Masajul armonizator și terapeutic al picioarelor și tălpilor

Reflexologia plantară este o metodă de tratament în care anumite zone ale tălpilor, numite „zone reflexe", sunt masate într-un mod specific și declanșează reacții de autovindecare în restul organismului. Fiecare zonă reflexă acționează asupra unui organ, a unei funcții sau a unei părți specifice a trupului. Un simplu masaj de relaxare realizat la nivelul picioarelor ameliorează în doar câteva minute oboseala acumulată în timpul zilei. În plus, la nivelul picioarelor puteți învăța să identificați anumite zone precise, numite „zone reflexe", care pot furniza informații despre funcționarea organelor interne și sănătatea diferitelor părți ale trupului dumneavoastră. Cu ajutorul acestui ghid, veți putea învăța să identificați și să tratați aceste zone pentru a preveni bolile, pentru a combate eficient micile tulburări din viața de zi cu zi, pentru a vă alina majoritatea durerilor și a vă menține într-o stare bună de sănătate. Veți fi uimit de rezultate. Deși reflexologia plantară nu a fost dovedită științific, iar amplasarea zonelor reflexe a fost stabilită empiric, efectele sale au fost din plin verificate prin practică. În Elveția, în Germania, în țările nordice ea este folosită pe scară largă în beneficiul pacienților din spitale. Reflexologia nu necesită niciun material, este o tehnică simplă, ușor de învățat, practic lipsită de contraindicații, pe care o puteți aplica asupra dumneavoastră înșivă și a celor apropiați. Lecturați cu atenție paginile acestei cărți înainte de a aborda partea practică. Ele vă explică principiile reflexologiei, modalitățile de identificare a zonelor reflexe la nivelul tălpilor și mai ales modul în care este necesar ca ele să fie masate. Tehnica de tratament folosită la nivelul unei zone reflexe este o manevră specifică, ce trebuie efectuată în mod corect pentru a obține rezultatele sperate. Vă puteți apoi antrena pe aceste zone pentru a deveni capabil să realizați un tratament complet.

Introducere ... 7 Zece zone pentru ameliorarea în scurt timp a durerilor ... 9
Binefaceri multiple și nebănuite ce pot să apară la nivelul întregului organism ... 11
Câteva repere necesare ... 15
Cum putem identifica cu ușurință poziția zonelor reflexe ... 19
Hărți de reflexologie ... 22
Mecanismul specific de acțiune al reflexologiei ... 28 Ce este necesar să știm înainte de a începe ... 30 Sfaturi pregătitoare esențiale ... 32 Precauții ... 34
Primele sfaturi esențiale ... 36
Observați cu multă atenție picioarele ... 41 Manevrele curente ce sunt utilizate în reflexologie ... 44 Hipofuncție și hiperfuncție ... 48
Ameliorarea durerilor vertebrale și articulare ... 51 Cum somatizăm creierul ... 54
Zonele care este necesar să fie tratate ... 57 Folosirea practică a acestei lucrări ... 61 Este necesar să înțelegem așa cum se cuvine fișa de reflexologie ... 63

Partea 1 ... 65 Masajul de relaxare al picioarelor ... 65 Indicații importante ... 66
Contactul și vibrațiile benefice la nivelul picioarelor ... 69
Învăluirea ambelor picioare ... 70
Masajul ambelor tălpi ... 71
Masajul cu dosul mâinii ... 72
Masajul alternativ al fiecărui picior ... 73 Masajul tendonului lui Achile ... 74 Masaj cu podul palmei ... 75
Masajul și manevra de amplificare a mobilității călcâiului ... 76
Rotația binefăcătoare a gleznei ... 77 Stimularea mobilității oaselor piciorului ... 78 Marea întindere a gleznei ... 79
Masajul degetelor de la picioare ... 80 Masajul zonelor dintre degetele de la picioare ... 81 Masajul global al tălpii ... 82
Marea întindere finală ... 83

Partea 2 ... 84 Partea superioară și marginea externă a picioarelor ... 84 Indicații importante ... 86
Oasele și mușchii ... 89
Zone așa-zis cronice ... 96
Zona de corespondență pentru ovare și testicule ... 102 Zona de corespondență pentru șolduri și picioare ... 106 Zona de corespondență pentru uter și prostată ... 110 Zona de corespondență sacro-iliacă și a nervului sciatic ... 114
Zona de corespondență pentru organele limfatice din partea inferioară a trupului ... 118
Zona de corespondentă a abdomenului ... 122 Zona de corespondență pentru torace și sâni ... 126 Zona de corespondență esofag-faringe-stern ... 130 Zona de corespondență pentru organele limfatice din partea superioară a trupului ... 134
Zona de corespondență pentru umeri-brațe-coate ... 140 Zona de corespondență pentru șolduri-coapse-genunchi ... 146

