Boli provocate de stres

Trei din patru adulți se vor simți copleșiți de stres într-un anumit moment din viață – dacă nu cumva în mod constant. Deși este o condiție foarte subiectivă, un lucru este cert: prea mult stres și incapacitatea de a rezista la acesta te pot îmbolnăvi. Dr. Tim Cantopher a diagnosticat și a ajutat sute de oameni suferind de boli provocate de stres și în această carte ne prezintă concluziile trase după decenii de cunoștințe acumulate. Ne ajută să înțelegem cauzele stresului (trecute și prezente) și să recunoaștem oamenii care îl pot agrava. Oferă tratamente și strategii pentru a face față bolilor provocate de stres de care am putea suferi – fie că sunt fizice sau psihologice - și ne sfătuiește cum să ne vindecăm și să nu ne mai îmbolnăvim. Scrisă în stilul deja caracteristic autorului, împletind cunoștințe deosebite prezentate pe înțelesul tuturor cu strategii foarte eficiente, această carte te va repune pe șinele spre starea de bine și o viața mai calmă și trăită mai frumos.

Mulțumiri ... 9 Introducere ... 11

1. Ce este stresul? ... 15
2. Cauzele actuale ale stresului ... 25 3. Cauzele trecute ale stresului ... 52 4. Persoane și locuri toxice ... 71 5. Boli provocate de stres ... 90
6. Tratamente care ajută la vindecare ... 114 7. Ce putem face pentru menținerea sănătății ... 143 8. Scăpați de stres prin bunătate! ... 181

Indice ... 185

Stresul care te îmbolnăvește

Unul dintre aspectele cele mai importante care separă stresul inofensiv de stresul care te îmbolnăvește este durata. Putem face față unei scurte perioade de stres, atâta timp cât nu este prea traumatizant sau copleșitor. Problemele apar când rămânem stresați lungi perioade de timp, pentru că nu așa am fost proiectați. Am fost proiectați pentru viața pe câmpiile primordiale cu milioane de ani în urmă. Selecția naturală ne-a adaptat foarte bine la acel mediu. Structura noastră de bază nu a evoluat prea mult de atunci pentru că puține lucruri din viața noastră de azi ne amenință atingerea vârstei de reproducere. În acele vremuri, viața era în mare parte plictisitoare, presărată ocazional cu scurte perioade de pericol extrem sau cu oportunități. Dacă o antilopă trece pe lângă peștera ta, ai cam 20 de secunde să faci ceva în acest sens, altfel, tu și familia ta nu veți mânca timp de o săptămână. Pe de altă parte, dacă ieși din peșteră și dai peste un tigru cu dinți sabie, ceea ce faci în următoarele 20 de secunde va determina dacă îți vei transmite sau nu genele mai departe. Așadar, am devenit foarte pricepuți să facem față perioadelor scurte de stres. Hormonul numit adrenalină a apărut pentru a genera o serie de modificări foarte rapide în organism atunci când apare nevoia. Face o treabă excelentă, transformându-ne în mașini subtil adaptate, capabile de luptă sau de fugă la cel mai înalt nivel al capacităților organismului nostru.
În câteva clipite, adrenalina, secretată de organism ca reacție la amenințarea percepută, afectează aproape fiecare funcție a organismului. Inima ne bate mai repede, pentru a pompa mai mult sânge în corp, ni se taie respirația, astfel încât să ne încărcăm cu mai mult oxigen, vasele de sânge din mușchi și din piele se dilată, pentru a permite o activitate musculară mai intensă și pentru a elimina căldura pe care sigur o vom genera atunci când fugim de bestia care ne urmărește, iar toți nervii noștri devin supersensibili, pentru că vom avea nevoie de toată acuitatea disponibilă în lupta pe viață și pe moarte care va urma. În plus, intestinele vor avea tendința să se deschidă la ambele capete, acest lucru permițând o eliminare rapidă a câtorva kilograme din greutatea corporală, ceea ce ne va ajuta să alergăm mai repede și va lăsa o urmă cu miros puternic. Dat fiind că cea mai mare parte a prădătorilor noștri din acele timpuri se bazau în special pe simțul mirosului, iar noi nu, confuzia astfel creată ne oferă câteva secunde să găsim o crevasă în care să ne strecurăm pentru a evita să fim mâncați.
Toate sunt adaptări bune, dacă ești urmărit de un tigru cu dinți sabie, dar nu îți sunt de mare ajutor dacă te afli la birou, la restaurant sau acasă.

