OZN azi - Pentagonul recunoaște
Fenomene aerospațiale neidentificate - mărturii, dovezi și confirmări oficiale
Vă
preocupă posibila prezență a extratereștrilor pe Pământ? Atunci lăsați la o
parte tot ce credeți că știți și citiți cu atenție această carte, care conține
noutăți întâmplate cu foarte puțin timp în urmă. Veți avea multe surprize. În
ultimii trei ani au ieșit la lumină, pentru prima dată în istorie, dovezi atât
de solide încât vor schimba, în scurt timp, radical, viziunea tradițională
asupra acestui domeniu.
OZN-urile, sau, mai corect „fenomenele aerospațiale neidentificate” (FAN), există. Ele zboară pe cer, pot efectua manevre care sunt imposibile după tot ce cunoaștem, și au un „comportament inteligent”. Acestea sunt adevăruri pe care militarii le-au știut tot timpul, încă din anii patruzeci ai secolului trecut, dar au preferat să le treacă sub tăcere.
De ce? Ipoteza că ar putea fi nave extraterestre era toxică, neverosimilă și
periculoasă, putând declanșa isterie în masă. Se adăuga situația jenantă că
militarii nu aveau niciun răspuns când contribuabilii întrebau cum de intrușii
nu pot fi contracarați și cum de nu știm ce sunt. Și acestea nu erau singurele
motive care intrau în joc.
Problema a fost soluționată instituind, încă de la începutul anilor ”50 o
politică fermă de secretizare, negare, mușamalizare si ridiculizare, folosind
mass-media, ceea ce a indus marelui public convingerea că subiectul este
neimportant, dar și „rușinos” pentru un om normal. Astfel s-a instalat,
treptat, marele tabu asupra subiectului, tabu care n-a dispărut nici până azi.
O cotitură memorabilă 11
Un articol surpriză în The New York Times 11
Primele reacții 15
Nimitz 2004 17
OZN-ul „Tic Tac” 21
Datele, integrate, există undeva 28
Cele trei videoclipuri 35
Se repetă și pe coasta de est 39
„Scepticismul de fotoliu” 44
Istoria fenomenelor aerospațiale neidentificate 56
Farfuriile zburătoare 56
Proiectele US Air Force 59
Washington 1952 61
Panelul Robertson 63
Marea păcăleală din 1969 69
Secrete, dezinformări, intoxicări 74
Confruntări între piloți militari și OZN-uri 74
Un secret mai presus de orice 77
Manechine pentru ruși 81
Intoxicări cu falși extratereștri 84
Speranța unei dezvăluiri 86
„Academia” To The Stars 94
Tom DeLonge și TTSA 94
Luis Elizondo 100
Stephen Justice 103
Christopher Mellon 103
Harold Puthoff 105
Planuri de viitor 108
Programul AATIP 112
Cum s-a născut 112
Cum a funcționat 117
Atmosfera din Pentagon 121
De ce a demisionat Elizondo 123
Ce a realizat BAASS? 127
Cum s-a derulat cercetarea 127
Cele 38 de proiecte 132
O fizică dincolo de ceea ce știm 136
Metamaterialele 139
Skinwalker Ranch 145
Fenomene paranormale 148
Omul ca instrument 155
OZN-urile sunt interesate de armele nucleare 157
Situația evoluează 162
Noi instrucțiuni OZN pentru US Navy 162
Pentagonul recunoaște că a investigat FAN 164
Congresul SUA cere lămuriri 167
Videoclipurile înfățișează FAN autentice 173
Un contract TTSA - Pentagon, pentru "metamateriale” 175
Inițiativa UAP eXpeditions 185
Întrebări esențiale 190
Fenomenul este real 190
De unde vin? 192
Extratereștrii? 195
De ce trebuie să fie secret? 199
Marele tabu și paralizia minții 204
Rădăcinile indolenței 212
Ce-i de făcut? 216
În loc de încheiere 219
Statistici 219
O alianță surprinzătoare 220
În căutarea unei explicații 227
Farfuriile zburătoare
Rădăcinile atitudinii scepticilor, ale acelui tabu
impus OZN-urilor, care duce și la dublul standard, ca și la reticența
militarilor, pot fi înțelese doar dacă parcurgem câteva repere istorice esențiale,
atât ale fenomenului, cât și ale atitudinii autorităților și populației față de
el. Recapitularea este utilă mai ales pentru cititorul mai puțin informat în
domeniu. Ne vom concentra în particular asupra SUA, de unde ne-au provenit cele
mai importante date relevante pentru subiectul pe care îl urmărim în această
carte.
Militarii, în particular cei americani, au conștientizat existența OZN-urilor
cu mult timp înainte de incidentele descrise mai sus. Ei au fost fascinați de
fenomenul OZN începând cel puțin din timpul celui de al doilea război mondial.
Pe 25 februarie 1942, puțin după ora 2.00 noaptea, radarele au semnalat că ceva
se apropia de Los Angeles, dinspre ocean. Trecuseră doar două luni și jumătate
de la dezastrul de la Pearl Harbor. Suspectând un nou atac japonez, la ora 2.25
s-au declanșat semnalele de alarmă. Apoi au apărut pe cer, cam la 3000 de metri
altitudine, mai multe obiecte, roșii, sau argintii, care se agitau rapid,
încoace și încolo. În mijlocul lor un obiect mare, întunecat, stătea aproape
nemișcat. Obiectele păreau să plutească la un nivel constant, apărând și
dispărând pur și simplu. Artileria antiaeriană a tras, timp de o oră, 1430 de
obuze. Orașul a fost acoperit de schijele proiectilelor, care au și rănit
oameni. S-a estimat că au existat circa un milion de martori oculari ai acestui
spectacol.
În raportul generalului George C. Marshall, șeful Statului Major, către
președintele F. D. Roosevelt, scria, între altele: „Avioane neidentificate,
altele decât cele ale armatei americane, sau ale forțelor navale, au evoluat
probabil deasupra orașului Los Angeles și s-a tras asupra lor... Puteau fi
implicate cincisprezece avioane, zburând la viteze diferite, de la ceea ce s-a
raportat oficial ca fiind «foarte lent» până la 200 mile pe oră... Nu au fost
aruncate bombe... Nu au fost doborâte avioane ..." Cazul a rămas
neexplicat până azi.
În al doilea război mondial, piloții militari aliați au descris sute de
întâlniri cu sfere de foc neidentificate, sau alte fenomene aeriene misterioase
văzute în zbor, atât în teatrele de operații europene, cât și în cele din
Pacific. Descrierile fenomenelor au variat, dar piloții au fost de acord că
luminile misterioase au urmat aeronavele lor cu mare viteză. Ele au fost
poreclite, la un moment dat, „foo fighters". Ulterior s-a descoperit că și
germanii, japonezii și rușii au raportat astfel de apariții. Inițial, cu toții
fuseseră convinși că aveau de-a face cu o nouă armă a inamicului. Dar nicio
aeronavă nu a fost atacată de ele.
În 1946, deasupra peninsulei scandinave, mai ales a Suediei, s-a declanșat un
val de observații OZN. Până în 30 iulie 1946 se primiseră șase sute de
rapoarte, iar numărul acestora a ajuns la sfârșitul anului la circa o mie. Majoritatea
rapoartelor vorbeau de obiecte zburătoare luminoase, ori de avioane cu aripa
foarte scurtă, semănând cu rachetele. Obiectele au apărut adesea și pe ecranele
radarelor. Manevrele lor de picaj, redresare, întoarcere în unghi ascuțit etc.,
erau imposibile pentru orice aparat făurit de mâna omului.