Cum să ierți atunci când nu poți

Prefață 7
Mulțumiri 11
Introducere 13

PARTEA I Deschidere către o cale diferită

CAPITOLUL UNU
Cum funcționează 25
CAPITOLUL DOI
Ce este de fapt iertarea 42
CAPITOLUL TREI
Blocajele din calea iertării 59
CAPITOLUL PATRU
Beneficiile demonstrate ale iertării 80

PARTEA a II-a Aprofundarea

CAPITOLUL CINCI
Înțelegerea gândirii noastre 99
CAPITOLUL ȘASE
Scăparea din închisoare 119
CAPITOLUL ȘAPTE
Facilitarea iertării 138
CAPITOLUL OPT
Puterea din spatele iertării 157
CAPITOLUL NOUÃ
Remedierea supărărilor 172

PARTEA a III-a Adevărul din spatele împotrivirii de a ierta

CAPITOLUL ZECE
Iertarea permanentă 181
CAPITOLUL UNSPREZECE
Iertarea de sine și dobândirea puterii de sine 201
CAPITOLUL DOISPREZECE
Abordarea stresului și traumei 215

PARTEA a IV-a Efectuarea muncii

CAPITOLUL TREISPREZECE
Pregătiri reușite pentru puterea iertării 235
CAPITOLUL PAISPREZECE
Procesul puterea iertării 247

PARTEA a V-a După proces

CAPITOLUL CINCISPREZECE
Vindecare continuă 271
CAPITOLUL ȘAISPREZECE
Rezultatul final 281

Paginile ce urmează conduc la:
NOTE 289
BIBLIOGRAFIE 295
DESPRE AUTOR 305

Iertăm tot timpul ca să compensăm greșelile care știm că se produc pentru că suntem ființe umane. Lucrurile se desfășoară relativ plăcut pe șoselele, în orașele și la locurile noastre de muncă deoarece oamenii iartă. Iertarea este o acțiune normală a minții omului, atunci când ea nu e prinsă în capcana sistemelor reactive ale creierului. Cu cât suntem mai tensionați, cu atât e mai puțin probabil să iertăm — mai mult stres, mai puțină iertare.
Iertarea este însă esențială în succesul oricărei activități care implică alte persoane. Iertarea de sine e esențială pentru a reuși în orice întreprindere personală. Faptul de a afla cum te afectează mecanismele de supraviețuire îți permite să privești altfel situațiile neplăcute din viață.
Iertarea e dificilă dacă reacțiile bazate pe stres ale creierului apar în același timp cu o ofensă, deoarece toate amintirile viitoare despre ea - de exemplu, pierderea unui serviciu, a unei proprietăți sau a cuiva iubit - sunt prinse în răspunsul la stres. Astfel, de fiecare dată când reapare amintirea, există o avalanșă de reacții îngrozitoare, chiar și după ani de zile. În mod normal, tu ți-ai dori să eviți acele amintiri dureroase.
Dar evitarea nu e deloc spre binele tău, deoarece această supărare rămâne sub suprafața conștienței tale, influențându-ți într-un mod negativ viața. Numeroase întâmplări neiertate, nerezolvate îți pot menține în mod subtil mintea într-o stare negativă aproape tot timpul. Dacă adaugi stresul constant al amenințării de a-ți pierde serviciul, casa, persoana iubită etc, situația ar putea arăta cam fără ieșire. Dar nu este. Iertarea este o cale de ieșire importantă. Vei vedea.

Războiul creierelor

Cercetările asupra creierului realizate între anii 1960 și 1970 au dezvăluit faptul că în noi operează trei sisteme cerebrale diferite. În general, aceste creiere funcționează în concordanță unele cu altele, ducând la gândire optimă, fericire și realizarea obiectivelor. Ele funcționează optim laolaltă într-un mediu sigur. Această siguranță îi permite minții noastre să fie o simfonie, în loc de o zonă de război. Războiul începe atunci când suntem copleșiți de stres sau frică.
De-a lungul timpului, creierele primitive s-au adaptat și au dezvoltat ceea ce exista deja acolo, în loc de a reconstrui totul. Prin urmare, încă mai avem reacțiile străbunilor noștri din vremuri străvechi și pe cele ale mamiferelor și reptilelor. Aceste prime structuri cerebrale adaptate ne ajută în viață nu doar să supraviețuim, ci și să avem calități sociale importante - și chiar să iubim. Cu toate acestea, în situații amenințătoare sau deznădăjduite, ele ne pot decupla creierul cel mai nou, neocortexul - creierul care gândește.
Neocortexul, cel mai mare creier al nostru, asigură lim-bajul, logica, aptitudinea de a analiza soluții la probleme și iertarea. Atunci când sistemele reactive ale creierului decuplează neocortexul din cauza unei împrejurări esențiale de supraviețuire, reacționăm imediat prin luptă, fugă sau încremenire. Și ne pierdem capacitatea de a gândi clar, de a rezolva probleme și de a vorbi inteligent - toate aspectele constructive pe care ne bazăm și la care ne așteptăm în epoca noastră modernă.
În momentele stresante, aceste structuri cerebrale reactive ne influențează extrem de mult gândirea, ducând la decizii regretate ulterior și la acțiuni nepotrivite. În timpuri preistorice, ca să supraviețuim, a trebuit să reacționăm, și nu să gândim ce să facem sau să spunem. Dar în societatea modernă de multe ori reacțiile noastre de supraviețuire nu sunt ceea ce e necesar ca să ajungi la un rezultat pozitiv.
Isaac e un băiat de treabă. Când vreun coleg de birou e supărat, acesta știe că Isaac îi va zâmbi, arătând că-și dă seama de starea lui și că îl va ajuta dacă e nevoie.