mă va trata cu ceva bun mai repede decât ai putea spune ”bucățele de ficat de pui”.
Dintr-o săritură, am ajuns pe scări și am coborât treptele.
Am ajuns în bucătărie, unde am găsit-o pe doamna Trinci în obișnuitul ei șorț de bucătărie, ținând în mână un clipboard și un stilou și enumerând cu voce tare o listă de produse, în timp ce Lobsang și Serena îi răspundeau din camera frigorifică și din cămară.
- Treizeci și cinci de borcane de iaurt grecesc?
- Da, răspunse Lobsang.
- Când expiră?
- La sfârșitul lunii.
- Toate?
Urmă un moment de tăcere.
- Da.
- Prune uscate fără sâmburi? Ar trebui să fie patru cutii mari.
- Numai trei, răspunse Serena.