Tratamente care ajută la vindecare

Pentru oricare dintre bolile care v-au afectat din cauza stresului, aspectul esențial este același. Ați funcționat prea mult timp la viteză maximă. Acest lucru a fost parțial determinat sau cauzat de anumite situații. Nemernicii v-au nenorocit, dar doar pentru că i-ați lăsat. Voi trata felul în care ar trebui să acționați în raport cu ei mai târziu, dar deocamdată avem nevoie de o „inactivitate urgentă". Sunteți o tornadă, care se acumulează încontinuu, indiferent de cât de mult rău v-a făcut acest lucru. Acum sunteți bolnav. Deci, în primul rând, OPRIȚI-VÃ! Nu mai faceți ceea ce făceați. Dacă munca, parțial sau în întregime, v-a făcut să vă îmbolnăviți, mergeți la medicul vostru și luați-vă un concediu medical. Dacă v-ați epuizat pentru a răspunde cerințelor celorlalți, stabiliți diagnosticul și spuneți-le că sunteți bolnav. Nu puteți face ceea ce ați făcut întotdeauna pentru ei, cel puțin nu deocamdată. Dacă v-ați îmbolnăvit urmărind obiective personale, trebuie să luați o pauză pentru o vreme. Exact ca un sportiv care se accidentează pentru că s-a antrenat prea serios, trebuie să vă odihniți pentru a-i da timp rănii să se vindece. Indiferent de afecțiunile enumerate în Capitolul 5 și pe care le-ați constatat la voi, aveți o boală reală, cu o bază fizică. Nu este doar în mintea voastră și nu puteți ieși din această situație prin efort sau hotărâre. Cu cât încercați mai mult, cu atât va fi mai rău. Dacă simțiți că vă aflați pe marginea prăpastiei, este pentru că așa se și întâmplă... deci faceți un pas înapoi. Este în interesul tuturor să faceți asta, chiar dacă cei din jurul vostru (șef, soț, prieteni, copii) se plâng de asta acum. Ei nu înțeleg bolile legate de stres și nu există nici un motiv pentru care ar trebui să le înțeleagă; nu le-au trăit niciodată. Dacă încetați să vă mai duceți la fund, măcar lucrurile nu se vor agrava, iar dacă vă acordați timp pentru a vă odihni, veți începe să vă vindecați. Apoi, unele tratamente specifice vă pot ajuta să vă recuperați. Odată obținut acest lucru, putem ajunge la partea cea mai satisfăcătoare: aceea de a fi bine. Dar dacă nu opriți, în primul rând, ceea ce v-a făcut rău, nimic altceva nu va funcționa. Nu uitați, nu stresul v-a făcut să vă îmbolnăviți, voi sunteți cel care a făcut acest lucru. Așa că vă zic din nou... OPRIȚI-VÃ!
Nu citiți mai departe până nu ați făcut acest lucru, deoarece nimic din restul acestei cărți nu vă va fi de folos până când nu vă opriți. Dacă nu știți cum să o faceți, consultați-vă medicul de familie, luați legătura cu un consilier (sau terapeut) sau discutați cu un prieten înțelept... Nu unul care vă va spune să vă adunați, ci unul care și-a dat deja seama că nu sunteți bine. Convingeți-l să citească acest capitol până aici. Apoi discutați cum, în situația voastră specifică, vă puteți opri.