Exerciţiul 2 Să încercăm acum să adăugăm încă un element. Pe unii îi ajută dacă găsesc un cuvânt general care să marcheze distragerea care ne deviază atenţia de la respiraţie. Dacă un gând îţi îndepărtează atenţia de la menţinerea senzaţiei respiraţiei în câmpul conștienţei, mai ales dacă este un gând care tot revine, poţi încerca să-ţi spui în gând „Gândire, gândire, gândire''. Numirea distragerii îi ajută pe unii să treacă de ea și le facilitează redirecționarea atenţiei către senzaţia de respiraţie. În mod similar, dacă o amintire ocupă câmpul conştientizării înlocuind senzaţia de respiraţie, a-ţi spune în gând „Amintire, amintire, amintire'' te poate ajuta să-ţi redirectionezi atenţia de la acea amintire și să revii la senzaţia de respiraţie. Pe alţii îi distrage chiar procesul de a numi ce se află în câmpul conştienţei şi nu îi ajută deloc. Pentru aceştia este mai simplu dacă doar observă distragerea fără să o numească şi apoi îşi redirecţionează atenţia către senzaţia de respiraţie. Pe lângă etichetarea sau observarea distragerilor şi apoi reîntoarcerea la senzaţia respiraţiei, nu uita să încerci să aduci bunătate în această experienţă. Poate să te ajute această perspectivă: exerciţiul respiraţiei este ca atunci când îţi contracți şi relaxezi un muşchi în timp ce faci mişcare. Concentrarea pe respiraţie este contracţia muşchiului; inevitabila distragere este relaxarea muşchiului. Nu trebuie să-ţi creezi aceste distrageri, căci vor apărea în mod natural, deoarece mintea ta are o minte a ei, proprie! Dar poţi să-ţi generezi intenţionat o atitudine de bunătate atunci când apar aceste distrageri, să fii deschis la orice apare, să observi distragerea, să înţelegi că este un obiect sau o activitate a minţii şi apoi să revii cu atenţia concentrată din nou pe respiraţie, permiţându-ţi cu blândeţe să parcurgi acest proces cu o atitudine gentilă, lipsită de judecăţi. Aşa poţi folosi bunătatea cu triada ochilor mintii, formatată din deschidere, observare și obiectivitate. Dacă doar te-ai afla în acest fluxul ce curge prin conductă orice s-ar întâmpla în câmpul senzorial, atunci pierderea prin distragere este doar experienţa senzorială continuă. În acest caz, lentilele ochilor minţii tale s-ar afla doar în poziţia deschis. În schimb, stabilizarea atenţiei ne permite să ne aflăm în fluxul senzaţiei respiraţiei, să menţinem conducta deschisă pentru flux, apoi să folosim instrumentele cu care ne construim capacitatea mintii de a observa și de a fi obiectivă, astfel încât să observăm gândul sau amintirea nouă ca pe o distragere, nu doar să ne lăsăm purtaţi de ele. Aşadar, putem construi procesul de redirecţionare pentru a ne readuce atenţia la senzaţia de respiraţie. În sens larg, acest exerciţiu simplu de respiraţie conştientă ne invită să ne deschidem către fluxul respiraţiei, să observăm când ne pierdem concentrarea şi să ne readucem în mod obiectiv atenţia asupra respiraţiei. Aceasta este integrarea elementelor diferite ale deschiderii, observării şi obiectivității şi apoi legarea lor împreună pentru a ne stabiliza atenţia. |
Adevăr Divin
