Neurodreptacii și relațiile de cuplu

Resimțind un disconfort real în viața de zi cu zi, o suferință care decurge din modul lor de a acționa, din mintea lor care analizează și interpretează fără încetare, neurodreptacii consideră că nu sunt vrednici de iubire și că nu au nicio calitate. Convingerea că nu sunt făcuți să cunoască fericirea rezultă adesea dintr-un trecut presărat cu critici recurente, cu devalorizări repetate. De aici și sentimentul lor de culpabilitate mascată, dar și vinovăția că nu se află la înălțimea așteptărilor celorlalți și că nu se încadrează în tipare. Victime ale hipersensibilității lor de necontrolat, sunt mai predispuși să atragă perverșii narcisici, care vor profita de ei.
Dr. Valérie Foussier explică originea acestui calvar emoțional în relațiile sentimentale, oferind remedii și soluții potrivite pentru a face parte dintr-un cuplu durabil și sănătos.

Introducere ... 5

Partea întâi
Câtă suferință!

Mărturii ale neurodreptacilor ... 9
Misterele iubirii ... 31

Partea a doua
De ce atâta suferință?

Cele zece trăsături de caracter ale neurodreptacilor ... 37
Neurodreptacii, personaje ale tuturor extremelor ... 46
întrebări pentru a aprofunda trăsăturile de bază și aspirațiile tale în cuplu ... 61
Impactul conflictelor și al traumelor asupra copiilor ... 68
Victimă a propriei hipersensibilități ... 83

Partea a treia
Cum te reconstruiești fără să repeți aceleași greșeli, condiție esențială înaintea începerii oricărei noi relații

Nu te mai plânge și nu mai critica fără încetare ... 99
Cum oprești ping-pongul emoțional ... 105
Eliberarea de sub dominație și reconstruirea de sine ... 111
Acceptă-ți hipersensibilitatea ... 123
Exprimă-ți și dezvoltă-ți creativitatea: crea-terapie, art-terapie ... 130
La școala sexualității ... 140
Cum să găsești oxigenul în cuplu ... 146
Tu ești singurul responsabil pentru fericirea ta ... 164

Concluzie ... 170
Recomandări de lectură ... 172

MBTI – Legătură între neurodreptaci ... 173
Mulțumiri ... 182

Sybille

Fără dragoste, viața e tristă. De îndată ce un bărbat îmi dădea târcoale, universul meu se colora, orizonturile se deschideau și mă lăsam purtată la nesfârșit de visuri romantice și sentimentale. Simțeam o dorință irezistibilă de a-l copleși cu cadouri. Eram gata să renunț la tot într-un impuls de moment pentru a-l urma până la capătul lumii. De altfel, am și făcut-o pentru primul meu soț. Tot ce conta pentru mine era să-l fac fericit pe alesul inimii mele. Eram mereu dispusă să fac sacrificii și concesii doar-doar aveam să văd un mic semn de mulțumire pe chipul lui. Nimic nu-mi stătea în cale când era vorba despre fericirea lui. Ruptă de realitate sau cufundată într-o profundă negare, sfârșeam prin a mă amăgi singură. Această aventură s-a repetat de trei ori, aproape identic. O străfulgerare de luciditate sau, ca să fiu sinceră, faptul că aveam doi copii m-a împiedicat să-mi urmez ultimul soț, renunțând încă o dată la tot. Povestea mea s-a încheiat de trei ori în același fel. Căsătorită de trei ori, divorțată de trei ori am trei copii cu tați biologici diferiți, fiecare cu același profil de manipulator. Niciunul dintre ei nu manifestă vreo grijă față de copilul lui dornic de iubirea paternală, chiar și după depășirea vârstei de douăzeci de ani.
Abia în cursul unei terapii, pe care o începusem pentru a evita un nou naufragiu, am înțeles că generozitatea și disponibilitatea mea fără margini ascundeau o imensă frică de a nu mai fi iubită și o cumplită lipsă de încredere în atuurile mele personale. Anticipam dorințele celuilalt, uitând total de mine. Acel mare dispreț pe care îl resimțeam față de propria mea persoană își avea originea într-o copilărie marcată de traume parentale profunde, trăite înainte de a fi împlinit cinci ani. În ciuda eșecurilor suferite în dragoste, tot nu-mi învățam lecția, simțindu-mă atrasă de un seducător toxic, de o gelozie bolnăvicioasă. Mereu avidă de complimente, în fața unui nou asalt seducător, dădeam imediat uitării cele mai ferme decizii luate cu câteva zile în urmă după o vorbă ofensatoare. Aveam o imensă nevoie de a fi răsfățată peste măsură. El știa asta și își folosea perfidia la momentul oportun. De trei ori m-am lăsat păcălită și mi-am promis că mă voi vindeca de traumele care m-au făcut să-mi pierd respectul față de mine însămi, ajungând să mă distrugă. Am înțeles că sunt singura care poate face ceva, că trebuie să deschid ochii asupra realității și să ies din universul iluziilor mele care nu este altceva decât un paravan de protecție, un analgezic în fața violenței conjugale trăite. Avertismentele unor persoane binevoitoare nu au niciun efect atâta vreme cât n-ai o minimă indulgență pentru tine, un minim respect față de propria ta persoană.

