Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii

Cuvânt-înainte 9

Introducere 13
Ce ne-a făcut să scriem această carte 13
Parcursul nostru 18

1. Care sunt aspirațiile noastre cele mai profunde? 33
Ce ne însuflețește? 34
Drumul și țelul 37
Ceea ce ne inspiră 44

2. Ego-ul, prieten ori impostor? 51
Maladiile ego-ului 52
Adevărata încredere în sine 55
Eul, persoana și ego-ul 57
Uitarea de sine, tăcerea ego-ului 60
Dușul de recunoștință 66
Sfaturile noastre referitoare la ego 69

3. Să învățăm să conviețuim cu emoțiile noastre 71
Emoțiile care ne perturbă 71
Când psihologia modernă întâlnește budismul 76
Rolul emoțiilor 80
Despre importanța stărilor sufletești 83
Ne putem elibera de emoțiile negative? 86
Există o dependență de emoțiile dureroase? 91
Mitul apatiei emoționale 96
Cum să cultivăm bunăvoința? 98
Fericirea, bucuria 100
Sfaturile noastre pentru buna folosință a emoțiilor 104

4. Arta ascultării 106
Caracteristicile unei ascultări veritabile 106
Ce înseamnă exact să ascultăm fără a judeca? 110
Chipul ascultării 112
Paraziții ascultării 113
Să îndrăznim tăcerea 118
A fi de față, prezent 123
Sfaturile noastre în materie de ascultare 126

5. Corpul: povară ori idol? 128
Să ne locuim corpul 128
Corpul m-a făcut medic 131
Corpul în budism 134
Corpul și meditația 136
Legătura corp-spirit 138
Sfaturile noastre pentru a călători împreună cu propriul corp 142

6. La originea suferinței 144
Cartografierea suferinței 144
Suferințele pe care ni le provocăm nouă înșine 150
Să analizăm în amănunt starea de rău: cauzele suferinței 156
Privirea celuilalt ne poate vindeca ori ucide 158
Ne putem extrage din starea de rău? 164
Remedii pentru suferință și unele capcane 166
A accepta nu înseamnă a ne resemna 169
Practicile noastre zilnice pentru acceptare 176
A persevera după furtună 180
Sfaturile noastre pentru perioadele de grele încercări 185

7. Consecventa: o chestiune de fidelitate 187
Ființe umane de înaltă fidelitate 187
Să jucăm comedia socială ori să spunem întregul adevăr? 190
Ravagiile intoleranței 194
O etică contextualizată 195
Sfaturile noastre pentru consecvență 197

8. Altruismul: toată lumea are de câștigat 199
Bucuria altruismului 199
De unde vine această grijă pentru celălalt? 204
Altruism, empatie, compasiune 208
Să ne extindem capacitatea de compasiune 211
Adevăratul altruism 215
Altruismul fără etichete 218
Cum să fim binevoitori față de persoanele dificile 225
Curajul altruismului și al nonviolenței 231
Uzură, neputință, descurajare 235
Practica compasiunii 240
Autocompasiunea 242
Sfaturile noastre pentru o viață mai altruistă 245

9. Școala simplității 248
Sindromul Diogene 248
Să ne detașăm și să ne deschidem către ceilalți 252
Să fim mulțumiți în simplitate 255
Libertatea nonatașamentului 257
Ușurarea care liniștește 260
Debarasarea de zi cu zi 261
Să-i învățăm pe copji simplitatea 266
Sfaturile noastre pentru a călători fără poveri 269

10. Culpabilitatea și iertarea 271
Să sfârșim odată cu culpabilitatea 272
Trăiri afective intime și dureroase 275
Regretele sau tasta ”Replay” 280
Ce înseamnă a ierta 281
Micile iertări 286
Sfaturile noastre pentru a ne face curaj să iertăm 290

11. Adevărata libertate: de ce anume mă pot elibera? 292
O urgență fără zor 292
Să rezistăm unui ego capricios 295
Să ne eliberăm de ceea ce ne sabotează viața de zi cu zi sau dosarul CI 296
Libertatea inseparabilă de responsabilitate 299
Despre exercițiul de preț al libertății 302
Libertatea supremă: eliberarea de cauzele suferinței 304
Bunăvoința ca busolă 308
Sfaturile noastre pentru exersarea zilnică a libertății 311

12. Practicile noastre zilnice 313
Să facem din zi teren de experiențe 314
Obstacole în calea practicii 317
Ceea ce mă ajută 318
O zi tipică 319
O stare de spirit globală 324
Ascultarea, studiul și integrarea prin practică 325
Infinita putere a transformării spiritului 326
O practică personală 328
Sfaturi pentru practica de zi cu zi 331

Epilog 333
Trei autori și prietenii care le-au fost alături 333
O ultimă năzuință 335

