Atacuri, conflicte, agresiuni extrasenzoriale

În prezenta lucrare, gen. dr. Emil Străinu, specialist în amenințări nonconvenționale și psihotronică, realizatorul emisiunii „Teoria conspirației", la postul de televiziune 6 TV, ne prezintă pentru prima dată modul în care Mihail Vinogradov a pus bazele cercetării extrasenzoriale în Federația Rusă. În acest sens, Vinogradov a înființat, în premieră, un Centru de cercetări... În carte sunt prezentate bazele activității de cercetare extrasenzorială, calitățile pe care trebuie sa le posede cercetătorii extrasenzoriali, cât și modul de acțiune și de protecție, în desfășurarea cercetării și activității extrasenzoriale. Sunt prezentate pentru prima data, în mod concret, zeci de cazuri reale, bine documentate, care, până în prezent, erau cunoscute doar de Serviciile secrete sau de inițiați.

Volumul de față este un adevărat manual pentru cei care vor să-și dezvolte capacitățile extrasenzoriale sau vor să-și deschidă cabinete de cercetare psihotronică extrasenzorială. Citind această carte, veți învăța să vă apărați și să contracarați acțiunile extrasenzoriale ostile, să puteți avea acces la informații, ascunse publicului larg.

• Col. prof. univ. dr. Emil Stan

Introducere
Despre autor: „strângătorul extrasenzorilor" ... 5
Din biografia lui Mihail Vinogradov ... 9
Prefață
Cercetări sub parafa „strict secret" ... 13

PARTEA I
DESPRE NATURA EXTRASENZORIALULUL DE CARE ERAU FOARTE INTERESAȚI STALIN, HITLER, SERVICIILE DE INFORMAȚII ȘI ANCHETATORII DIN SUA ... 19

PARTEA a II-a
ÎN SPATELE CULISELOR „BÃTÃLIEI EXTRASENZORILOR" ... 57
Șapte cele mai frecvente întrebări puse de telespectatorii postului TNT ... 58
Cele mai interesante opt experimente ale „Bătăliei" ... 83

PARTEA a III-a
30 CELE MAI RÃSUNÃTOARE DOSARE, CARE AU FOST CERCETATE CU SUCCES ÎN CENTRUL LUI VINOGRADOV ... 105

Există legătură între lumi – a celor vii si a celor morți

Încă o dată vă reaminesc că termenul „extrasenzorial" se traduce simplu: „suprasensibilitate". Eu ocolesc conștient în această relatare diferiți termeni ezoterici și mistici, deoarece, pentru majoritatea oamenilor, această terminologie este de neînțeles, enervantă și reduce nivelul de percepție normală. Iar față de ezoteriști îmi cer scuze pentru relatarea simplificată.
Deci, după părerea marii majorități a oamenilor, după părerea reprezentanților tuturor cultelor religioase, există două lumi - ACEASTA, a celor VII, și a celor MORȚI sau lumea de APOI. „Ați plecat, cum se spune, în lumea de apoi. E un gol. Zburați către stele", - scria un poet comunist despre moartea altui poet talentat, dar care nu era membru de partid.
Conform teoriilor lui Einstein, Vernadțkii și a altor fizicieni contemporani, există un spațiu energo-informațional al Pământului și, bazându-ne pe legea conservării energiei, cunoscută încă de pe băncile școlii, trebuie să recunoaștem că între lumea NOASTRÃ și lumea de APOI nu există nicio delimitare. Toată energia vie și moartă, în percepția noastră, este mixată. Și chiar dacă există o graniță, aceasta este una convențională, de aceea pentru extrasenzorii adevărați accesul este facil, dincolo de această graniță.
Am căzut de acord, cum că fiecare dintre noi are Suflet. Sufletul este baza oricărui om viu. Are un ambalaj terestru - Corpul uman. Sunt cunoscute chiar și cazuri de a cântări Sufletul în momentul părăsirii corpului. Și există confirmări precise ale masei Sufletului în grame și miligrame. Este posibil. Dar pentru noi altceva este important.
Pe lângă Suflet și Corp, în percepția generală și filosofică, în cea religioasă apare și Duhul. Cunoașteți sloganul „în corp sănătos - duh sănătos?" Dar corpul poate fi lipsit de putere, iar Duhul în acest corp slab poate fi foarte puternic. În romanul său „Patruzeci și unu", scriitorul Boris Lavrenev relatează un dialog dintre un ofițer alb, rănit, prizonier și comandantul detașamentului roșu: „Spune-mi, te rog, de ce luptătorii mei sănătoși cad din picioare de oboseală, iar tu, rănit, mergi încontinuu?". La care ofițerul alb răspunde: „La voi, corpul comandă duhul, iar la mine, duhul comandă corpul".
Eu nu sunt pregătit pentru o dezbatere filosofică și religioasă complicată, privind interacțiunea dintre Suflet, Duh și Corp. Pentru mine, o comparație mai elocventă este considerarea Sufletului - o cartelă SIM, Corpul - carcasă și mecanism, iar Duhul poate fi, cred eu, comparat cu bateria.
O comparație mai simplă de atât, primitivă, dar, anume, o astfel de comparație îi satisface pe sceptici, care nu cred în existența extrasenzorilor și în extrasenzorial. Acum există adaptări tehnice, metode și moduri de stabilire a conexiunii cu un telefon străin și localizarea lui prin „apelarea continuă", cu ajutorul echipamentelor speciale, a cartelei SIM, iar extrasenzorii pot „apela încontinuu" un suflet străin, determinând locul în care se află și legătura cu corpul.
Contrar sau nu, atât timp cât Sufletul se află în Corp, omul trăiește. Și nu degeaba în popor există o zicală, amenințare: „o să scot/scutur tot sufletul din tine!". Sau atunci când se vorbește despre un muribund se folosește expresia „sufletul îl părăsește". Dar corpul uman încă trăiește, iar dacă sufletul părăsește corpul pe o perioadă foarte scurtă de timp, iar apoi, fie singur, fie datorită acțiunilor de resuscitare ale medicilor, revine înapoi în mediul corporal, persoana reînvie.