Partea 3 ... 150
Marginea internă a tălpilor și a degetelor de la picioare ... 150
Indicații importante ... 152
Coloana vertebrală ... 155
Zona de corespondență pentru tâmple-partea superioară a craniului ... 160
Zona de corespondență os occipital-ceafă ... 164 Zona de corespondență pentru vertebrele cervicale ... 168 Zona de corespondență pentru vertebrele dorsale ... 174 Zona de corespondență pentru vertebrele lombare ... 180 Zona de corespondență os sacru-coccis ... 186 Zona de corespondență faringe-laringe-nas ... 190 Zona de corespondență creier-hipofiză-epifiză ... 194 Zona de corespondență gât-față-dinți ... 198 Zona de corespondență a ochilor ... 202 Zona de corespondență a urechilor ... 206 Zona de corespondență a sinusurilor ... 210

Partea 4 ... 214
Tălpile picioarelor ... 214
Indicații importante ... 217
Câteva elemente de fiziologie organică ... 219 Punctul înțelept de vedere al medicinei orientale ... 229 Tratamentul organelor ... 232
Zona de corespondență tiroidă-paratiroidă ... 234 Zona de corespondență a plămânilor ... 240 Zona de corespondență a splinei ... 244 Zona de corespondență a inimii ... 248 Zona de corespondență a diafragmei ... 252 Zona de corespondență a plexului solar ... 256 Zona de corespondență a stomacului ... 260 Zona de corespondență ficat-vezică biliară ... 264 Zona de corespondență a pancreasului ... 268 Zona de corespondență rinichi-suprarenale ... 272 Zona de corespondență vezică urinară-ureter ... 278 Zona de corespondență a colonului ... 282 Zona de corespondență a intestinului subțire ... 288 Marile circuite tainice ... 292
Lista zonelor reflexe ... 300
Fișe de tratament ... 302

2 Îmbunătățirea circulației sanguine

Bolta plantară este o veritabilă rețea de capilare, numită „talpa venoasă a lui Lejars", completată de o rețea venoasă profundă. Masajul piciorului și tratamentul zonelor reflexe stimulează această rețea sanguină care contribuie enorm, atunci când este mobilizată, la întoarcerea sângelui către inimă. Veți îmbunătăți astfel circulația venoasă, mai ales la nivelul picioarelor, aspect care facilitează eliminarea deșeurilor și a toxinelor. Astfel, varicele (în cazul cărora masajul clasic este contraindicat) se atenuează, iar senzația de picioare grele și dureroase dispare, în timp ce bolta plantară își regăsește suplețea.

3 Ameliorarea durerilor

Lucrările doctorului Fitzgerald au dovedit efectul analgezic al reflexologiei plantare, însoțit de diminuarea globală a stresului pe care o produce masajul picioarelor. Tratamentul zonelor reflexe ameliorează rapid majoritatea simptomelor dureroase funcționale, oricare ar fi cauza lor: organică (de exemplu, colicile, durerile de cap etc.) sau mecanică (durerile de spate, contracturile musculare, reumatismul etc). Chiar și în cazurile în care reflexologia plantară nu este suficientă pentru a genera un proces complet de vindecare, ea poate fi folosită cu succes pentru ameliorarea simptomelor dureroase.

4 Stimularea organelor interne

Tratarea zonelor reflexe reglează funcțiile majore ale organismului: respirația, digestia, eliminarea, secrețiile hormonale... Ea stimulează de asemenea reacțiile de autovindecare a organelor interne perturbate. Grație unor corespondențe precise, care sunt detaliate pe hărțile zonelor reflexe, puteți acționa într-un mod specific asupra unui organ sau a unei anumite părți dintr-un organ. Totuși, ea nu este suficientă și poate fi chiar contraindicată în cazul existenței unei leziuni la nivelul unui anumit organ. În schimb este foarte eficientă în toate cazurile de tulburări funcționale, adică pentru toate afecțiunile care rezultă dintr-o perturbare a funcționării unui organ fără existența unei leziuni a acestuia.