Proverb: „Cine devine oaie e mâncat de lupi".

Neurodreptacii, personaje ale tuturor extremelor

Ești neurodreptaci. Creierul tău extrem de sensibil analizează cel mai mărunt detaliu și interpretează fără încetare, exagerând o remarcă banală nu întotdeauna ușor de îndurat în viața de zi cu zi. Arborescența ta de gânduri este cea responsabilă de emoțiile tale oscilante greu de prevăzut. Trecerea de la extaz la revoltă poate avea un impact asupra relațiilor tale amoroase. Aceste emoții explozive sunt un adevărat carburant pentru dragoste, dar ele se pot afla, de asemenea, la originea spulberării unei relații de iubire.
Ești înzestrat adeseori cu un eu structurat în mod defectuos sau adaptat necorespunzător. Ai nevoie în permanență de un sprijin exterior, ceea ce te face să fii extrem de vulnerabil. Uneori, eul tău este însoțit de un egocentrism nemăsurat și de un spirit puternic. Un spirit puternic este un spirit rezilient, care știe să gestioneze cu pricepere evenimentele vieții. Creierul tău slab adaptat te determină, în funcție de circumstanțe, să rămâi încremenit atunci când vezi un tigru sau să încerci să-l mângâi pe bot în loc să fugi. Această inadaptare la anumite situații re-zultă din traiul tău într-o bulă a egoului, într-o închisoare interioară, la discreția multor temeri, așteptări, ruminații care revin neîncetat. În interiorul acestei bule a egoului, totul explodează de o manieră disproporționată la cel mai mic necaz al vieții. De multe ori, vrei ca lumea să fie înțeleasă în același fel în care o înțelegi tu. Poate de teama de a fi respins sau din cauza unui ego supradimensionat. Îți inventezi tot felul de motive, chiar dacă te minți singur, pentru a explica unele dintre comportamentele tale insolite. E posibil să te auzi spunând: „Am luat cea mai bună decizie în funcție de toate elementele raționale avute la dispoziție, și totuși încă mai am impresia că ceva nu funcționează cum trebuie". Sau: „Am acționat ca atare pentru că așa mi se părea că este bine, dar acum, când mă gândesc la asta, realizez că a fost un act complet nebunesc, chiar suicidar". Iată câteva explicații pentru suferința ta în cuplu.

Un eu prea timid

Evoluezi într-un climat de devotament, mereu dispus să oferi ajutor și să faci oamenilor pe plac, refulându-ți emoțiile ostile. Îți expui diverse fațete în funcție de circumstanțe și de interlocutorul tău, fără a ezita să-ți strici armonia interioară. Te îndepărtezi de drumul dorit. Foarte influențabil, ești vulnerabil la opiniile celorlalți și te pliezi după voința acelora care te înconjoară. Poți să acționezi în contradicție cu propriile valori și apoi să te simți multă vreme foarte frustrat din cauza alegerilor tale greșite, atunci când le conștientizezi. Răspunzi cu o încredere oarbă la toate dovezile de atenție autentice sau false care ți se aduc.
Sfat. Înfruntă-ți zona de umbră și exigența de a fi absolut ire¬proșabil. Afirmă-te, vei avea mai puțină nevoie de laude.