Ce ne însuflețește

ALEXANDRE — Pe lângă aspirațiile sănătoase care ne invită să mergem înainte, să progresăm mereu, trenează o tonă de ambiții egoiste care ne alienează și ne provoacă suferință. Spinoza, în Etica sa, face o distincție clară între dorințele adecvate (cele care se nasc în profunzime și care decurg din personalitatea noastră) și cele neadecvate, pe care le importăm din afară. Publicitatea, stârnind o mie de pofte, ne oferă exemplul perfect. Să distingem în noi ceea ce ține sau nu de dorința adecvată este un exercițiu extrem de eliberator. Dacă mă refer la așteptările care mi-au țesut viața, gonesc această nevoie sălbatică de a mă încadra în șablon, de a face tot posibilul, cu riscul de a mă epuiza, pentru a-i imita pe ceilalți. Grație unei asceze, unor practici spirituale, încep să discern influențele, determinismul care mă apasă... Este aproape un joc acela de a observa fiecare dorință care traversează spiritul și de a vedea unde își află originea. Libertatea este parte din această practică, și fiecare clipă a existenței poate deveni ocazia unei eliberări, deoarece nu ne naștem liberi, ci devenim liberi.
CHRISTOPHE — Această chestiune a celor mai profunde aspirații mă jenează puțin în acest moment. Multă vreme am avut mai curând sentimentul de a mă fi încadrat pe o traiectorie de supraviețuire, încercând să mă îndrept spre ceea ce mă făcea să sufăr mai puțin, chinuindu-mă să nu îi fac să sufere nici pe alții. Era mai curând o regulă intuitivă care guverna maniera mea de a fi, decât o aspirație ori un ideal conștient. Din acest motiv, este logic că am devenit medic întrucât, în fond, micșorarea suferinței altora îmi oferea un fel de cadru social ce corespundea cu direcția în care am dorit întotdeauna să merg. Cu timpul, devin capabil de mai mult discernământ. Am trăit mult timp în căutarea siguranței: doream ca familia mea să nu sufere de lipsuri materiale, o teamă probabil moștenită de la părinții mei, care veneau dintr-o familie săracă. Voiam să-i protejez pe ai mei și, fără îndoială, să mă protejez pe mine însumi. Însă nu erau niște aspirații prea nobile și, desigur, meseria de medic m-a ajutat să depășesc această unică motivație. Astăzi, îmi este foarte greu să spun că aspirația mea profundă este cu adevărat numai aceea de a-i ajuta pe alții să sufere mai puțin. Nu reușesc să-mi dau seama dacă aceasta este născută din adâncul ființei mele sau este venită din exterior... nu aș vrea câtuși de puțin să mă prefac a fi un pseudosfânt!
ALEXANDRE — Există în ființa umană o misterioasă capacitate de a se înșela pe sine și de a se autoiluziona. Este extrem de cinstit să recunoaștem că dorințele noastre nu sunt întotdeauna foarte clare și că, uneori, sub pretextul de a-i ajuta pe alții, căutăm înainte de toate recunoștință, un mijloc de a ne pansa rănile. Există tone de influențe care ne modelează acțiunile și comportamentul și chiar maniera noastră de a vedea lumea. Dacă mă uit la parcursul meu, pot depista multe momente în care, crezându-mă complet liber, nu făceam decât să mă păcălesc. Privind mai îndeaproape interesul meu față de viața spirituală, detectez mai ales o uriașă teamă de a nu suferi. La început, eram într-adevăr precum un naufragiat care caută un colac de salvare. Cu timpul, această motivație concentrată în special pe mine însumi s-a dilatat și am început să mă deschid către ceilalți.
MATTHIEU — Pe vremea când lucram la Institutul Pasteur, aveam un coleg, Ben Shapiro, cu care împărțeam o masă de lucru și cu care purtam, din când în când, discuții despre viață. Nu știam cu adevărat ce voiam să facem în viață, însă știam ce nu voiam: să avem o existență insipidă, fără sens ori utilitate, care să nu suscite în noi nicio bucurie și niciun entuziasm în viața de zi cu zi.
Evident că scopul primar al tuturor este acela de a rămâne în viață. Există momente ori locuri din lume unde aceasta este o prioritate absolută, pentru că suntem confruntați cu războaie, foamete, epidemii ori catastrofe. Dar atunci când nu ne simțim sub nicio amenințare imediată, deși conștientizăm faptul că, nimic nu este permanent și că nu știm ce se va întâmpla în ziua următoare, ar trebui să ne spunem că nu doar ne vom ”omorî timpul” și nu ne vom risipi viața. Ar trebui să avem în vedere o dezvoltare, o formă de realizare. Personal, m-am întrebat mereu: ”Ce înseamnă să fiu fericit?