Iisus – revelații extraordinare în cămin

Atunci când omul percepe măreția Veștii celei Bune, el înțelege că Iisus nu este doar reformatorul civilizației, legiuitorul credinței, călăuza rațiunii sau dătătorul de înlesniri pământești, ci este – mai presus de toate – și renovatorul vieții fiecăruia. Atingând această culme a înțelegerii, ființa iubește templul care îi modelează existența; totuși, ea nu se limitează să participe la adunările convenționale realizate în scopul manifestărilor de adorare, ci Îl aduce pe Prietenul Celest în sanctuarul familiei, unde Iisus începe atunci să controleze pasiunile, să corecteze comportamentele și să inspire cuvintele, făcându-l pe ucenic capabil să transpună învățăturile eterne în acțiuni vii, prin care Domnul extinde Dumnezeiasca Împărăție a păcii și iubirii pe Pământ.

INTRODUCERE ... 1

1. CULTUL CREȘTIN DOMESTIC ... 3 2. ȘCOALA SUFLETELOR ... 5
3. EXPLICAȚIILE ÎNVÃȚÃTORULUI ... 8 4. LECȚIA SEMINȚEI ... 11
5. SLUJITORUL NESTATORNIC ... 13
6. INSTRUMENTELE PERFECȚIONÃRII ... 16 7. CEL MAI BUN SERVITOR ... 19
8. PRINCIPELE ÎNȚELEPT ... 21
9. MESAGERUL IUBIRII ... 24
10. JUDECÃTORUL REFORMAT ... 27
11. SFÂNTUL DEZILUZIONAT ... 30
12. DESCOPERITORII OMULUI ... 32
13. REVOLUȚIONARUL SINCER ... 35
14. COROANA ȘI ARIPILE ... 38
15. MINISTRUL ÎNȚELEPT ... 41
16. AJUTORUL RECIPROC ... 44
17. ELOGIUL POLITEȚII ... 47
18. BENEFICIILE ÎNCURAJÃRII ... 49
19. REȚETA FERICIRII ... 52
20. CARITATEA NECUNOSCUTÃ ... 55
21. BOGATUL VIGILENT ... 57
22. TALISMANUL DUMNEZEIESC ... 60
23. MESAGERII DETURNAȚI ... 62
24. SEMNELE REÎNNOIRII ... 65
25. VIZITA ADEVÃRULUI ... 67
26. VALOAREA SERVICIULUI ... 70
27. DARUL UITAT ... 72
28. RÃSPUNSUL CERESC ... 75
29. PILDA REAMINTITÃ ... 78
30. REGULA AJUTORÃRII ... 8l
31. CAUZA SUFERINȚEI ... 84
32. CREDINȚA VICTORIOASÃ ... 86
33. APELUL DUMNEZEIESC ... 89
34. SLUJITOAREA SCANDALIZATÃ ... 92 35. NECESITATEA ÎNȚELEGERII ... 94
36. PROBLEMA CEA MAI GREA ... 97
37. FIUL CEL LENEȘ ... 99
38. ARGUMENTUL JUST ... 102
39. PUTEREA ÎNTUNERICULUI ... 105
40. DUȘMANUL CEL VENINOS ... 108
41. IMBOLDUL SFÂNT ... 111
42. MESAJUL COMPASIUNII ... 114
43. GLORIA EFORTULUI ... 117
44. LECȚIA ESENȚIALÃ ... 119
45. IMPERATIVUL ACȚIUNII . ... 122
46. COPACUL PREȚIOS ... 124
47. EDUCATORUL CU PROBLEME ... 127
48. BENEFICIUL TUTUROR ... 129
49. CÃLÃTORIA MÂNTUITOARE ... 132
50. ÎN RUGÃCIUNE ... 136

GLOSAR ... 139

— La fel este și revelația cerească în inima omului. Dacă nu purificăm vasul sufletului, cunoașterea, deși superioară, se contopește cu murdăria din interiorul nostru, și astfel se degradează, diminuând proporția binefacerilor pe care le putem obține. Într-adevăr, Moise și Profeții au fost purtători valoroși ai mesajelor dumnezeiești, dar descendenții Poporului Ales nu și-au purificat suficient receptaculul viu al spiritului pentru a le primi. Și de aceea contemporanii noștri sunt în același timp drepți și nedrepți, credincioși și necredincioși, buni și răi. Laptele pur al învățăturilor elevate va pătrunde în inimă ca o hrană nouă, dar acolo ele se vor amesteca cu rugina vechiului egoism. Din procesul renovator al sufletului va rămâne atunci doar oțetul neînțelegerii, întârziind realizarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu.
Mica adunare din casa lui Petru a primit cu emoție lecția sublimă și simplă, fără ca cineva să intervină verbal. Învățătorul, ridicându-Se cu discreție și umilință, a mângâiat-o pe cap pe femeia care pusese întrebarea și a încheiat, generos:
— Roua pe un crin alb este un diamant celest, însă în praful străzii ea este o picătură de noroi. Nu uita acest adevăr simplu și clar al Naturii!

