Creierul afirmativ

Aveți în mână o carte esențială pentru alimentarea potențialului pozitiv al copiilor, întreținerea și creșterea scânteii lor interioare. În loc să vă lăsați copilul într-o stare de agresiune, respingere și rigiditate (creierul negativ), îl puteți ajuta să se deschidă față de emoțiile lui, față de ceilalți și față de lume, dezvoltându-i receptivitatea, empatia și reziliența (creierul afirmativ). Este ceea ce numim „plasticitate cerebrală". Ce puteți învăța: • Cele patru elemente fundamentale ale creierului afirmativ - echilibrul, reziliența, introspecția și empatia - și modul în care se pot consolida. • Să determinați când are nevoie copilul să fie împins blând din zona lui de confort și când trebuie să aterizeze pe salteaua amortizatoare a siguranței și familiarității. • Strategii pentru a elimina stările emoționale și de comportament negativ (agresiune și închidere) și a extinde capacitatea copilului de a gândi pozitiv.

Bun venit! ... 13

Capitolul 1. Ce este creierul afirmativ? ... 15
Cultivarea creierului afirmativ nu are legătură cu permisivitatea ... 22
Creierul „plastic" integrat ... 27
Cele patru competențe-cheie ale creierului afirmativ ... 35

Capitolul 2. Echilibrul ... 44
Echilibrul este o abilitate care se învață ... 48
Echilibrul și zona verde ... 52
Cât de echilibrat este copilul vostru? ... 58
Integrarea în relația părinte-copil ... 63
Punctul optim al creierului afirmativ 68
Un program echilibrat pentru un creier echilibrat ... 75
Știința jocului ... 78
Echilibrul și programul supraîncărcat ... 82
Ce puteți face: strategiile creierului afirmativ care favorizează echilibrul ... 85
Un creier afirmativ pentru copiii voștri: învătati-i ce este echilibrul ... 94
Creierul meu afirmativ: încurajarea propriului meu echilibru ... 97

Capitolul 3. Reziliența ... 100
Să construim competențe, nu să suprimăm comportamente nedorite ... 102
Reziliență, receptivitate și extinderea zonei verzi ... 108
A împinge sau a proteja? ... 113
Ce puteți face: strategiile creierului afirmativ care favorizează reziliența ... 119
Un creier afirmativ pentru copiii voștri: învățați-i ce este reziliența ... 129
Creierul meu afirmativ: încurajarea propriei mele reziliente ... 132

Capitolul 4. Introspecția ... 135
Cum să construim un creier capabil de introspecție ... 138
Jucătorul și spectatorul ... 140
Puterea pauzei ... 146
Să-i învățăm pe copii puterea pauzei ... 149
Ce puteți face: strategiile creierului afirmativ care favorizează introspecția ... 153
Un creier afirmativ pentru copiii voștri: învățați-i ce este introspecția ... 162
Creierul meu afirmativ: încurajarea propriei mele introspecții ... 166

Capitolul 5. Empatia ... 170
Copilul meu este prea egoist? ... 173
Diamantul empatiei ... 179
Formarea unui creier altruist la copii ... 180
Știința empatiei ... 187
Ce puteți face: strategiile creierului afirmativ care favorizează empatia ... 192
Un creier afirmativ pentru copiii voștri: învățați-i ce este empatia ... 203
Creierul meu afirmativ: încurajarea propriei mele empatii ... 205

Concluzie. Regândirea succesului ... 209
Eudaimonia: respectul pentru scânteia interioară ... 212
Adevăratul succes ... 214
Un exemplu emblematic pentru creierul negativ ... 223
Voi alimentați scânteia interioară a copilului vostru? ... 226

Aceste două răspunsuri – răspunsul „da" și răspunsul „nu" – vă vor ajuta să înțelegeți la ce ne referim când vorbim despre creierul afirmativ și opusul său, creierul negativ. Dacă extindem ideea la viață în general, un creier negativ ne face să fim mai temperamentali în interacțiunile cu alți oameni, practic ne împiedică să-i ascultăm pe ceilalți, să luăm decizii bune sau să empatizăm cu o altă persoană și să ne pese de ea. Ne concentrăm pe supraviețuire și autoapărare, iar când trebuie să interacționăm cu lumea și să învățăm lucruri noi, suntem defensivi și închiși. Sistemul nostru nervos inițiază un răspuns de tipul luptă-fugă-paralizie-leșin: lupta înseamnă atac, fuga înseamnă evadare, paralizia - imobilitate temporară, iar leșinul - colaps și sentimentul că suntem complet neajutorați. Dacă, în caz de amenințare, nu putem ține sub control niciuna dintre aceste patru reacții, ne va fi imposibil să fim deschiși, să relaționăm cu ceilalți și să răspundem cu flexibilitate. Aceasta este starea creierului negativ.

Din contră, creierul afirmativ derivă din alte circuite cerebrale, care se activează și conduc mai degrabă la receptivitate decât la respingere. Oamenii de știință folosesc sintagma „sistem de implicare socială" pentru a se referi la ansamblul de circuite neuronale care ne ajută să relaționăm deschis cu alții, inclusiv cu propria noastră experiență interioară. Ca urmare a receptivității și a activării sistemului de implicare socială, ne simțim mult mai capabili să înfruntăm provocările într-o manieră sănătoasă, eficientă și flexibilă. În această stare cerebrală afirmativă, deschiși spre serenitate și armonie, putem să absorbim, să asimilăm și să reținem informații noi.

