Rănile emoționale

Cele mai multe dintre rănile emoționale sunt greu de identificat. Sunt traume mai mici sau mai mari, experiențe dificile, dureroase, uneori banale, pe care le-ai trăit în copilărie, care și-au lăsat amprenta și care te-au făcut să reacționezi când au fost trezite în anumite situații. în general, părinții sunt cei care le-au provocat, fără să vrea. Doar că și ei au fost deseori răniți de propriii părinți și nu fac decât să reproducă un tipar inconștient. Acest lanț al suferinței rănește generație după generație... Prin intermediul numeroaselor mărturii, sfaturi și exerciții practice, Ana Sandrea îți oferă ocazia să-ți recunoști rănile sufletului – rana de respingere, de abandon, de umilire, de trădare și de nedreptate –, să-ți dai seama ce consecințe au ele și să te vindeci, făcând cunoștință cu umbrele tale albe – aspecte luminoase și pozitive ale rănilor emoționale. Vei înțelege astfel că suferințele nu sunt definitive, că orice rană este vindecabilă și că orice traumă poate fi depășită. Vei reuși să evoluezi și îți vei putea rezolva treptat probleme mai vechi, învățând să te respecți și să te iubești pe tine.

Prefață de Mane Lise Labonte ... 7
Introducere ... 9

PARTEA I. Înțelegerea rănilor ... 15

CAPITOLUL 1. Puterea intenției ... 17 CAPITOLUL 2. Responsabilitatea ... 23 CAPITOLUL 3. Rănile emoționale ... 33 CAPITOLUL 4. Nu ești rănile tale ... 49 CAPITOLUL 5. Rănile: sisteme complexe ... 59 CAPITOLUL 6. Evitarea ... 65
CAPITOLUL 7. Regula celor trei atenționări ... 73 CAPITOLUL 8. Ființa umană este bună prin natura sa ... 77

Partea a II-a. Vindecarea rănilor: cele 7 etape ale vindecării ... 81

CAPITOLUL 9. Primele două etape: recunoașterea rănii și dorința de eliberare ... 85
CAPITOLUL 10. A treia etapă: explorarea rănii pentru a o exprima mai bine ... 95
CAPITOLUL 11. Etapele 4-7: depășirea rănii și reinventarea ... 131
CAPITOLUL 12. Cum să ai grijă de copilul tău interior ... 155
CAPITOLUL 13. Cum să faci față fricilor și convingerilor limitative în viața de zi cu zi ... 163
CAPITOLUL 14. Momentul pentru blândețe ... 193 CAPITOLUL 15. Crearea părinților interiori, protejarea copiilor ... 203
CAPITOLUL 16. Energia kundalini ... 217

CONCLUZIE. Tu ești darul pe care lumea îl așteaptă ... 223

Mulțumiri ... 227
Câteva mărturii de la persoanele care au practicat metoda prezentată în această carte ... 228

Rana de nedreptate

Apare între 4 și 6 ani și afectează copiii care consideră, cu sau fără motiv, că nu au fost lăsați să fie ei înșiși.
La nașterea unui frate mai mic, li s-a cerut, de exemplu, să nu mai facă atât de mult zgomot, să ocupe mai puțin loc decât înainte, să fie un exemplu pentru noul sosit sau să-și asume prea multe responsabilități. Pe scurt, i-a rămas prea puțin loc pentru a-și exprima personalitatea.
Această rană poate fi provocată și de părinți obsedați de control, care își șantajează sau amenință copiii. Îi întâlnim uneori în parcuri: copilul se distrează și deodată cere ceva (sau începe să plângă), iar ei răspund ceva de genul: „Dacă nu încetezi să plângi, plecăm!" Ajunși adulți, pentru acești copii există un risc foarte mare să aibă probleme cu plăcerea, care este în centrul rănii lor.
Corpul celor care suferă de rana de nedreptate este cel mai aproape de perfecțiune dintre toate. Femeile au fese și sâni bombați. Corpul lor va avea tendința să fie atletic, chiar dacă nu fac mult sport. Aceste persoane stau foarte drepte. Corpul lor pare să aibă o anumită tensiune interioară. Militarii și culturiștii sunt două profile care frecvent suferă de acest tip de rană.
Falsa convingere a acestora este: „Trebuie să fiu perfect pentru ca alții să mă iubească și să mă accepte." Pentru că nu se acceptă ei înșiși, trebuie să facă multe lucruri pentru a demonstra că merită să fie acceptați și iubiți.
Masca lor este cea a rigidității. Aceste persoane sunt foarte reci și deconectate de la emoțiile lor. Totuși, în interior, ele resimt nevoia ca alții să fie calzi cu ele. Problema e că răceala lor împiedică formarea unor legături autentice.
Este foarte dificil să trăiești cu asemenea persoane, fiindcă în momentul în care au luat o hotărâre, aceasta primează asupra oricărui alt lucru, inclusiv asupra lor. De asemenea, le este foarte greu să-și provoace momente de plăcere, pentru că își închipuie că trebuie să fie perfecte înainte să o poată face.
Sunt și însetate de dreptate, dar, în mod paradoxal, sunt mai degrabă nedrepte cu cei din jur.