4. LECȚIA SEMINȚEI

Spre uimirea ascultătorilor lui, Iisus a spus pe un ton convingător:
— într-adevăr, este foarte greu să depășim grijile apăsătoare ale vieții omenești. Oriunde ne îndreptăm privirea vedem războaie, neînțelegeri, nedreptate și suferință. În Templu, care este Casa Domnului, apar orgoliul și vanitatea celor bogați, ura și revolta celor săraci. Nu ne putem păstra întotdeauna inima pură și curată, așa cum ar fi de dorit, pentru că suntem înconjurați de spini, noroaie și șerpi. Cu toate acestea, ideea Împărăției lui Dumnezeu este asemenea minusculei semințe de grâu. Ea este aproape imperceptibilă atunci când este azvârlită în pământ, suportându-i greutatea și murdăria, dar dacă ger-minează, presiunea și impuritățile solului nu-i paralizează creșterea. Străbate solul negru, și deși își extrage din el o mare parte din propria-i hrană, impulsul ei de a căuta lumina este predominant. Din acel moment, fie că e soare sau plouă, fie că e zi sau noapte, ea lucrează fără încetare pentru propria-i creștere; și în această aspirație de a urca, fructifică pentru binele tuturor.

— Un sfânt ucenic al Legii, dintre aceia care se consacră cu fidelitate Adevărului, fiind chemat de Domnul să îndeplinească munca de profeție printre oameni, exercita profesia de neguțător de remedii, transportând ierburi de leac și siropuri curative de la un oraș la altul, folosind în acest scop un măgar capricios și inconstant; la un moment dat, reflectând asupra propriilor lui defecte, a început să se întristeze adânc. A ajuns la concluzia că nu se cuvenea ca el să participe la răspândirea revelațiilor Cerului în acea stare de impuritate interioară, și din acel moment a devenit tăcut. Își îndeplinea obligațiile de protector al celor bolnavi, dar refuza să instruiască ființele umane în tainele Cuvântului Dumnezeiesc, în ciuda cererilor venite din partea oamenilor care îi cunoșteau deja harurile de inteligență și inspirație. Simțind totuși că Voința Dumnezeiască îl împingea să-și îndeplinească misiunea, și dându-și seama că toate conflictele lui interioare deveneau din ce în ce mai apăsătoare, într-o noapte, după ce a vărsat lacrimi din belșug, L-a implorat pe Cel Atotputernic să-l lumineze. A visat atunci că un înger venise la el, în cadrul obișnuit al vieții lui de negustor. S-a văzut călărind pe măgarul lui nărăvaș, încovoiat sub greutatea prețioasei încărcături, pe câmpiile înverzite; după saluturile de rigoare, emisarul dumnezeiesc l-a întrebat cu bunătate: — Prietene, știi de câte ori a zvârlit astăzi din copite acest animal? — De foarte multe ori, a răspuns el fără șovăială. — Știi de câte ori și-a mușcat tovarășii de grajd? a continuat trimisul surâzător. Știi de câte ori a tulburat ordinea casei tale și de câte ori a zbierat în mod supărător? Și pentru că discipolul uluit nu a putut să răspundă imediat, îngerul a continuat: — Cu toate acestea, el este un ajutor prețios și se cuvine să fie păstrat. Transportă medicamente care salvează mulți bolnavi, răspândind speranță, sănătate și bucurie. Și privindu-l cu luciditate pe predicatorul descurajat, a încheiat: — Dacă acest măgar ar refuza să mai colaboreze cu tine sub pretextul că e grosolan și imperfect, ce s-ar petrece cu bolnavii care așteaptă încrezători ajutorul tău? Întoarce-te la misiunea luminoasă pe care ai abandonat-o, și dacă nu îți este cu putință deocamdată să-L servești pe Tatăl Nostru Suprem în condiția unui om purificat, îndeplinește-ți datoria de a răspândi consolare și îmbărbătare din poziția unui animal valoros și folositor. În binecuvântarea servirii vei fi mai ușor de găsit de către mesagerii lui Dumnezeu, care, recunoscându-ți bunăvoința în lucrările iubirii, se vor milostivi de tine, ocrotindu-ți natura și îmbunătățindu-ți-o, atât timp cât te vei supune și îți vei valorifica necioplitul, dar folositorul tău ajutor! În acest moment, predicatorul a revenit în trup, treaz și foarte fericit că a primit răspunsul Celui de Sus, care i-a corectat comportamentul greșit. Pentru că toată lumea păstra tăcerea, discipolul l-a mulțumit Învățătorului cu o privire.