3. Cum juriul îi depista pe cei bolnavi psihic, pe escroci și pe cei induși în eroare

Prima „Bătălie" a fost cea mai grea și cea mai interesantă. Grea, deoarece niciunul dintre membrii echipei de filmat nu a avut până atunci contacte cu extrasenzori. Iar din punctul de vedere al vieții noastre cotidiene, toți extrasenzorii trezesc o frică mistică. De aceea, toți membrii echipei lucrau cu foarte multă atenție și cu o oarecare îngrijorare. Chipurile, cine știe ce ni se poate întâmpla sau nu știm la ce să ne așteptăm?! Dacă nu de la extrasenzori, personal, atunci de la cine știe ce „putere necurată" cu care socializează „magii", în caz că există așa ceva cu adevărat.
Printre cei aproape 1.000 de pretendenți la participarea la „Bătălie", erau și oameni care, după aspectul exterior, nu ieșeau cu nimic în evidență. De exemplu, unii dintre cei veniți să-și măsoare puterile se deosebeau și după modul de comportare, și după îmbrăcăminte. In cele mai multe cazuri, acești oameni sufereau de o boală psihică.
Pe unii bolnavi era greu câteodată să-i depistezi, deoarece aveau o foarte mare forță de convingere, iar ca să-i prinzi logica bolnavă, unui nespecialist îi era greu. Alți candidați aveau semne ale bolii atât de evidente, încât și cel mai puțin pregătiți telespectatori nu aveau dubii în privința bolii lor psihice.
Mulți au fost candidați care își supraevaluau capacitățile lor mai mult decât modeste. Nu, ăștia nu erau escroci. Pur și simplu, în traiul de zi cu zi, ei puteau, de exemplu, să găsească un obiect pierdut mai repede decât rudele lor, puteau să prevadă neplăcerile sau succesele din activitatea lor, să ghicească unele evenimente din viata lor. Si acest dar modest îl considerau neprețuit, deosebit de neobișnuit și se incudeau în categoria extrasenzorilor.
Trebuie menționat că mulți oameni au păstrat, la nivel rudimentar, unele capacități extrasenzoriale. Și din nou voi face o comparație între capacitățile extrasenzoriale cu cele muzicale. Sunt lucruri diferite: să bârnâi la chitară acasă, în bucătărie, sau în pădure, la foc, cântând pentu prieteni la un grătar. Și altceva e să cânți la aceeași chitară, aceleași melodii, dar pe scenă. Aici se face diferența.
Supraevaluarea capacităților, la ovaționarea continuă a rudelor și prietenilor le „închidea ochii", iar acești oameni, sincer, se considerau în vârful extrasenzorialului. Erau însetați după glorie și după recunoaștere mondială. Dar probele din teste permiteau determinarea, cine este cine, și trierea de așa-zișii autodidacți. Este adevărat, trebuie să remarc că unii dintre ei, după o pregătire specială, puteau deveni niște extrasenzori destul de buni. Suficient de buni, pentru a ajuta oamenii în probleme casnice sau în sfera tămăduirii.
Au fost printre pretendenți și escroci notorii. Cel mai mult, în această direcție, echipa de filmare a fost impresionată de o pereche, soț și soție. Ei susțineau că darul extrasenzorial le-a fos dat la amândoi. Și numai lucrând în pereche, împreună, pot face minuni. Darul lor „miraculos" a fost descoperit la prima probă. Soțul lucra cu ochii bine închiși, activ, atrăgând atenția experților asupra sa, iar soția urmărea reacția subiectului și îndrepta raționamentul soțului în direcția corectă. Această familie nu a reușit să-i păcălească pe experți în rândul participanților la „Bătălie" și nu au ajuns.
Iar cea mai interesantă primă „Bătălie" se dă din mai multe cauze. Una dintre cauze constă în aceea că toți participanții arătau, din punctul de vedere al unui om simplu, neinițiat, adevărate minuni!