1. Mamiferul din tine Creierul nostru este axat pe supraviețuire Creierul tău este
moștenit de la oameni care s‑au luptat să supraviețuiască. Poate părea
evident, dar dacă analizezi cu atenție provocările pe care supraviețuirea le
ridica în trecut, ți se va părea un miracol că toți strămoșii tăi direcți și‑au
menținut genele în viață. Ai moștenit un creier axat pe supraviețuire. Poate tu
nu consideri că te concentrezi asupra supraviețuirii, dar atunci când îți faci
griji că întârzii la o întâlnire sau că mănânci ceva nepotrivit, creierul tău
de supraviețuitor este la lucru. Atunci când îți faci griji că nu ai fost
invitat la o
petrecere sau că nu‑ți stă
bine părul, creierul
percepe riscul de excluziune socială, care reprezenta o adevărată
amenințare pentru predecesorii
tăi. Odată ce
amenințările iminente, precum
foamea, frigul și
prădătorii, nu mai
reprezintă o problemă, creierul încearcă să identifice
alte surse de amenințare. Nu este ușor să fii un supraviețuitor! În mod
conștient, tu știi
că a nu‑ți
sta bine părul
nu este un
risc la adresa
supraviețuirii, dar creierii
acordați la oportunități
sociale s‑au multiplicat. Selecția naturală a creat un creier care te
recompensează cu un
sentiment plăcut atunci
când identifică o oportunitate pentru
genele tale și te avertizează
printr‑o senzație neplăcută
atunci când o
ratezi. Nu este
obligatoriu să existe
o intenție conștientă
de a‑ți răspândi
genele pentru ca
sistemul tău natural de alarmă să
fie declanșat chiar și de un impediment social nesemnificativ. Aceste reacții au
la bază dorința creierului de a supraviețui, dar nu sunt înnăscute. Nu
ne naștem cu dorința de a căuta anumite tipuri de hrană sau cu nevoia de a
evita anumiți prădători, cum se întâmplă adesea în cazul animalelor. Noi ne
formăm pe baza situațiilor prin care trecem și începem acest proces din
momentul în care ne naș‑tem. Toate lucrurile care ne‑au făcut să ne simțim bine
pe parcursul vieții au creat căi de acces spre substanțele chimice generatoare
de fericire, care ne spun „acest lucru este benefic pentru mine“, în timp ce
evenimentele negative au creat căi care ne spun „acest lucru este nociv pentru
mine“. Până la vârsta de șapte ani,
principalele circuite sunt deja create. Poate părea o vârstă fragedă, având în
vedere că un copil de șapte ani știe prea puține despre nevoia de supraviețuire
pe termen lung. Cu toate acestea, în natură, o ființă vie nu poate rămâne
lipsită de apărare timp de șapte ani, motiv pentru care, de multe ori, ajungem
să avem circuite neurochimice principale care nu corespund nevoilor noastre de
supraviețuire. Pe scurt,
creierul tău are anumite particularități: 1. Îi pasă de
supraviețuirea genelor tale la fel de mult cum îi pasă de trupul tău. 2. Se formează
pe baza experiențelor
timpurii, motiv pen‑tru
care este un
ghid imperfect pentru
supraviețuirea ta ca adult. Acesta este
motivul pentru care diferitele noastre mani festări neurochimice sunt adesea
greu de înțeles. Cum ne fac
substanțele chimice fericiți ? Sentimentul pe
care îl numim „fericire” este produs de patru substanțe chimice speciale din
creierul nostru: dopamina, endorfina, oxitocina și serotonina. Aceste „sub
stanțe chimice generatoare de fericire“ sunt activate în momentul în care
creierul tău identifică ceva benefic pentru supraviețuirea ta. Ulterior, ele se
dezactivează pentru a fi
pregătite să se
reactiveze atunci când
ți se întâmplă
ceva benefic. Fiecare substanță
chimică generatoare de fericire declanșează sentimente diferite: • Dopamina
produce bucuria de a găsi
ceva care să‑ți
satisfacă nevoile – sentimentul de „Evrica! Am reușit!“ • Endorfina produce
uitarea care maschează durerea – adesea numită „euforie“. • Oxitocina produce
senzația de siguranță
în preajma altor
persoane – denumită în prezent „atașament emoțional“. • Serotonina
produce senzația de a fi
respectat de alte
persoane – mândria. Ai putea spune:
„Eu nu definesc fericirea în acești termeni.“ Asta pentru că
substanțele neurochimice funcționează
fără cuvinte. Dar poți identifica cu ușurință cât de
puternice sunt aceste motivații la persoanele din jur. De asemenea,
studiile au permis identificarea acestor impulsuri și la animale. În ceea ce
te privește, poate părea că vocea ta interioară reprezintă întregul tău proces
de gândire, dar, odată ce vei înțelege chimia mamiferului din tine, vei vedea
că lucrurile nu stau chiar așa.
|