5 Prevenirea bolilor

Reflexologia este una dintre puținele metode de tratament manual care acționează asupra diferitelor funcții ale sistemului nervos, precum și asupra sistemului endocrin și care determină întărirea sistemului imunitar. În plus, foarte adesea, o anumită zonă reflexă a piciorului va fi sensibilă la atingere înainte ca persoana în cauză să resimtă fie și cea mai mică tulburare a stării de sănătate sau cea mai mică durere la nivelul organului corespondent. Perturbarea organului este astfel tratată încă de la apariția ei, înainte ca boala să se declanșeze.

6 Depistarea unor eventuale probleme de sănătate

A depista înseamnă a constata, datorită sensibilității dureroase și a percepțiilor obținute în urma masării cu degetele a zonelor reflexe, că este posibil ca un anumit organ să nu funcționeze corect. A depista nu înseamnă a diagnostica: în niciun caz reflexologia nu vă permite să precizați în ce fel este afectat un anumit organ, nici care este boala de care suferă o anumită persoană. În schimb, practicianul experimentat va putea determina dacă este vorba despre o afecțiune cronică sau acută, despre o hiperfuncție sau hipofuncție a acelui organ, adică va putea ști dacă organul este „iritat" sau congestionat și își va putea adapta astfel acțiunea.

Sistemul cardio-respirator

Grație proceselor chimice implicate în procesul respirației, sângele este îmbogățit cu oxigenul din plămâni datorită aerului pe care îl inspirăm, iar gazul carbonic (C02) este expulzat atunci când expirăm. Acest schimb se face prin intermediul membranei foarte fine a alveolelor pulmonare. Asigurând eliminarea gazului carbonic, plămânii controlează echilibrul acido-bazic al organismului. Ei contribuie de asemenea la metabolismul lipidelor și al glucidelor, precum și la eliminarea toxinelor.
Inima este un mușchi cavitar, striat, compus din:
• miocard, mușchiul propriu-zis, care asigură propulsia sângelui în vase;
• pericard, un înveliș format din țesut conjunctiv care îl protejează și îl menține în cavitatea toracică; • endocard, care face joncțiunea cu peretele arterelor și al venelor.
Inima cuprinde 4 cavități, două atrii și două ventricule, care comunică între ele prin intermediul valvelor și la care ajung venele și arterele. Dotată cu o rezistență excepțională, ea bate tot timpul vieții noastre, cu un ritm mediu de 75-80 de bătăi pe minut. Ea este înzestrată cu un sistem nervos autonom, care face ca ea să continue să bată chiar și atunci când este separată de trup. Forța inimii ar fi totuși insuficientă pentru a lupta împotriva greutății și a asigura întoarcerea venoasă de la picioare. Veritabilă „a doua inima", diafragma, prin mișcarea ei de retur în timpul expirației, aspiră sângele din partea inferioară a trupului și îl ajută să urce din nou la inimă. El este ajutat în acest proces de peretele intern al venelor, care evită apariția unui flux retrograd.
Sistemul circulator este alcătuit, în afara inimii, din artere, vene și capilare, care transportă împreună cinci litri de sânge. Cea mai mare parte a oxigenului este transportată în sânge, unde el este asociat cu fierul sub formă de oxihemoglobină (globule roșii) și distribuit organelor prin artere. Sângele arterial vehiculează de asemenea globule albe (însărcinate cu lupta împotriva infecțiilor), diferiții nutrienți recoltați la nivelul ficatului, toți hormonii care reglează funcționarea organelor și plachete antihemoragice, totul fiind scăldat în cinci litri de plasmă sărată. Grație rețelelor extrem de dense de capilare - cu greu ne putem imagina: 100.000 km, care irigă 200 de hectare de țesuturi! - sângele trece în țesuturi. La nivelul celulelor, procesul este invers celui de la nivelul plămânilor: sângele lasă oxigenul celulelor și se încarcă cu dioxidul de carbon și deșeurile rezultate din metabolism. Venele colectează aceste deșeuri din toate țesuturile, precum și din ficat, readucând apoi dioxidul de carbon la plămâni și celelalte substanțe care este necesar să fie eliminate prin rinichi. Schema circulației mari și a circulației mici ilustrează acest parcurs.
Circulația sanguina hrănește întregul organism în proporții care ne dau de gândit: 17% pentru creier și 18% pentru mușchi, dar 56% pentru organele abdominale. Rămân 5% pentru piele și 4% pentru inimă.