Scripta aramaica

Expansiunea limbii și a culturii aramaice începe în chip paradoxal după prăbușirea celor mai multe state întemeiate de arameeni și nu ne putem opri de a găsi o analogie între această înflorire culturală după dispariția statului cu renașterea culturii grecești după cucerirea cetăților grecești de către diadohi sau de către romani și cu strălucita înflorire a culturii iudaice după nimicirea statului iudeu.

Culturile care au scris și au vorbit în aramaică, deși au aparținut unor popoare diferite, cu moravuri, tradiții, religii și istorie mult deosebite unele față de celelalte, au avut în comun folosirea limbii aramaice și aceasta le-a imprimat o pecete comună.

Volumul prezintă monumente literare cu caracter religios sau profan aparținând culturilor care au folosit aramaica, limba de cultură a Orientului de Mijloc timp de multe secole. Traduse din original, sunt prezentate rând pe rând manuscrise ale esenienilor de la Marea Moartă, extrase din literatura aramaica a iudeilor sau din literatura aramaica ghemarică, precum și texte ale enigmaticilor mandeeni (ultimii gnostici).