Un surprinzător contact în masă

Încă din anul 1956, un grup de ființe extraterestre umanoide, care veneau de pe stele și planete îndepărtate, au construit o structură subterană uriașă, de-a lungul țărmurilor Mării Adriatice. Prin compresia spațiilor din interiorul atomilor, ei au reușit să construiască o bază subterană, având 300 de metri în înălțime și câteva sute de kilometri în lungime, pentru a locui acolo. Iar aceasta nu era singura structură construită în subteran de ei. Mai aveau multe altele, unele chiar sub mare, dar poziționarea bazei principale chiar în mijlocul Mării Mediterane o făcea să fie cea mai importantă. Extraterestrii care locuiau în ea au fost numiți de către Bruno Sammaciccia W56, unde W însemna „Victorie", iar 56 însemna anul în care toate acestea au început.
În rândul ființelor din spațiul cosmic care au vizitat Pământul se pare că există și unele care au grijă de evoluția viețuitoarelor de pe această planetă, dar fără a interfera în vreun fel, activitatea lor reducându-se doar la monitorizare. Apoi, mai sunt „comercianții", cei care caută modalități ușoare de a face rost de materii prime. Există și un fel de etnologi, care studiază evoluția diferitelor culturi de pe această planetă. Mai sunt apoi misionarii, care au grijă de viitorul nostru din punct de vedere etic. Există și ființe orientate către război și structuri militare, care sunt interesate de structurile naționale și doresc să mențină anumite rute interstelare, urmărind protecția în fața unor atacuri exterioare, și multe alte grupuri de ființe extraterestre. Pe scurt, există „o faună" cu multiple fațete, o faună extrem de eterogenă, bazată pe o dorință comună de a nu interfera prea direct cu viețile noastre. Dar asta nu este totul.
Este ușor de înțeles că toți vizitatorii noștri din alte lumi doreau să își protejeze propria siguranță. Prin urmare, ei foloseau adesea androizi sau roboți biologici pentru misiunile care le-ar fi pus viața în pericol. Este important, din acest punct de vedere, să subliniem ceea ce colonelul Philip Corso a declarat, și anume că extraterestrii Micii Cenușii erau în realitate obedienți extraterestrilor „nordici".

Italia 1956: Un contact în masă clandestin 3

Începuturile 25
Cuvânt înainte 27
Italia și obiectele zburătoare ciudate 33
Lord Cavendish și grupul său 41
Experiențele din Statele Unite 51
Despre fotografiile din „Inside the Space Ships" (în interiorul navelor spațiale) 64
Bibliografie 71

Cazul UMMO 73
Cuvânt înainte 75
Cum a început 95
Aterizarea primei expediții 99
Mâna tăiată 107
Caracteristicile lor fizice 113
Caracteristici generale 125
OAWOOLEA UEWA OEMM 131
Alte informații tehnico-științifice 139
Aterizarea de la San Jose de Valderas 145
Mesajul criptat 151
Ummiții „italieni" 155
Problemele stelare 167
Geometria ummită 171
Apendice 178
Simbolul ummit 179
Concluzii 181
Bibliografie 184

Povestea Grupului Prietenia 185
Primul cuvânt înainte 187
Al doilea cuvânt înainte 191
Cuvânt adresat de către Bruno cititorilor 201
Cuvânt adresat de către Hans cititorilor 202
Oamenii implicați în Cazul „Amicizia" (Prietenia) 205
Despre prietenii noștri 291
Câteva dintre învățăturile lor 311
Unele observații din partea lui Stefano 321
Unele extrase din conversații 331
Unele detalii suplimentare 345
De unde vin aceste ființe extraterestre 357
Maieutica 359
Unele observații finale din partea lui Hans și Stefano 371
Când Marea Adriatică a înnebunit 380
Gaspare De Lama 385
Relatarea lui Gaspare 386
Povestea Amicizia continuă 397
Apendice 401
Curriculum Vitae 403
Bibliografie 408
Secțiunea de fotografii 409

În conformitate cu declarațiile lui Adamski și cele ale biografilor săi, asemenea scenarii nu erau limitate doar la Statele Unite. Louise Zinsstag a relatat o întâlnire cu doi extratereștri în Basel, iar aceștia vorbeau fluent germana. La fel de straniu, într-o altă carte a ei, George Adamski: Their Man on Earth („George Adamski, omul lor de pe Pământ"), acest incident nu mai apare menționat.
Evident că în acea perioadă, în care presa făcea multe glume pe seama „omuleților verzi", descrierea unor extratereștri atât de asemănători cu noi a fost o adevărată bombă. Nimeni nu se aștepta la o asemenea ipoteză. Este unul dintre motivele pentru care am considerat că relatările lui Adamski ar putea fi reale. Bineînțeles că Adamski i-a descris pe extratereștrii „săi" ca acceptând complet propriile lui teorii filosofice (sau poate că a fost alegerea lor să prezinte astfel de atitudini). Cu toate acestea, Adamski nu a vorbit niciodată de omuleți verzi, ca să nu mai vorbim de omuleți cu antene. Ceva asemănător se petrece și în zilele noastre. Deoarece, atunci când vine vorba despre ființe extraterestre, majoritatea oamenilor se gândesc la acei Mici Cenușii, cu capul în formă de bec (și care, dacă într-adevăr există, mie mi-ar părea mai degrabă asemănători cu niște roboți biologici), în timp ce ideea unor ființe extraterestre care să aibă aspect uman aproape că s-a pierdut. Însă acesta este subiectul pe care îl vom discuta pe parcursul acestei cărți, și anume acela al ființelor extraterestre care seamănă atât de mult cu oamenii, încât ar fi aproape imposibil să fie catalogați ca fiind altceva decât oameni, și tocmai de aceea, ei pot să își ducă liniștit viața printre noi.
Nivelul tehnic și științific pe care aceste ființe extraterestre l-au prezentat lui Adamski era apropiat de nivelul pe care acest om, destul de puțin trecut prin școală, era pregătit să îl accepte, adesea fără să-l înțeleagă. Spre exemplu, extratereștrii i-au vorbit despre existența a 12 planete în sistemul nostru solar, un vechi concept teosofic, care a luat naștere din comparația dintre sistemul solar și un tub cu raze catodice. Bineînțeles că nivelul de cunoștințe din geometrie al lui Adamski era foarte limitat. Descrierea lui cu privire la panoul de comandă al navei-cercetaș pare chiar și mai absurdă: șiruri de butoane, ecrane cu niște semne grafice animate, misterioase, apoi o lentilă care este încastrată în podea și așa mai departe. Însă trebuie să ținem seama că lui Adamski îi fuseseră prezentate lucruri pe care nivelul lui scăzut de educație nu i-a permis să le înțeleagă pe deplin.
Pe de altă parte, mai era și realitatea extraterestră: lumina care venea de nicăieri, „licurici spațiali" și revelația pădurilor și animalelor de pe Lună. Am convingerea că Adamski chiar a vizitat un mediu extraterestru, însă probabil el nu a înțeles corect toate datele și nu a știut cum să le interpreteze.
Totuși, datorită ignoranței științifice profunde a lui George Adamski, povestea lui a fost spusă astfel încât să se poată observa cu ușurință că niciun escroc nu ar fi avut cum să scrie vreodată așa ceva.