Pirkei Avot

La sfârșitul secolului al III-lea e. n., rabinul Iuda Prințul a compilat tradițiile legale și morale ale poporului evreu într-un cod oficial numit Misna, care a devenit ghidul juridico-religios al iudaismului și, în cele din urmă, a constituit baza Talmudului. La scurt timp după finalizarea corpului principal al Misnei, la acest cod a fost adăugat un tratat numit Pirkei Avot care nu era dedicat problemelor de drept, ci căutării și practicării înțelepciunii și eticii. A devenit foarte repede cel mai cunoscut și cel mai îndrăgit tratat al Misnei și a fost în cele din urmă inclus în cartea de rugăciuni; până în zilele noastre se găsește în fiecare carte evreiască de rugăciuni și este citit și studiat cu devoțiune.

Deși există foarte multe comentarii la Pirkei Avot, totuși lucrarea de față este neobișnuită și conține: o nouă traducere integrală a textului; un comentariu explicativ al editorului, din mai multe izvoare; pasaje din Talmud și din Midras referitoare la Înțelepții menționați în text; pasaje din Talmud și din Midras care completează temele din text; note de referință.

Rezultatul este o imagine de ansamblu a gândirii iudaismului rabinic fariseic în timp ce se forma și dădea naștere iudaismului care a înflorit până în vremurile moderne, imagine ce rămâne fundamentală pentru înțelegerea iudaismului până în zilele noastre.

Mai mult, cartea oferă cititorului (sau învățătorului) un set bogat de învățături de bază referitoare la subiecte care ating viața fiecărui om. Speranța noastră este că această lucrare va îmbogăți viața spirituală a cititorului.

• Rabinul Chaim Stern

Revelaţia

1. Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai... el nu ştia că pielea feţei sale strălucea… (Ieşirea 34:29). De la ce îi veneau lui Moise acele străluciri de slavă? Rav Iuda bar Neemia spune: „Atunci când Moise scria Tora, a rămas puţină cerneală în condei şi s-a atins pe cap cu ea.” (Midrash Tanschuma la Ieşirea 34).

2. Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. (Ieşirea 19:17)

Rabinul Abdimi bar Chama bar Chassa a spus: „aceasta ne învaţă că Cel Sfânt a ridicat muntele deasupra poporului lui Israel, l-a ţinut ca pe un butoi întors invers şi le-a spus: «Primiţi Tora şi vă va fi bine; altfel, acesta va fi locul vostru de îngropare».” (Talmud Shabbat 88a)

3. Rabinul Iohanan a spus: când vocea divină s-a făcut auzită pe Muntele Sinai, s-a împărţit în 70 de limbi omeneşti, astfel încât întreaga lume să o poată înţelege. Rabinul Tanchuma a spus: toţi cei aflaţi la Muntele Sinai – bătrâni şi tineri, femei, copii şi prunci – au auzit glasul lui Dumnezeu potrivit posibilităţii lor de înţelegere.

Chiar și Moise a înţeles doar potrivit puterii sale de înţelegere, după cum se spune (Ieşirea 19:19): Şi Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas, cu un glas pe care Moise îl putea suporta. (Midrash Exodus Rabbah 5:9)

4. Dumnezeu i-a spus lui Israel: „pentru că m-ai văzut cu multe înfăţişări, să nu crezi că sunt mai mulţi dumnezei. Întotdeauna este acelaşi Dumnezeu – Eu sunt Dumnezeul tău veşnic.” (Ieşirea 20:2)

Rabinul Levi a spus: Cel Sfânt le-a apărut ca o oglindă în care se pot reflecta multe chipuri: mii de oameni privesc la ea, iar ea priveşte la toţi. Deci, atunci când Cel Sfânt a grăit poporului lui Israel, cu toţii au simţit că Dumnezeu le grăia fiecăruia în parte şi de aceea se foloseşte singularul (ibid.) – Eu sunt Dumnezeul tău veşnic. (Midrash Pesikta de Rav Kahana 109b–110a)

5. Cel veşnic a grăit cu voi faţă către faţă pe munte (Deuteronomul 5:4). Rabinul Iohanan a spus: o mie de oameni privesc la statuie, iar fiecare gândeşte: „Statuia priveşte la mine”. Tot astfel Cel Sfânt priveşte la fiecare israelit şi spune: Eu sunt Dumnezeul tău cel veşnic... Rabinul Levi a spus: poţi învăţa aceeaşi lecţie din viața de zi cu zi. O singură voce poate pătrunde în zece urechi, dar zece voci nu pot intra într-o singură ureche. Cu toate acestea, Dumnezeu aude rugăciunile tuturor creaturilor ca şi cum ar fi o singură rugăciune, după cum se spune (Psalmii 65:2): O, Doamne, care auzi rugăciunea, către Tine tot trupul va veni. Nu spune „rugăciunile”, ci „rugăciunea”. (Pesikta Rabbati 100b).

6. Eu sunt Dumnezeul tău cel veşnic (Ieşirea 20:2). Întrucât Dumnezeu i-a apărut lui Israel pe mare ca un luptător în timpul bătăliei, pe Sinai ca un scrib învăţând Tora, în zilele lui Solomon ca un tânăr, iar în timpul lui Daniel ca un bătrân plin de milă, Cel Sfânt a avut grijă să le spună: întrucât mă vedeţi sub multe înfăţişări diferite, să nu credeţi că sunt mai mulţi dumnezei. Sunt doar Eu: Eu sunt cel de pe mare, Cel de pe Sinai, Cel de pretutindeni. Eu sunt Dumnezeul tău cel veşnic. (Midrash Tanchuma, Yitro; Mechilta, B’shalach, Shira, 4)