| Istoria fenomenelor aerospațiale neidentificate
Farfuriile zburătoare
Rădăcinile atitudinii scepticilor, ale acelui tabu
impus OZN-urilor, care duce și la dublul standard, ca și la reticența
militarilor, pot fi înțelese doar dacă parcurgem câteva repere istorice esențiale,
atât ale fenomenului, cât și ale atitudinii autorităților și populației față de
el. Recapitularea este utilă mai ales pentru cititorul mai puțin informat în
domeniu. Ne vom concentra în particular asupra SUA, de unde ne-au provenit cele
mai importante date relevante pentru subiectul pe care îl urmărim în această
carte.
Militarii, în particular cei americani, au conștientizat existența OZN-urilor
cu mult timp înainte de incidentele descrise mai sus. Ei au fost fascinați de
fenomenul OZN începând cel puțin din timpul celui de al doilea război mondial.
Pe 25 februarie 1942, puțin după ora 2.00 noaptea, radarele au semnalat că ceva
se apropia de Los Angeles, dinspre ocean. Trecuseră doar două luni și jumătate
de la dezastrul de la Pearl Harbor. Suspectând un nou atac japonez, la ora 2.25
s-au declanșat semnalele de alarmă. Apoi au apărut pe cer, cam la 3000 de metri
altitudine, mai multe obiecte, roșii, sau argintii, care se agitau rapid,
încoace și încolo. În mijlocul lor un obiect mare, întunecat, stătea aproape
nemișcat. Obiectele păreau să plutească la un nivel constant, apărând și
dispărând pur și simplu. Artileria antiaeriană a tras, timp de o oră, 1430 de
obuze. Orașul a fost acoperit de schijele proiectilelor, care au și rănit
oameni. S-a estimat că au existat circa un milion de martori oculari ai acestui
spectacol.
În raportul generalului George C. Marshall, șeful Statului Major, către
președintele F. D. Roosevelt, scria, între altele: „Avioane neidentificate,
altele decât cele ale armatei americane, sau ale forțelor navale, au evoluat
probabil deasupra orașului Los Angeles și s-a tras asupra lor... Puteau fi
implicate cincisprezece avioane, zburând la viteze diferite, de la ceea ce s-a
raportat oficial ca fiind «foarte lent» până la 200 mile pe oră... Nu au fost
aruncate bombe... Nu au fost doborâte avioane ..." Cazul a rămas
neexplicat până azi.
În al doilea război mondial, piloții militari aliați au descris sute de
întâlniri cu sfere de foc neidentificate, sau alte fenomene aeriene misterioase
văzute în zbor, atât în teatrele de operații europene, cât și în cele din
Pacific. Descrierile fenomenelor au variat, dar piloții au fost de acord că
luminile misterioase au urmat aeronavele lor cu mare viteză. Ele au fost
poreclite, la un moment dat, „foo fighters". Ulterior s-a descoperit că și
germanii, japonezii și rușii au raportat astfel de apariții. Inițial, cu toții
fuseseră convinși că aveau de-a face cu o nouă armă a inamicului. Dar nicio
aeronavă nu a fost atacată de ele.
În 1946, deasupra peninsulei scandinave, mai ales a Suediei, s-a declanșat un
val de observații OZN. Până în 30 iulie 1946 se primiseră șase sute de
rapoarte, iar numărul acestora a ajuns la sfârșitul anului la circa o mie. Majoritatea
rapoartelor vorbeau de obiecte zburătoare luminoase, ori de avioane cu aripa
foarte scurtă, semănând cu rachetele. Obiectele au apărut adesea și pe ecranele
radarelor. Manevrele lor de picaj, redresare, întoarcere în unghi ascuțit etc.,
erau imposibile pentru orice aparat făurit de mâna omului. |
Adevăr Divin