Umbra luminoasă: 1. Sunt perfecționiști meticuloși. Meseriile unde detaliile sunt importante li se potrivesc de minune: chirurg, arhitect, om de știință...
2. Au simțul responsabilității și al ordinii.
3. Dau dovadă de rigoare, organizare. 4. Respectă și asigură respectul pentru nevoile proprii.
5. Au o formă fizică bună, sunt optimiști, vivace, dinamici.

Pentru a explora mai departe: 1. Ce a vibrat în tine când ai citit descrierea acestei răni?
2. Care dintre comportamentele tale se regăsește printre cele ilustrate în această rană?
3. Cum îți afectează acest lucru viața? 4. Ce caracteristici ți-ai dezvoltat datorită acestei răni?

Simți anxietate dimineața de când te știi, de la divorț... și te apuci să faci curățenie în casă, să faci sport, te activezi.
Mă vei întreba care e problema cu comportamentele de evitare. Aceste comportamente nu sunt un mijloc de a ne descurca cu suferințele noastre? Da, e adevărat, pot fi interesante în anumite momente din viață când nu ai timp la dispoziție, nu ești pregătit psihologic sau emoțional, pentru a face față rănilor tale. În același timp, te mențin într-o zonă de confort (uneori foarte inconfortabil), unde eviți durerile trecutului cu țigări, mâncare sau muncind până la epuizare. Evitându-le, le și întreții. Imaginează-ți: ai o inundație în casă și tu, în loc să ștergi pe jos, te duci să-ți iei cizme de cauciuc. De fiecare dată când plouă, nivelul apei continuă să crească, iar tu, cum ești foarte creativ, te-ai gândit să faci niște platforme pentru a ridica mobila, apoi ai cumpărat un combinezon de pescar, după care unul de scafandru, însă nivelul apei continuă să crească de la o lună la alta. într-o zi, pentru că nu ai făcut ce trebuia (să scoți apa și să repari acoperișul și scurgerile), casa se dărâmă. Această imagine reprezintă destul de bine sistemele noastre de evitare, iar ideea mea e că poți evita cât vrei să-ți vindeci rănile, asta le va întreține prin anumite aspecte. Pe de altă parte, cum cuvântul preferat al vieții este „evoluția", va încerca să facă lucrurile să evolueze cum poate și, într-o zi, casa ta (viața ta) se poate prăbuși sub acțiunea bolilor, depresiei, accidentelor, despărțirilor... care te vor face să vezi ce nu voiai să privești de ani de zile. Corpul are nevoie să poată exprima toate emoțiile adunate, ceea ce numim „somatizare". Corpul se descurcă în felul său cu încărcătura emoțională stocată, poate fi mai mult sau mai puțin grav, dar putem ajunge la boli cum ar fi fibromialgie, cancer, boli de inimă, Alzheimer, depresie... După mine, această etapă poate fi interesantă pentru că a te confrunta cu o boală este un moment de autenticitate care poate fi extrem de plin și educativ. Doar că evitarea va continua și, în loc să vezi cauzele profunde ale bolii și să le observi, să le asculți și să faci schimbările necesare, vei ajunge pe mâna unui sistem medical aflat complet într-o fază de evitare, care va gestiona criza cu medicamente și care, în cea mai mare parte a cazurilor, va trata numai simptomele, exact la fel cum ai făcut și tu până atunci.
Am văzut persoane cu boli sau situații de viață foarte dure - fiindcă nu sunt numai bolile - care se vindecă ascultând simptomele și tot limbajul bolii. Este vorba și despre a trece prin aceste momente, de a le recunoaște, de a asculta boala, dificultățile, de a te transforma și a deveni o ființă prosperă. Atenție: nu spun aici că pot vindeca orice, cred că persoana însăși face asta, confruntându-se, ascultând, trecând prin suferințele pe care le-a păstrat în corp de mult timp - suferințe care uneori iau forma unei boli.

Pentru a explora mai departe: 1. Ce ai conștientizat citind acest capitol?
2. Ce comportament de evitare ai putut identifica citind această parte?
3. Ce suferință protejează asemenea comportamente?