Tocmai această mentalitate afirmativă ne-o dorim pentru copiii noștri, pentru ca ei să învețe să vadă obstacolele și experiențele noi nu ca pe niște impedimente paralizante, ci pur și simplu ca pe niște provocări pe care trebuie să le înfrunte și să le depășească și din care au de învățat. Copiii cu o mentalitate afirmativă vor fi mai flexibili, mai deschiși la compromisuri, mai dispuși să-și încerce norocul și să exploreze. Vor fi mai curioși și mai imaginativi, mai puțin înspăimântați de greșeli. În plus, vor fi mai puțin rigizi și încăpățânați, ceea ce îi va face mai pricepuți în relațiile cu ceilalți, mai adaptabili și mai rezistenți când vor avea de înfruntat dificultăți. Se vor cunoaște pe sine și vor lucra cu o busolă internă care le va orienta deciziile și modul în care îi tratează pe ceilalți. Ghidați de creierul lor afirmativ, vor face mai mult, vor învăța mai mult și vor progresa. Vor răspunde afirmativ lumii de pe o poziție de echilibru emoțional, primind cu bucurie tot ceea ce le oferă viața, chiar și situațiile nefavorabile.

Primul nostru mesaj pe care vi-l adresăm este entuziasmant: aveți puterea de a forma acest tip de flexibilitate, de receptivitate și de reziliență la copiii voștri. La asta ne referim când vorbim de forță mentală. Nu făcându-i să asiste la o serie de conferințe despre curaj și curiozitate, nici prin inițierea unor lungi conversații intense, privindu-vă ochi în ochi. De fapt, nu aveți nevoie decât de interacțiunile zilnice cu copiii. Pur și simplu reținând principiile și lecțiile creierului afirmativ pe care vi le vom prezenta în paginile următoare, veți putea folosi timpul petrecut cu copiii, inclusiv momentele când îi duceți cu mașina la școală, mâncați de cină, vă jucați împreună sau chiar și când vă certați cu ei, pentru a le influența modul cum răspund la circumstanțe și cum interacționează cu oamenii din jurul lor.

Dar pentru că am încercat mulți ani să găsim un echilibru sănătos în ceea ce privește interesele copiilor noștri, vrem să fim realiști și rezonabili. În general, copiilor le place să fie activi și e bine - atâta vreme cât e sănătos să rămână astfel, iar părinții reușesc să le lase timp liber și nu permit ca orarul să țină ostatică întreaga familie - să le alimentăm pasiunile și să-i lăsăm să participe la activitățile distractive care le plac mult. Și atunci, cum putem obține echilibrul sănătos al creierului afirmativ? Iată câteva întrebări pe care îi încurajăm pe părinți să și le pună atunci când ne vizitează la cabinet.
• Copilul meu pare obosit sau morocănos sau prezintă alte semne de dezechilibru, cum ar fi simptome de anxietate sau de presiune? Este copilul meu stresat?
• Este copilul meu atât de ocupat încât nu-i mai rămâne timp de joacă neorganizată și creativă?
• Doarme copilul meu destul? (Dacă un copil este implicat în atât de multe activități încât abia la ora culcării are timp de lecții, atunci avem o problemă.)
• Este programul copilului meu atât de plin încât nu mai are timp să stea pur și simplu cu prietenii sau cu frații lui?
• Suntem toți atât de ocupați încât nu mai luăm cina împreună în mod regulat? (Nu e obligatoriu să mâncați toate mesele împreună, dar, dacă se întâmplă să luați masa împreună rar, atunci e un motiv de preocupare.)
• Îi spuneți copilului tot timpul „Hai, grăbește-te!"?
• Sunteți atât de activi și de stresați încât de cele mai multe ori vă tratați copilul fără delicatețe și cu lipsă de răbdare?
Dacă ați răspuns „da" la oricare dintre aceste întrebări, luați-vă un răgaz de gândire. Dacă ați răspuns „da" de mai multe ori, vă recomandăm să vă gândiți serios dacă nu cumva copilul vostru este implicat în prea multe activități.
Pe de altă parte, dacă copilul nu prezintă niciunul dintre semnele de supraîncărcare, atunci probabil că nu trebuie să vă îngrijorați. Cel mai probabil este activ, crește și e fericit, și ați găsit modalitatea de a atinge un echilibru sănătos, care stimulează creșterea creierului afirmativ și îi permite să se dezvolte. Totuși, țineți minte că fiecare copil este diferit și are o anduranță distinctă pentru ritmul zilelor. Este important să respectăm unicitatea fiecărui copil.

CE PUTEȚI FACE: STRATEGIILE CREIERULUI AFIRMATIV CARE FAVORIZEAZÃ ECHILIBRUL

Strategia #1 pentru promovarea unui creier echilibrat: maximizarea orarului de somn

Mai toți avem deficit cronic de somn. Observăm prea multă anxietate și depresie la tineri, iar multe dintre simptomele asociate cu cele două diagnostice rezultă sau sunt amplificate de privarea cronică de somn. Copiilor mai ales li se scurtează adesea programul de somn ca urmare a faptului că părinții sau educatorii lor bine-intenționați urmăresc să le umple toată ziua cu activități de lărgire a orizontului.